"In loc sa aplaude si sa sustina Raportul final al Comisiei prezidentiale...". Pe acest ton vizibil iritat si-a marturisit Vladimir Tismaneanu "socul suprem" dupa ce a luat cunostinta de reactiile critice referitoare la premisele discutabile, tezele eronate si concluziile de multe ori fortate ale documentului pe care l-a prezidat.
O reactie care pune sub semnul intrebarii declaratiile lui Vladimir Tismaneanu despre disponibilitatea comisiei sale de a angaja un dialog deschis cu toti aceia care pot aduce argumente convingatoare pentru corecta evaluare a genezei, evolutiei, formelor de manifestare si urmarilor dramatice ale fenomenului comunist in Romania.De la Raportul Lindbald la Rezolutia 1481/2006
Un alt slogan - conformitatea "Raportului" cu standardele europene in materie - poate fi lesne contrazis. De data asta, Vl. Tismaneanu si sustinatorii sai mizeaza pe memoria slaba sau pur si simplu pe carentele de informatie ale romanilor. Pe faptul ca multi dintre noi au uitat sau nu au cunoscut in detaliu circumstantele adoptarii Rezolutiei nr. 1481/2006 a Adunarii Generale a Consiliului Europei. O sumara recapitulare a faptelor devine necesara. In septembrie 2005, parlamentarul suedez Goran Lindblad, in calitate de raportor al grupului Partidului Popular European, a prezentat comisiei politice a APCE un proiect de document al Consiliului Europei, intitulat "Nevoia unei condamnari a crimelor comunismului de catre comunitatea internationala". Ulterior, acelasi europarlamentar a pre-zentat Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei un Raport cuprinzand evaluarea politica a crimelor comunismului, in care arata: "Pare sa se confirme ca dimensiunea criminala a regimurilor comuniste nu a fost rezultatul circumstantelor, ci, mai curand, consecinta unei politici deliberate, elaborata de fondatorii acestor regimuri inca inainte de a prelua puterea. Liderii comunisti nu si-au ascuns niciodata obiectivele: dictatura proletariatului, eliminarea opozantilor politici si a categoriilor de populatie incompatibile cu noul model de societate.""Raportul", tunurile si nemtii
"Recomandat istoricilor, interzis procurorilor" - a titrat la aflarea deciziei APCE un gazetar afiliat unui grup cu incontestabila influenta politica la nivelul unor anturaje de decizie politica. In consecinta, recomandari ale lui Goran Lindblad, pe care Rezolutia nr. 1481 a APCE nu le-a retinut, au fost preluate si promovate in "Raportul Tismaneanu". "Raport" care ignora, in mod flagrant, spiritul si litera unui document la care Rezolutia nr. 1481/2006 face trimitere inca la primul sau paragraf. Este vorba despre Rezolutia nr.1096/1996 privind "Masurile de eliminare a mostenirii fostelor regimuri totalitare comuniste", al carei raportor a fost parlamentarul roman Adrian Severin. Rezolutie care, la punctul 4, proclama: "reusita procesului de tranzitie (la o societate democratica n.n.) rezida in a face dreptate fara spirit de razbunare." In acelasi document, la punctul 15 se mentioneaza: "Adunarea (APCE - n.n.) recomanda autoritatilor din tarile in cauza sa verifice daca legile lor, procedurile si regulamentele sunt conforme principiilor continute in prezenta rezolutie si, in caz contrar, sa le modifice". Pentru ca, la punctul 16, sa concluzioneze: "cea mai buna garantie a inlaturarii fostelor regimuri totalitare comuniste o constituie profundele reforme politice, juridice si economice realizate in diferitele tari, toate acestea ducand la formarea unui spirit democratic si a unei culturi politice autentice." Un observator nepartinitor se poate, pe buna dreptate, intreba daca, printr-un asemenea exces de zel, care defineste pseudo-justitiarul "Raport Tismaneanu", Romania nu risca sa fie pusa intr-o postura nedorita in fata Uniunii Europene, atata vreme cat, abia intrata in structurile comunitatii europene, are aerul ca, deja, da lectii de anticomunism? Dupa cum se poate crea impresia ca, introducand "pe sest", intr-un document realizat sub egida institutiei prezidentiale, teme si teze pe care Adunarea Parlamentara a Comisiei Europene a decis prin vot sa nu le incorporeze in Rezolutia nr.1481/2006, tara noastra are un comportament duplicitar, de "cal troian", in interiorul UE? Volens nolens, cei care mizeaza pe "Raportul Tismaneanu", ajung la vorbele lui Tudor Arghezi: "Noi tunuri avem. Ne lipsesc nemtii!"
IZVOR DE DREPT?
|
Alta tema de discutie o reprezinta pretentia ca "Raportul Tismaneanu" sa fie considerat ca izvor de drept, in masura sa puna sub acuzatie si sa dicteze vinovati si vinovatii sau sa emita sanctiuni penale. In fapt, "Raportul Tismaneanu" nu este izvor de drept, el neavand valoare juridica, ci numai valoare politica si morala. Insasi Rezolutia nr. 1481 a APCE din 25 ianuarie 2006, invocata ca "argument al autoritatii comunitare", nu ii poate conferi aceasta calitate, atata vreme cat ea insasi nu are valoare juridica, ci, numai o valoare politica si morala. Lipsa din comisie a specialistilor, de data aceasta a juristilor, se razbuna inca o data. Intr-un interviu acordat BBC, presedintele Basescu (foto) a afirmat ca declaratia sa de condamnare a comunismului in Parlament s-a bazat pe raportul Tismaneanu si poate fi folosita in justitie de cei care au suferit de pe urma comunismului.
|
"Am rupt-o definitiv cu neo-marxismul"
Jurnalul National: Domnule Tismaneanu, cum raspundeti acuzatiilor potrivit carora sintagma "comunism" nu se regaseste, pentru perioada 1945-1974, in nici una dintre definitiile date de catre PMR, ulterior de catre PCR, etapelor pe care "forta politica conducatoare" considera ca le parcurge Romania? Mai mult, in toate documentele cu tenta programmatica ale partidului, comunismul era prezentat ca fiind un obiectiv de indepartata perspectiva, o proiectie de viitor. In "Micul dictionar de termeni politici pentru tineret", aparut la Editura Politica in 1981, dvs spuneti: "numai atunci cand oamenii vor dirija in mod constient procesele sociale si vor obtine efectele voite de ei se va putea vorbi cu adevarat de trecerea la comunism".
Vladimir Tismaneanu: Sintagma comunism se refera la un sistem politic construit in conformitate cu preceptele leniniste, inspirate de doctrina marxista a luptei de clasa, a "dictaturii proletariatului" si a revolutiei comuniste. In viziunea clasica existau doua perioade ale "noii societati": prima, socialista (marcata inca de urmele "vechii oranduiri", inclusiv unele forme de alienare) si a doua, comunista, in care s-ar fi produs saltul "din imperiul necesitatii in acela al libertatii". Distinctiile dintre cele doua faze au fost initial subliniate de Marx in "Critica Programului de la Gotha". Documentele oficiale ale PMR/PCR se refereau la aceste elemente (legate, intre altele, de natura relatiilor sociale, a gradului de abundenta economica, a diviziunii muncii si a constructiei "omului nou", scopul central al actiunii totalitar-bolsevice). "Dictionarul" la care va referiti a aparut in anul 1981, a fost scris de un numar de autori si a fost, din cate stiu, retras din circulatie dupa plecarea mea din tara in septembrie 1981. A fost readus in discutie acum, cu scopuri vadit partizane. In ce ma priveste, am rupt-o definitiv si irevocabil cu pozitia neo-marxista pe care am avut-o in tinerete. Am spus cat se poate de clar aceste lucruri intr-o serie de interviuri transmise la "Europa Libera" in anii â80, precum si in volumul "Ghilotina de scrum" (Polirom, 2002, in special inteviurile luate mie de N. Manolescu, Mircea Mihaies si Adriana Babeti). Sunt 25 de ani de cand am plecat din tara tocmai pentru ca nu mai puteam suporta minciuna dominanta. Textele mele de tinerete au inclus insa numeroase articole si studii despre Lukacs, Gramsci, Adorno etc, care vad ca nu sunt pomenite. Am scris in "Revista de filosofie" eseuri despre acesti ganditori. In Raportul Final, ca si in discursul presedintelul Traian Basescu, se vorbeste despre regimul comunist din Romania, deci despre un experiment politic, social, economic si cultural derulat intr-o anumita tara, intre anumiti ani. Cred ca este limpede pentru orice persoana de buna credinta ca atunci cand vorbim despre comunism nu ne referim la acel stadiu de fapt utopic pe care il promitea doctrina marxista, ci la dictatura ideologic-politieneasca inspirata de ideile marxist-leniniste. Este exact ceea ce avea in vedere marele istoric american Richard Pipes atunci cand a scris a sa istorie concisa a comunismului. Eu insumi am scris o carte intitulata "Stalinism pentru eternitate - O istorie politica a comunismului romanesc" (trad. rom, Polirom, 2005, prezentata si elogiata chiar in paginile JN). Evident, nu ma gandeam la pretinsul si irealizabilul paradis terestru al "oranduirii comuniste", ci la acel despotism ideologic, ostil statului de drept, bazat de fapt, cum spunea Vasile Paraschiv, pe suprematia faradelegii, care ne-a condamnat pe toti la modul sau de a intelege "fericirea". Nici dvs., la JN, cand publicati pagini din istoria comunismului, nu va referiti la modul in care defineau ideologii PMR acest concept. Unii autori folosesc termenul de "socialism de stat", dar in economia Raportului Final nu am considerat necesar sa intram in asemenea dezbateri semantice.
Este sau nu este raportul in conformitate cu standardele europene in materie? Din Rezolutia adoptata de catre APCE la 25 ianuarie 2006 lipsesc unele recomandari care se regasesc totusi in raportul dvs.
Raportul Final a fost conceput in functie de datele precise de loc si de timp ale regimului examinat, respectiv dictatura communista din Romania. Acesta a fost mandatul primit si am inteles sa-i raspundem cat mai adecvat. Am urmarit sa raspundem, cu probitate, onestitate si responsabilitate, exigentelor societatii civile din Romania, ale fortelor interesate in ruptura cu sistemul totalitar comunist.