Primul primar al Capitalei

Cel dintai primar al Bucurestilor, Barbu Vladoianu, a fost cel care a daruit urbei prima linie de tramvai cu cai („tramcar"). Noul tramvai lega Gara Targovistei de Mosi.

Primaria orasului Bucuresti a fost infiintata la 7 august 1864, dupa modelul francez, prin aplicarea noii legi comunale. Prin noile reglementari, se inlocuia vechiul sfat orasenesc, prevazut de Regulamentul Organic, cu un Consiliu Comunal, iar in locul maghistratului se instituise primaria. Fostul presedinte al sfatului se chema acum primar, iar vechii „madulari" devin consilieri. Din randul consilierilor se alegea primarul. Cel dintai primar al Capitalei a fost generalul Barbu Vladoianu, care a avut doua mandate: in perioada august 1864 - octombrie 1865; decembrie 1872 - mai 1873. Barbu Vladoianu s-a nascut intr-o familie boiereasca din Oltenia (Dolj), care avea in stapanire mosia Vladoaia, si a fost primul fiu al armasului Barbu Vladoianu si al Utei.

In anul 1864 a fost una dintre cele mai mari inundatii din Bucuresti, provocate de apele Dambovitei, fiind acoperite de ape mai multe mahalale. Proportiile inundarii mahalalei Tabaci au fost atat de mari incat chiar domnitorul Cuza insotit de dr. Carol Davila a condus masurile de salvare. In anul urmator, 1865, se produc in primavara noi si catastrofale inundatii. Primarul Vladoianu s-a implicat mult in organizarea operatiunilor de salvare a oamenilor care se suisera pe acoperisurile caselor pentru a se feri de furia apelor. I-a ajutat apoi pe oameni sa-si refaca casele sau sa ridice unele noi. De asemenea s-a alcatuit un comitet compus din mitropolit, presedintele Curtii de Casatie, primarul Capitalei si sapte negustori de frunte, pentru strangerea de fonduri necesare ajutorarii oamenilor.

S-au scos morile de apa

Pe vremea primariatului generalului Vladoianu, mai exact in martie 1865, a fost decretata legea pentru desfiintarea morilor de apa de pe raul Dambovita - inlatura din cursul apei morile cu stavilare, zagazurile, podurile cu picioare si alte obstacole provocatoare de inundatii. Prevedea insa si intocmirea de studii pentru canalizarea Dambovitei, curatarea raului Ilfov si unirea lui cu Colentina, astfel ca apele crescute ale Dambovitei sa poata fi deversate la nevoie in acest rau. Putem spune ca prin aceste lucrari Capitala incepea sa capete un aspect nou.

Primul corp de pietrari

De la inceputul carierei sale de primar, Barbu Vladoianu s-a ocupat de dezvoltarea Capitalei, care in acea perioada avea 16.000 de case. A fost cel care a organizat primul corp de pietrari de pe langa Primaria Capitalei, care se ocupau de pietruirea strazilor (ulitelor). Tot in perioada lui a fost dat in folosinta Spitalul Colentina de catre Epitropia Spitalului Sf. Pantelimon.

Podul Mogosoaia

Primarul Vladoianu a dispus inceperea lucrarilor pentru pavarea cu gresie si granit aduse din Scotia a Podului Mogosoaia. Lucrarile au mers insa greu si au dat nastere la procese, fiind terminate in anul 1872. Podul Mogosoaia a devenit in anul 1878 renumita Cale a Victoriei. In aceeasi perioada, pe strazile centrale a fost inceputa construirea de trotuare pietonale. Totodata a inceput construirea unui nou sistem de canale colectoare, ovoidale, de caramida, pe Strada Frantuzeasca.

Se construiesc hale

Un antreprenor francez, Godillot, mare furnizor de echipament al lui Napoleon al III-lea si apoi al armatei noastre, semneaza in anul 1864 contractele pentru construirea halelor din Piata Mare sau Bibescu Voda (azi Piata Unirii) si pentru amenajararea Pietelor Amzei si Episcopiei. Aceste contracte erau insa oneroase pentru Primarie, aveau un caracter „leonin", dupa cum spunea francezul Emile Picot, secretar al lui Carol I, si care a stat in Bucuresti in perioada 1866-1868. Tot in anul 1864, francezul Louis Lemaitre deschide in septembrie o turnatorie pe malul stang al Dambovitei, din ea se va dezvolta mai tarziu intreprinderea Timpuri Noi.

La 18 noiembrie 1864, in sedinta Consiliului Comunal al orasului se discuta si se aproba noua stema a Capitalei, avand ca element principal imaginea Sf. Dimitrie, care devenise patronul orasului, dupa aducerea si pastrarea la Mitropolie a moastelor Sf. Dimitrie Basarabov, calugar la Manastirea Basarabov din Bulgaria.

Se creeaza Oficiul de stare civila

La Primaria orasului Bucuresti, in anul 1865, a fost infiintat Oficiul de stare civila. Pana in acest moment, actele de stare civila se intocmeau si se pastrau la bisericile la care se efectua slujba religioasa a botezului, casatoriei sau a mortii.

Linie ferata

La 1 septembrie 1865 se semneaza contractul de concesiune catre societatea engleza Trevor Barklay pentru construirea liniei ferate Bucuresti - Giurgiu, prima linie ferata de pe teritoriul de atunci al Romaniei.

Prima linie de tramvai cu cai

La sfarsitul lunii decembrie 1872, in cel de-al doilea primariat al lui Vladoianu, a fost data in exploatare prima linie de tramvai cu cai („tramcar"), care lega Gara Targovistei de Mosi, pe traseul: Calea Targovistei (mai tarziu, Calea Grivitei) - Str. Manea Brutaru (ulterior General Budisteanu) - Str. Luterana - Campineanu - Podul Mogosoaiei - Teatrul cel Mare - Str. Biserica Enei - Academiei - Coltei (azi Bdul I.C. Bratianu) - Piata Sf. Gheorghe - bariera Mosilor. Tramvaiul transporta si calatori si marfuri, iar taxarea era facuta in functie de kilometraj.

Buget pentru exterminarea cainilor vagabonzi

O masura care a strarnit vii controverse in Bucurestiul anilor 2000 a fost si la indemana primarului de acum un secol si jumatate, intr-o vreme, ce-i drept, in care sterilizarea sau constructia de adaposturi nu ar fi fost la ordinea zilei. Barbu Vladoianu decide sa extermine cainii vagabonzi si aloca o suma maricica acestui scop: 15.000 de lei pe an, care includea si leafa de 300 de lei pe luna a unui comisar care sa gestioneze problema. Este bine de stiut ca banii pentru uciderea patrupedelor erau cat toate cheltuielile dintr-un an pentru intretinerea sediului Primariei si cu 50% mai mari decat cheltuielile cu hrana politistilor.

Ce salariu avea primarul?

Din „Dezvoltarea cheltuielilor casei comunale pe anul 1865" aflam si la cat se ridica diurna primarului si a celor sase ajutoare ale sale: 143.000 de lei pe an. Ceva mai mult, 163.000 de lei, erau cheltuielile cu retribuirea corpului medical, 129.720 de lei se duceau pe salariile functionarilor care percepeau veniturile. In bugetul acelui an mai sunt alocati 100.000 de lei pentru iluminatul la sarbatorile nationale, inclusiv balul de 24 ianuarie (Ziua Unirii), 30.000 de lei pentru „bisericile fara mijloace", 50.000 de lei ca „ajutor personalului sarac pentru plata de pavaj", 4.000 de lei pentru ingroparea saracilor, 800 de lei pentru construirea fantanilor si 6.000 de lei pentru birjele pe care le foloseau primarul si oamenii sai. (Oana Stancu)

Material realizat cu sprijinul Arhivelor Nationale si al Muzeului Municipiului Bucuresti

---

Cititi maine
In ziarul de maine puteti afla despre unul dintre cei mai importanti primari ai Capitalei: Pake Protopopescu