Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
2004 - ANUL JURNALUL NATIONAL
Generalul Victor Athanasie Stanculescu traieste singur intr-o vila din cartierul Baneasa. Singur se intretine, singur isi gateste, avand ca ajutor doar cartea de bucate.
 |
"JUDECAT PENTRU CE N-AM FACUT". Generalul Stanculescu e mai ferm ca oricand cand vine vorba de procesele in care a fost inculpat |
 |
AMINTIRE. Cana si ochelarii sotiei, lasate pe masuta unde obisnuia sa serveasca masa |
Marius Tuca: O problema foarte delicata, pe care-mi este foarte greu sa o abordez. Inainte de ce s-a intamplat la sfarsitul anului trecut, in cateva dintre discutiile pe care le aveam cu dumneavoastra, am vorbit de cateva ori si cu sotia dumneavoastra. Si toate discutiile pe care le aveam cu dansa erau pe aceasta tema: ca sunteti in continuare judecat pentru ceea ce s-a intamplat.
Athanasie Stanculescu: Sunt judecat pentru ceea ce n-am facut!
Exact. Si stiu ca inca de pe-atunci domnia sa era foarte suparata de aceasta ancheta.
Ea nu a inteles niciodata si n-a putut sa inteleaga pana in ultimul moment, si poate ca asta i-a fost fatal.
De ce nu ati plecat impreuna cu sotia undeva in afara tarii?
Am fost plecat la un moment dat. Atunci, cineva mi-a spus: "Nu faceti nici o injectie, nu acceptati nici un tratament in Romania, fiti atent sa nu va calce vreo masina... Plecati din tara!". Si atunci am plecat. Nu spun nume, dar era o persoana care stia multe. Ne-am intors pentru ca sotia nu putea sta departe de tara. Casa, animalele, copiii, familia, toti erau aici.
A incercat sa ajunga la presedinte
Si-a asumat riscul ca aici sa continue ce a continuat.
S-a si zbatut aici. A incercat sa ajunga la presedinte si a ajuns. A incercat sa discute cu oamenii, sa se stabileasca cine are dreptate, si pe urma a fost momentul Joita.
Kremlinul comentează mondenitățile și spune că soții Assad nu divorțează. Chiar purtătorul de cuvât al lui Putin a negat informația
Citește pe Antena3.ro
A fost o lovitura foarte puternica.
Copiii mei, fata cu sotul si nepotul au plecat din Bucuresti, acum doi ani, si s-au facut agricultori. Oameni de cultura, teatru, expozitii au rupt orice legatura cu Bucurestiul.
Dumneavoastra si sotia ati ramas aici.
Ne-am gandit sa il aducem pe nepotel cand o sa vina la facultate. Vine la anul. Face 18 ani acum, pe 26 martie. Am vrut sa aiba un punct de sprijin aici. Si ca pozitie, si material.
Altfel ati fi plecat.
Ea spunea mai mult: "As pleca din nou din tara, fara sa ma uit inapoi, daca n-ar fi ei". Copiii si animalele: un caine, o pisica si o broasca testoasa. Ea spunea: "Niciodata aceste animale nu m-au tradat".
Cum a fost ultima perioada inainte de evenimentul tragic din viata dumneavoastra? Au existat semne?
Asta a fost marea durere, ca nu au existat aceste semne. Bine, pe carnetul ei de sanatate era mentionata o depresie pe care o stapanea cu greu. Joi a dat telefon unui prieten din Viena: "In ianuarie, februarie, martie inchiriaza-ne o casa la Viena ca vreau sa plecam din tara, nu mai suport atmosfera". Joi seara telefona la un prieten in Salonic: "Draga, te rog gaseste ceva, ca, daca la Viena e prea frig, venim la Salonic, ca nu pot sa mai suport. Proces din nou, a sasea amanare, eu nu mai suport". Apoi copiilor le-a spus sa vina la Bucuresti in vacanta nepotului, sa stam impreuna.
Au fost doua bilete
Dar povestea cu biletul, care a fost interpretata in fel si chip?
Sunt doua bilete pe care le-a lasat: unul in pat, langa mine, altul la etaj, pe o bancheta, cu ochelarii deasupra. Comisarul-sef i le-a luat ca ii trebuie la dosar. Au aparut in presa, ca si cum erau de domeniu public. Erau atat de intime si de personale pentru mine, incat nu vad ce a inteles acest comisar sa faca cu ele. Ce sa ma mai mir, daca o data cu Salvarea a venit si Pro TV-ul?
Cum ati trecut prin toata aceasta perioada?
Am fost putin nauc, desi se spune ca am niste nervi teribili. Cel mai dureros a fost dupa aceea, cand i-am umblat prin lucruri, vrand sa duc copiilor lucruri de-ale mamei lor. De aici incolo, casa e incuiata, eu nu mai intru decat intr-o parte a casei: biroul si bucataria, unde fac de mancare.
Locuiti singur?
Da. Mi-am facut mancare singur, ajutat de experienta din Turcia, o carte de bucate si revista cu bunica stie de toate.
Nu mai iesiti deloc?
Am avut o perioada cand n-am iesit deloc. Acum am inceput sa mai ies.
Va plimbati prin parc?
Nu. Singuratatea mi se pare prea mare in parc, ma descumpaneste.
