Recuperarea camerei video

Doi ministri: Miron Mitrea si Gabriel Oprea, imbracati in pelerine galbene, dirijau circulatia si puneau la treaba buldozerele si alte o mie de utilaje nou-noute ca sa se astupe odata craterul sapat de explozia TIR-ului cu azotat de amoniu. Asta era luni seara, la Mihailesti. Feriti de ochii ministrilor, localnicii vindeau, ca la obor, suveniruri macabre: o roata de masina, catapultata de suflul exploziei la 400 de metri, vreo bucata de plastic incremenita in scurgere, un stergator de parbrize, un prezon, un culbutor, o foaie de pasaport... Mai lipsea un deget de om cu verigheta pe el, "marfa" care se gasea, slava Domnului, pe campul din jur. Comert sub manta, fara targuiala, cu banii jos. N-ar fi fost ca la romani daca nu s-ar fi scos un ban dintr-o asemenea tragedie, in camp, unde sapa sapa locul si sare din pamant norocul.

Printre acesti sinistri tarabagii de circumstanta, un ins la vreo 50 de ani, cu mustata abundenta si ciubote verzi, soptea ca a gasit in iarba un obiect curios, cu un ochi de sticla si cu eticheta de Antena 1, fix ca la televizor. Si ca acel obiect e pus bine acasa la el, sub paza nevestei - o doamna in capot. Si ca, mai mult ca sigur, acel obiect umflat ca pop-corn-ul nu poate fi decat camera video cu care ziaristul Ionut Barbu a filmat, pana in clipa mortii, camionul cu azotat, in flacari.

Domnul cu mustata si cu cizme, cum spuneam, a avut grija sa precizeze ca a gasit in iarba camera de luat vederi si ca a dus-o acasa, presimtind ca explozia este un eveniment epocal si ca e posibil ca acest eveniment sa se fi pastrat pe banda magnetica din acea scula digitala cu sigla Antena 1. Drept pentru care a bagat in buzunar camera video, nu mai mare decat un pumn, si a pus-o la capot cu gandul de a o da pe mana unui ziarist, nicidecum procurorilor care cautau prin iarba, pe-acolo-sa, probe si suruburi.

S-a intamplat ca, dupa un dialog protocolar cu cei doi ministri, ziaristul cautat de recuperator sa fie de la Jurnalul National. Omul cu mustata a perorat jumatate de ora, sub o ploaie vrajmasa, despre cat de mult iubeste el presa si despre cat de bine i-ar fi libertatii presei daca el ar dona ce a gasit prin iarba. O donatie pe un ban acolo, nu simbolica, avand si omul de intretinut o mustata si o nevasta cu capot. Dupa juma’ de pachet de tigari de negocieri, s-a stabilit pretul, in milioane, si camera video a lui Ionut Barbu a intrat in patrimoniul ziaristilor romani. Asta e tot!