Recuperarea istoriei prin credinţă

Alături de numeroasele şi extraordinarele valori existente în cadrul Complexului Naţional Muzeal ASTRA din Dumbrava Sibiului, Biserica din Dretea închide unul dintre cercurile existenţei religioase a românilor din Ardealul sfârşitului de secol XVII.

Credinţa, măiestria meşterilor lemnari, dar mai ales coabitarea ortodoxiei şi catolicismului se întâlnesc în construcţia realizată din roadele naturii. Lemnul şi plantele care au dat culorile ce au folosit la desăvârşirea unei picturi unice. Salvată cu un ultim efort de specialiştii în restaurare de la CNM ASTRA Sibiu, Biserica din Dretea (jud. Cluj) a ajuns astăzi un simbol al frăţiei dintre creştinii ortodocşi separaţi după scindarea Mitropoliei Ardealului. După mai mult de un an de trudă, la 12 august 2006, lăcaşul de rugăciune se sfinţea cu hramul “Pogorârea Sfântului Duh”, în faţa meşterilor populari din întreaga ţară. Pentru prima dată de la scindarea Mitropoliei, îPS Anania şi îPS Streza slujeau împreună pentru “împăcarea” turmelor lăsate moştenire de Mitropolitul Antonie Plămădeală.

ACUM 300 DE ANI
Datată la 1672, Biserica din Dretea este înainte de toate una dintre cele mai vechi biserici din lemn de pe teritoriile locuite de români. Directorul CNM ASTRA Sibiu, profesorul Corneliu Bucur, preferă să numească extraordinarul obiect aflat azi la Sibiu drept “giuvaerul coroanei, o capelă sixtină a bisericilor de lemn româneşti”. Din lemn de stejar rindeluit şi şlefuit, biserica a fost ridicată şi pictată de o comunitate redusă numeric, dar dăruită de Dumnezeu cu darul cioplitului şi pictatului pe lemn. Privită astăzi, realizarea dretenilor pare ireală. Este greu de acceptat că totul a fost făcut folosind numai toporul, barda, dalta şi ciocanul, că până şi cuiele de îmbinare sunt din lemn sănătos, dispus să râdă sutelor de ani. Iar pentru a desăvârşi lucrarea închinată credinţei, cele mai pricepute femei au produs, din fiertul plantelor, culorile necesare picturii. În cele din urmă, a venit rândul pictorilor cu har care au realizat o pictură unică prin stil, dar mai ales prin tehnica de lucru.

AU ÎNVINS TIMPUL
La chemarea CNM ASTRA, mult apreciatul restaurator şi constructor de biserici de lemn Gavrilă Hotico din Ieud a făcut minuni şi la Biserica din Dretea. Având drept ajutoare pe cei doi feciori ai săi, meşterul a sfidat timpul care părea că va zdrobi încă o lucrare a omului. “La o inventariere a temelor iconografice şi a numelor mucenicilor pictaţi pe pereţii naosului, avem unul dintre cele mai fascinante exemple ale întâlnirii catolicismului cu ortodoxismul, într-o unitate religioasă unică şi armonioasă, căci sursa de inspiraţie pentru bisericile de lemn din Transilvania erau bisericile catolice din piatră”, spune muzeograful Ştefan Ciprian Anghel.

ARTĂ ŢĂRĂNEASCĂ
Cu intrări mici, care vrei, nu vrei obligă la închinare, biserica de lemn de la Dretea păstrează între pereţi comoara tradiţiei picturii ţărăneşti. Personajele reprezentative ale credinţei creştine sunt “fixate” în centrul Universului redat prin motive florale şi un cer înstelat pe care găsim motivul lunii şi al soarelui. “În regiunile transilvănene, cultul soarelui îşi găseşte rădăcinile încă din epoca bronzului, continuându-se în perioada romană, când a fost adus de cetăţeni şi armata romană, şi căruia i se va aduce adoraţia oficială de către împăraţii cetăţii eterne prin sintagma SOARELUI NEÎNVINS – SOL INVICTUS”, lămureşte muzeograful Ştefan Ciprian Anghel. Tradiţia de la Dretea a făcut posibil ca soarele să fie reprezentat sub forma unei rozacee cu petale, în vreme ce luna, pictată în primul pătrar, să aibă profil de femeie plasată lângă soare.


“La Biserica din Dretea avem unul dintre cele mai fascinante exemple ale întâlnirii catolicismului cu ortodoxismul, într-o unitate religioasă unică şi armonioasă”
Ştefan Ciprian Anghel, muzeograf

Mesaj peste vreme

Potrivit muzeografilor sibieni, impresionant la Biserica din Dretea este pictura iconostasului sau a tâmplei, sau a fruntarului, cum se spune în regiunile transilvănene. Potrivit inscripţiei din stânga iconostasului: “Acest fruntariu svuntu lau răscumnerat Nistor Gheorghe cu ficiori lui cu Gherman şi cu Nistor şi cu gazda lor Maria Pătrului pomănirea loru p(o)mană în veac(.) Anul de la Hristosu 1742”.
Pe baza acestei inscripţii, cercetătorii au tras concluzia că pictura întregii biserici ar data din 1742, fără a elimina complet coborârea şi mai mult în istorie.