Pro şi contra crime tratate la pachet

Instanţa de fond îl achită, Curtea de Apel Cluj îl trimite la închisoare pe viaţă
În sentinţa dată în 2004, Tribunalul din Bistriţa desfiinţează rînd pe r/nd toate probele pe care se baza rechizitoriul prin care era trimis în judecată baciul Trombitas. Instanţa hotărăşte că atît recunoaşterea ciobanului că ar fi comis toate cele cinci crime, cât şi reconstituirea nu sînt plauzibile. Un an mai târziu, Curtea de Apel Cluj îl condamnă pe Francisc la închisoare pe viaţă.

CAZUL TROMBITAS ● Instanţa de fond îl achitĂ, Curtea de Apel Cluj îl trimite la închisoare pe viaţă
În sentinţa dată în 2004, Tribunalul din Bistriţa desfiinţează rînd pe r/nd toate probele pe care se baza rechizitoriul prin care era trimis în judecată baciul Trombitas. Instanţa hotărăşte că atît recunoaşterea ciobanului că ar fi comis toate cele cinci crime, cât şi reconstituirea nu sînt plauzibile. Un an mai târziu, Curtea de Apel Cluj îl condamnă pe Francisc la închisoare pe viaţă.

Francisc Trombitas recunoaşte cele patru crime din Sălcuţa şi pe cea din Vermeş de două ori în aceeaşi zi de 10 decembrie 1999: o dată consemnîndu-se în scris, iar a doua oară filmîndu-se declaraţia. Avea 63 de ani la acea dată. Instanţa de atunci a observat că ciobanul se contrazice de mai multe ori în ceea ce spune în faţa camerei şi ceea ce afirmă în scris, astfel că ciobanul din Jimbor este achitat. Iată argumentele care au stat la baza deciziei.

"PRESIUNE". În declaraţia redactată şi semnată cu degetul de inculpat, Francisc Trombitas povesteşte cum el i-ar fi propus primei victime, cea din 1992, Domniţa Macarie, să întreţină raporturi sexuale, iar femeia ar fi acceptat şi s-ar fi dezbrăcat de bunăvoie. În timpul actului, Domniţa l-a înjurat de mamă, pentru că devenise violent, şi atunci acesta a strangulat-o. În declaraţia video, ciobanul zice altceva. Victima, văzîndu-l în curte, ar fi ieşit din casă şi l-ar fi invitat înăuntru şi atunci el a apucat-o de şorţ şi a pus-o jos cu de-a sila. Exact în acel moment ar fi venit cineva în curte, povesteşte Trombitas. O femeie. Pe caseta video se vede reacţia procurorului care îl chestionează pe Trombitas. Acesta îl corectează, zicîndu-i: "Nu o venit un bărbat acolo? Asta-i culmea!". Feri o ţine pe-a lui că a fost o femeie şi procurorul răbufneşte: "Ce bărbaţi o venit? Ce femei? Nu o venit nimeni! N-o venit un singur bărbat acolo, care era cu lămpaşul?". Din cauza acestui tip de reacţii ale procurorului, instanţa din 2004 a apreciat că, "pe întreg parcursul interogatoriului, procurorul şi-a exteriorizat diferite atitudini de dezaprobare faţă de unele afirmaţii ale inculpatului, ce pot fi socotite ca forme de sugerare sau de presiune asupra inculpatului".

NECONCORDANŢE. Şi mai ciudat este că, în ambele declaraţii, ciobanul susţine că a întreţinut relaţii sexuale cu victima, dar oamenii legii o găsiseră pe Domniţa îmbrăcată a doua zi. "Ar fi trebuit ca, după uciderea victimei, inculpatul să o fi îmbrăcat la loc, împrejurare ce nu este relevată în nici una din declaraţii." Mai mult, raportul de expertiză medico-legală infirmă ipoteza unui "raport sexual complet".
Inculpatul se contrazice şi în cazul crimelor din 1994. Într-una din declaraţii zice că a avut relaţii sexuale cu Anica Rus, iar într-un alt interogatoriu neagă că ar mai fi apucat să o violeze pe Rus, pentru că pe drum a apărut cea de-a doua victimă, Elena Conţ.

Instanţa din 2004 care l-a achitat pe Trombitas apreciază că afirmaţiile contradictorii ale ciobanului nu pot fi puse pe seama faptului că a trecut prea mult timp de la comiterea crimelor pînă la luarea declaraţiilor pentru ca Trombitas să-şi mai aducă aminte. "E greu de crezut că un asemenea făptuitor nu a ţinut minte exact cum şi cu ce obiecte a strangulat victimele, dacă a avut raporturi sexuale sau nu cu ele (...) Aceste nepotriviri existente între afirmaţiile succesive ale inculpatului, cît şi între unele afirmaţii şi stări de fapt constatate la faţa locului (...) ilustrează, în opinia instanţei, caracterul nesincer al recunoaşterilor făcute", se arată în sentinţa din 21 decembrie 2004 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud.

NEHOTĂRÎT. Dacă, în primele două cazuri, declaraţiile contradictorii ale baciului ar fi putut fi puse pe seama trecerii timpului, în cazul morţii cumnatei lui, din 1999, această variantă pică cu siguranţă, întrucît inculpatul a fost interogat la trei zile de la moartea Vioricăi Trombitas. Şi aici Francisc dă două scenarii diferite. În primul, femeia ar fi stat în şezut pe marginea patului şi de acolo ciobanul ar fi tras-o jos pe duşumea în încercarea de a o viola. În a doua declaraţie, Francisc povesteşte cum Viorica l-a invitat în pat şi l-a luat în braţe. Şi motivele crimei sînt diferite în cele două declaraţii. O dată Francisc spune că a sugrumat-o, pentru a nu se afla că a violat-o, a doua oară susţine că a omorât-o pentru că ea l-a lovit.

"FILM ARTISTIC". După ce Trombitas a dat declaraţiile cu pricina, acesta a fost dus de anchetatori în satul Sălcuţa pentru a reconstitui filmul evenimentelor din 1992 şi 1994, atunci cînd se resupune că le-ar fi omorît pe cele trei femei şi pe consăteanul acestora, Ioan Frătean. Procurorul care a anchetat cazul, Iosif Mureşan, ne-a spus că reconstituirea este argumentul suprem care îl indică pe Trombitas ca fiind ucigaşul. Totuşi, instanţa din 2004 a susţinut la acea vreme că, aşa cum recunoaşterile nu sînt veridice, nici reconstituirea care urma filmul aceloraşi recunoaşteri nu poate fi considerată credibilă. Mai mult, instanţa a apreciat că filmul reconstituirii e mai aproape de un film artistic, în care actor e Trombitas şi regizor – procurorul. "Vizionarea acestei casete (...) a scos în evidenţă că inculpatul nu a indicat liber, din proprie iniţiativă, împrejurările în care a ucis victimele, procurorul fiind acela care i-a indicat pas cu pas activităţile pe care să le realizeze." Mai mult, s-a observat că atunci cînd Francisc era pus să arate după capul lui anumite acţiuni, şi ciobanul le făcea total anapoda, procurorul intervenea ca ceea ce se filma la reconstituire să corespundă cu cele din declaraţii. Mai bizar e faptul că vocea inculpatului nu se aude decît de două ori pe parcursul reconstituirii, o dată zicînd "aici în faţă" şi a doua oară îngăimînd un "da, îi drept". În rest, doar procurorul ia cuvîntul sau chiar "actriţa" care joacă rolul victimelor.

Totodată, aceeaşi instanţă a apreciat că în cazul dublei crime din 1992 au existat nepotriviri între ambele declaraţii ale lui Trombitas şi reconstituirea crimei. Baciul susţine că ar fi lovit-o de două ori pe Domniţa în faţă cu pumnii înainte de a o omorî şi l-ar fi luat la pumni şi pe următorul ucis, Ioan Frătean. Aceste declaraţii nu sînt ilustrate de inculpat la reconstituire.

ABSENŢA PROBELOR DIRECTE. Instanţa din 2004 subliniază că declaraţiile şi reconstituirea trebuiau susţinute şi de probe materiale sau de alte probe care să le confirme autenticitatea. Şi avocatul apărării, Dan Molnar, ne trimite la Codul de Procedură Penală: "Nu constituie temei suficient pentru o condamnare simpla recunoaştere a inculpatului decît dacă este coroborată cu alte probe. Exemplul clasic, de facultate, este: fiul săvîrşeşte omorul şi tatăl se duce şi recunoaşte că el este autorul. Tatăl are 70 de ani, fiul are 50, se duce să recunoască el, că fiul mai are douăzeci de ani de trăit". Însă, în toate cele trei cazuri, probele materiale lipsesc sau au fost considerate de instanţa din 2004 nerelevante. De pildă, în cazul uciderii Vioricăi Trombitas a fost recoltat păr pubian, "detaşat prin smulgere", găsit pe corpul victimei. În urma expertizei s-a constatat că firele nu aparţin victimei, deci foarte probabil erau ale criminalului. Dar aceste "fire de păr în litigiu prezintă atît elemente de asemănare, cît şi de diferenţiere faţă de firele de păr recoltate din regiunea pubiană a numitului Trombitas Francisc".

FĂRĂ AMPRENTE. Procurorul recunoaşte că nu există "probe directe, ci numai probe indirecte", dar că acestea ar fi fost suficiente pentru a stabili vinovăţia lui Francisc Trombitas. Nu există martori în nici una din crime. Nici măcar tradiţionala amprentă nu stă mărturie la vinovăţia sau la nevinovăţia lui Trobitas. Procurorul se scuză: "În cazul crimelor din 1992 şi 1994 nu eu am coordonat ancheta. În 1999 nu am găsit, pentru că nu era nimic lucios în casă. A mîncat ciorbă cu lingura, dar erau soioase vasele şi lingura. Nu s-a găsit nici o amprentă, că erau soioase. Nici pe clanţă, nici pe nimic nu am găsit".

CONDAMNARE. În 2005, sentinţa Curţii de Apel din Cluj este cu totul diferită de cea a Tribunalului din Bistriţa. Francisc Trombitas este condamnat la închisoare pe viaţă, deşi inculpatul avea peste 60 de ani şi legea nu permite o asemena sentinţă. Printre argumentele care au stat la baza acestei decizii sînt anumite detalii din declaraţiile lui Trombitas care au putut fi probate la faţa locului şi recunoaşterile repetate ale acestuia în prezenţa unui apărător cum că ar fi autorul omorurilor.

Dar să luăm pe rînd argumentele care au determinat instanţa să-l condamne la închisoare pe viaţă. În primul rînd, modul în care Trombitas povesteşte cum a luat viaţa celor patru femei şi pe cea a bărbatului "s-a coroborat cu concluziile actelor medico-legale efectuate în cauză... precum şi a cauzelor care au determinat decesul fiecărei victime". În cadrul reconstituirii filmate, acesta a relatat şi arătat liber împrejurările în care a ucis victimele, furnizând chiar mai multe informaţii decât cele din declaraţiile date. Iar procesul-verbal întocmit ca urmare a reconstituirii a fost semnat chiar şi de apărătorul care a asistat acest fapt, fără nici o obiecţie.

RECUNOAŞTERI VALABILE. Contestările care se fac cu privire la recunoaştere şi reconstituire sînt nefondate în opinia instanţei. "Există... anumite intervenţii ale procurorului, făcute cu ocazia înregistrării declaraţiilor inculpatului, dar acestea nu pot fi interpretate ca fiind în contradicţie cu regulile de ascultare, fiindcă, datorită complexităţii cauzei, a timpului scurs de la data comiterii faptelor, precum şi a vîrstei şi stării de sănătate a inculpatului, acesta poate să omită anumite aspecte esenţiale sau să facă unele confuzii, ori să expună incorect modalitatea de comitere a faptelor", se precizează în Decizia penală 223/2005. Recunoaşterile repetate ale inculpatului arată fără echivoc, în opinia instanţei, faptul că este vinovat. La trei zile de la moartea Vioricăi Trombi-tas, acesta recunoaşte fără rezerve crima. După două luni, în prezenţa altui apărător din oficiu, acesta recunoaşte şi celelalte crime săvârşite în 1992 şi 1994. În 2002, bărbatul îşi mai recunoaşte încă o dată faptele, în prezenţa unui apărător ales, cu menţiunea să nu i se aplice o pedeapsă prea grea datorită vîrstei şi a stării de sănătate. În cadrul conferinţei de presă de la IJP Bitriţa-Năsăud, inculpatul recunoaşte din nou de bunăvoie toate crimele, detaliindu-le şi răspunzînd la întrebările jurnaliştilor prezenţi.

DETALII CONFIRMATE DE CFL. Detaliile oferite de Trombitas în cazul fiecărei crime sînt elocvente pentru acuzare. În cazul Vioricăi Trombitas, Francisc povesteşte că, după ce i-a dat doi pumni în faţă, a tras-o jos din pat şi a aşezat sub ea două perne, fapt confirmat de cercetarea la faţa locului. Apoi a întreţinut cu aceasta un raport sexual, iar raportul medico-legal certifică. În timpul unei scurte lupte, soba de tuci din încăpere a fost mişcată, element confirmat în cadrul CFL-ului (n.r. – cercetare la faţa locului).

Alte detalii legate de uciderea Domniţei Macarie sînt aduse în prim-plan. Înainte de a o ucide, în 1992, Trombitas declară că a deşurubat becul de la colţul casei. Cu privire la modul în care a fost omorîtă o victimă din 1994, Trombitas specifică faptul că a strangulat-o cu baticul ei şi i-a băgat un colţ din acesta în gură sub formă de căluş pentru a nu mai putea respira.

Un alt argument pe care se bazează acuzarea se referă la faptul că expertiza medico-legală făcută la puţin timp după crima din 1999 indică în cazul lui Francisc Trombitas "o tulburare de personalitate mixtă (antisocial şi psihosexual) cu manifestări sadice", recomandîndu-se tratament.

CONTRADICŢII NEESENŢIALE. Cu toate acestea, instanţa admite că există nepotriviri sau contradicţii, dar că acestea "nu sînt de natură să-l excludă pe inculpat ca fiind autorul faptelor". Mai mult, se apreciază că negarea faptelor de către Trombitas în faţa instanţei de fond la data de 14 aprilie 2003, în prezenţa aceluiaşi apărător ales care l-a asistat la recunoaşterea din 2002, "este nesinceră, fiind dată în scopul exonerării sale de răspunderea penală". Singurul martor care face cît de cît legătura între inculpat şi ultima sa victimă este un bărbat care afirmă că l-ar fi văzut pe Trombitas la ora 3:00, în noaptea crimei, în staţia CFR Sîngeorzu Nou, fiind neliniştit.

Decizia penală subliniază că, avînd în vedere că inculpatul şi-a recunoscut în mod constant vinovăţia în faza de urmărire penală, "evident că nu prezintă importanţă nici faptul că prin expertizele urmelor biologice nu s-a putut dovedi vinovăţia inculpatului sau că nu s-a aprobat urme testimoniale prin care să se confirme prezenţa acestuia în localitatea Sălcuţa la data la care au fost ucise victimele". În acest moment se aşteaptă rezultatele testelor ADN ale unor fire de păr pubian, recoltate acum nouă ani de pe părul pubian al Vioricăi Trombitas, care ar putea clarifica fără echivoc dacă Francisc a fost cel care şi-a ucis cumnata.

Ping-pong cu dosarul

Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 21 octombrie 1999 pentru uciderea Vioricăi Trombitas şi a stat în arest până la 16 noiembrie 2000, cînd s-a dispus suspendarea urmăririi penale. În timpul arestului, acesta a paralizat, iar expertiza medico-legală arăta că e imposibil ca el să participe la urmărirea penală. În mai 2002, urmărirea penală s-a reluat. Francisc Trombitas a fost trimis în judecată de Parchetul de pe lîngă Tribunalul Bistriţa-Năsăud la data de 26 octombrie 2002. A fost cercetat în stare de libertate, acuzat fiind şi de crimele din 1992 şi 1994, apreciindu-se că nu este un pericol pentru ordinea publică din cauza stării de sănătate.
În octombrie 2004, Tribunalul Bistriţa-Năsăud l-a achitat pe Francisc Trombitas pentru cele trei infracţiuni de omor deosebit de grav. Un an mai tîrziu, Curtea de Apel Cluj a admis apelul declarat de Parchet, condamnându-l pe inculpat la detenţie pe viaţă şi interzicerea unor drepturi pe o durată de zece ani, deşi bătrînul avea peste limita de vîrstă la care o astfel de sentinţă ar putea fi dată.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul lui Trombitas în 2006, casînd decizia atacată şi trimiţînd cauza la Curtea de Apel Cluj pentru rejudecarea apelului declarat de Parchetul de pe lîngă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, cu motivarea că inculpatul nu a fost legal citat la cabinetul avocatului său, aşa cum solicitase în cursul procesului. Analiza unui fir de păr pubian găsit pe cadavrul Vioricăi Trombitas, cumnata lui Francisc, ucisă în 1999, este amînată de aproape 9 ani. Următoarea înfăţişare la proces va fi la sfîrşitul lunii mai.

Nu rataţi!
Nu rataţi! Serialul "crime neelucidate" continuă cu "cazul Luckas Dalma". În 2002, o adolescentă de 15 ani a fost violată, strangulată şi aruncată într-o gură de canal. Asasinul ei este în libertate.

Citiţi şi:

"Autostopul"

"Cazul Cristina"

Cazul farmacistelor