EDITIE DE COLECTIE
Dupa alegerile falsificate din 1946 au fost ucisi si arestati taranisti, liberali si legionari care au protestat. Ceilalti s-au ascuns in munti. In 1948, cultul greco-catolic a fost desfiintat si toate bisericile greco-catolice au devenit ortodoxe. Preotii si credinciosii s-au revoltat. Unii au fost arestati, altii ucisi. Altii s-au ascuns in munti. Lor li s-au adaugat si tarani care s-au opus colectivizarii incepute in 1949.
ANA-MARIA LUCA
Comuna Ieud a fost considerata cea mai reactionara de pe Valea Izei. Asa ca securistii au patrulat mereu. âO banda de asasini cu gulerele ridicate si cu revolvere in maini strigau in gura mare ca ori vor transforma Ieudul intr-un model al satului comunist, ori nici taciunii pe vetre nu vor mai ramane din el", povesteste un taran, martor al colectivizarii.
Ieud si Rozavlea au fost primele sate care s-au impotrivit comunistilor in Maramures. Prin 1948-1949, fratii Vasile si Ion Popsa din Sighet au inceput sa organizeze o miscare de rezistenta pe Valea Izei. Li s-au alaturat preotii Ioan Dunca Joldea, Vasile Hotico, Vasile Gorzo, Alexandru Chindris, studentii Vasile Hotea si Ioan Rus, Vasile Tivadar, care era elev la liceul din Sighet. De intalnirile lor au aflat curand securistii. Au fost descoperiti in 1949, de Pasti. Unii n-au venit la intalnirea de la Ieud. Ei au scapat. Securistii l-au impuscat pe Vasile Popsa. Fratele sau a reusit sa fuga. Dar a fost capturat peste cateva luni si inchis la Pitesti, la âreeducare".
Dupa destramarea grupului de la Ieud, cei care nu au fost arestati au ajuns, prin Vasile Pasca din Targu Lapus, in grupul de rezistenta âTiblesul".
Citește pe Antena3.ro
Grupul Dragomiresti - Salistea de Sus
Liderul miscarii de la Dragomiresti si organizatorul ei a fost Ion Popsa. El a luat legatura cu Ion Ilban, un taran de 50 de ani din sat, cu ajutorul doctorului Gavrila Iusco. Petre Hotico a fost si el de fata la discutia despre recrutarea unor oameni din comuna pentru rezistenta anticomunista. Ion Ilban i-a anuntat pe Ion Zubascu, Ilie Zubascu, Dumitru Jurco, Ion Net si Dumitru Petrovan. La intruniri au mai inceput sa vina si Ion Ardelean, Vasile Ticala si Vasile Ticala a Lupului. In scurt timp au aflat si securistii de intalniri. Ion Ilban a disparut de acasa. L-au urmat taranii Ilie Zubascu, Vasile Ofrim, Ion Rubel, Ardelean, Dumitru Petrovan si fiul sau, licean la Sighet, Ion Petrovan. Dupa ce au fost descoperiti la moara lui Petrova, dupa cum povesteste Vasile Ofrim, care locuieste si azi in Dragomiresti, grupul s-a departit. Sapte dintre ei au scapat si s-au refugiat in Tibles. Familiile lor au fost arestate. In Tibles i-au gasit fratii Gheorghe si Dumitru Pasca, fosti braconieri si dogari, urmariti si ei. Acestia le-au dat taranilor arme si au ramas cu ei.Grupul de rezistenta Tiblesul
Cel mai mare grup de partizani din Tara Lapusului si-a gasit adapost in Muntii Tiblesului. L-a condus Nicolae Pop al lui Ichim, fost padurar in comuna Lapusul Romanesc. La inceput, omul de 50 de ani i-a adapostit pe fugarii din padure si le-a dat de mancare. Intr-o seara au venit securistii care il capturasera pe Vasile Pasca, absolvent al Academiei Teologice Ortodoxe Romane. Pasca fugise in padure dupa procesul lui Iuliu Maniu, cand multi taranisti au fost arestati. Il adusesera pentru confruntare. Nimeni n-a negat adevarul. L-au somat pe Pop sa le dea arma. El le-a dat-o, a intrat in casa, a luat arma de vanatoare si a iesit prin spate. In padure s-a intalnit cu un alt fugar, Vasile Hotea. Ei l-au scapat si pe Pasca de cei securisti. Cei trei s-au intors la grupul lui Pasca: Vasile Hotea din Harnicesti, Ioan Rus din Sighet, Vasile Tivadar din Rona de Jos, adusi de Pasca dupa ce s-a destramat grupul de la Ieud, precum si Mircea Dobre, nepotul preotului din Ieud. Nicolae Pop s-a alaturat grupului, impreuna cu fiica sa, Aristina, si fiul sau, Achim, si Ion Mit, prieten cu Aristina si Achim. In 1950 au venit si âcei 7 din Ieud", povesteste Vasile Tivadar, care locuieste acum la Sighet. Ei erau Stefan si Vasile Chindris, Gavrila Dunca, Ilies Dunca, Ion si Dumitru Hotico si Chindris Dumitru, var cu fratii Chindris. Tot in Grupul Tibles a ajuns si peotul greco-catolic Atanasie Oniga din Lapusul Romanesc. In 1952 grupul s-a despartit, ca sa poata rezista. Nicolae Pop a paralizat pe partea dreapta si s-a predat singur politiei dupa ce s-a spovedit. Din grup s-au rupt intai preotul Oniga si Mircea Dobre, nepotul preotului din Boiereni. Pentru ca i-au ajutat cu merinde, au fost arestati zeci de oameni din Suciu de Sus si Grosii Tiblesului. Pe cei doi i-au prins in noaptea de Boboteaza 1953. Oniga a fost impuscat prin usa si a murit la spitalul din Dej pe masa de operatie. Mircea Dobre a fost impuscat in picior si arestat. In martie 1953, grupul era anihilat. Au fost impuscati, in diverse imprejurari, Dumitru Hotico si Vasile Hotea. Cei ramasi in viata au fost arestati, judecati si condamnati de catre Tribunalul Militar din Oradea. Unii au supravietuit inchisorilor si lagarelor de munca. Altii nu. Articol realizat cu sprijinul Muzeului âMemorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei" din Sighetul MarmatieiGrupul Susman din Apuseni
Teodor Susman a fost primar al comunei Rachitele, judetul Cluj. In august 1947 a fugit in Muntii Bihorului impreuna cu fiii sai, Teodor, Avisalon si Traian, cu Nutu Bortos, Gheorghe Mihut si Ion Ciota, fost sofer al maresalului Antonescu. Padurarul Mihai Giurgiu (Jurj) de pe Valea Somesului i-a gazduit in 1948. Ecaterina Susman moare, in arest, in urma torturilor, iar ultimii doi copii, Emil si Romulica, sunt arestati. Traian Susman a fost prins la 12 decembrie 1948 si condamnat la doi ani inchisoare, apoi i se fixeaza domiciliu obligatoriu in Baragan, cu prelungire din doi in doi ani. In 1952, trei partizani sunt ucisi in lupta, iar batranul Susman se sinucide. In 1954, sotii Jurj sunt prinsi in Muntii Bihorului. Mihai Jurj este ucis in lupta, Roman Onet este condamnat la moarte si executat la Oradea in 1955, iar Lucretia Jurj, la munca silnica pe viata. In noaptea de 1/2 februarie 1958, Teodor si Avisalon sunt incercuiti in satul Trainis. Securistii au dat foc surei si cei doi frati au ars de vii.Impotriva sovieticilor
Dupa Banat si Moldova, Maramuresul a fost a treia provincie aflata in pericol de a fi smulsa din trupul Romaniei. Desi eliberat de sub horthysti de Armata a 4-a romana, sovieticii au introdus si aici un regim de ocupatie. Maramuresenii au hotarat sa tina o adunare a romanilor la Sighet la data de 5 martie 1945. Sufletul miscarii a fost Gavrila Mihali-Strifunda, primarul Borsei, care cerea demiterea lui Odoviciuc. Mii de romani s-au indreptat spre Sighet. La Vadu Izei, oamenii lui Odoviciuc in uniforme sovietice au deschis foc de arme de pe malul opus. Prefectul a fost demis. Dar cei care au condus miscarea impotriva lui au fost urmariti. Strifunda s-au refugiat in padure. A murit in 1961 in inchisoare, dupa ce fusese arestat, interogat si condamnat de doua ori. SUMAR EDITIE DE COLECTIEHaiducii lui Dumnezeu
Razvratitii din padurile Maramuresului voievodal
Luptatorii din Tibles
Ion Gavrila, cosmarul Securitatii
Prabusirea centrului de comanda al rezistentei
Singurul supravietuitor: mit in manualul de istorie
Aristina Saileanu, eroina in pantaloni din Lapus
Eroii din Vrancea: Paragina si Timaru
"Vrem doar adevarul"
Banatenii au fost fruncea miscarii anticomuniste
Carti despre âbanditi"
Partizanii Dobrogei
Haiducul din Babadag
Satul de dupa gratii
âCate strazi din sat au numele eroilor?"