Refuză şi după 20 de ani să recunoască crima

CAZUL HELEN MCCOURT ● Mama crede că fiica i-a fost ucisă pentru că a refuzat avansurile lui Simms
Un cercel al lui Helen, găsit în portbagajul proprietarului unui bar din localitatea ei natală, a fost proba principală ce a dus la condamnarea la închisoare pe viaţă a lui Ian Simms. Bărbatul refuză şi după 20 de ani de încarcerare să spună ce a făcut cu cadavrul tinerei.

CAZUL HELEN MCCOURT ● Mama crede că fiica i-a fost ucisă pentru că a refuzat avansurile lui Simms
Un cercel al lui Helen, găsit în portbagajul proprietarului unui bar din localitatea ei natală, a fost proba principală ce a dus la condamnarea la închisoare pe viaţă a lui Ian Simms. Bărbatul refuză şi după 20 de ani de încarcerare să spună ce a făcut cu cadavrul tinerei.

De cînd Helen McCourt, o tînără de 22 de ani, din Billinge, un sat lîngă St. Helens, Marea Britanie, a dispărut fără urmă într-o zi friguroasă de februarie, familia a căutat-o neîncetat. Timp de trei ani, în fiecare week-end, mama acesteia, Marie, însoţită de cel puţin 40 de persoane, făcea săpături prin păduri şi rîpe, în speranţa că vor găsi trupul tinerei. Deşi un bărbat a fost condamnat pe viaţă pentru uciderea fetei, acesta refuză, chiar şi după 20 de ani, să ofere puţină alinare familiei dezvăluind locul în care a dus cadavrul lui Helen.

DISPARIŢIA. Pentru Marie McCourt, coşmarul a început într-o zi vijelioasă de februarie, din 1988. Plănuise să meargă cu fiica sa la cumpărături în Liverpool, dar pentru că a auzit buletinul meteo care nu prevestea nimic bun, femeia şi-a schimbat planurile şi a mers direct acasă, în Billinge. E decizia pentru care se va învinovăţi toată viaţa de atunci înainte. La puţin timp după ce a ajuns acasă, fiica sa a sunat-o să-i spună să pregătească masa mai devreme în seara aceea, pentru că plănuieşte să iasă cu prietenul ei. Un al doilea telefon, ultima oară cînd Marie avea să mai audă vocea fiicei sale, a fost dat la scurt timp. Helen şi-a întrebat mama dacă în week-end poate să ia maşina în una dintre seri. Marie a rîs şi i-a răspuns că vor vorbi despre acest aspect cînd va veni acasă, la cină.

CERCELUL INCRIMINATOR. Helen nu a mai ajuns la cină. Refacerea traseului fetei se opreşte în momentul în care ea coboară din autobuz, în Billinge, la ora 17:15. Din acel moment pare că a intrat în pămînt. Mama fetei a căutat-o în seara respectivă la locul de muncă – Helen lucra la o companie de asigurări în Liverpool – şi la spitale, gîndindu-se că fata ar fi suferit un accident. Noaptea, Marie a raportat dispariţia fiicei sale la Poliţie. Iniţial, ofiţerul care a înregistrat cazul a sfătuit-o să meargă acasă, pentru că sigur Helen a ieşit în oraş cu prietenii şi se va întoarce pînă dimineaţă. "I-am explicat că Helen nu ar fi făcut aşa ceva. Ar fi telefonat, m-ar fi anunţat", povesteşte Marie. Helen nu s-a întors acasă în acea seară şi, în scurt timp, Poliţia a demarat o anchetă de amploare. Grupuri de voluntari au pornit chiar a doua zi să caute vreo urmă a fetei. Încă din primele cercetări, pub-ul "George&Dragon" a intrat în atenţia poliţiştilor. Helen obişnuia să meargă în acest pub, al cărui proprietar era Ian Simms, un bărbat căsătorit, cu doi copii şi cu o amantă de 19 ani, care locuia la etajul cîrciumii. La 10 februarie, la 24 de ore de la dispariţia Helenei, lui Simms i s-au pus cîteva întrebări de rutină de un ofiţer. Poliţistul a observat că Simms era agitat şi stomacul îi palpita nervos. La scurt timp, în portbagajul maşinii pline de noroi a acestuia a fost găsită tortiţa unui cercel, care s-a dovedit a fi al fetei dispărute. Pe scările pub-ului, anchetatorii au mai găsit şi fluturaşul lipsă al cercelului despre care bijutierul din localitate a declarat că l-a realizat special pentru Helen.

SCENARIU POSIBIL. Deşi nu au reuşit să afle nici în ziua de azi unde se află cadavrul fetei, anchetatorii au o variantă cu privire la ce s-ar fi putut întîmpla în acea zi de 9 februarie. Helen era o obişnuită a barului "George&Dragon". În duminica dinaintea dispariţiei, fata s-a certat cu o altă tînără, şi Simms le-a dat afară pe amîndouă. Procurorii au avansat teoria că, după ce şi-a sunat mama, în drum spre casă, Helen i-a telefonat lui Simms pentru a se asigura că e încă primită în pub. A izbucnit un conflict, bărbatul a aşteptat-o după ce a coborît din autobuz şi a ucis-o.

AGONIE. Mama lui Helen nu se poate împăca nici după 20 de ani cu moartea fiicei sale. Şi asta pentru că cel care a ucis-o îi refuză  în continuare dreptul firesc de a-i oferi fiicei sale un mormînt la care să o plîngă. De fiecare dată cînd sînt găsite rămăşiţe omeneşti sau i se oferă şi cel mai slab indiciu cu privire la locul unde ar fi putut fi dusă Helen, Marie porneşte într-acolo şi aşteaptă cu sufletul la gură rezultatele. "E un lucru teribil, teribil, să nu-ţi poţi înmormînta copilul. Este ca picătura chinezească, căzînd neîncetat pe fruntea mea. Simt că viaţa mi-e neterminată şi nu pot merge mai departe. Nu mai dorm bine şi primul lucru pe care-l fac în fiecare dimineaţă e să dau drumul la ştiri, sperînd că ceva s-a întîmplat peste noapte. Cînd aud de alte familii ai căror copii au dispărut, tot chinul îmi revine în minte", a spus Marie McCourt presei locale din Marea Britanie. La 9 februarie 2008, ca în fiecare an, Marie a mers la biserica din Billinge pentru  slujba ţinută întru odihna sufletului fiicei sale dispărute acum 20 de ani. Amintirile şi căutările neobosite a ceea ce a mai rămas din fiica sa sînt singurele lucruri ce mai dau sens vieţii unei mame care nu are nici măcar un mormînt unde să plîngă şi să pună o floare.

Ian Simms se află la închisoarea Frankland, din Durham. Familia fetei i-a scris la puşcărie, rugîndu-l să le dezvăluie locul în care a dus cadavrul lui Helen. Răspunsul lui a fost unul plin de injurii, acesta promiţîndu-le că va avea grijă de ei cînd va ieşi din pîrnaie. Marie McCourt crede că bărbatul i-a omorît fiica pentru că aceasta i-a refuzat în repetate rînduri avansurile.

Dovezile care l-au trimis după gratii pe viaţă

Pe lîngă dovada cercelului găsit în portbagajul maşinii lui Simms, poliţiştii au mai acumulat probe care conduceau la ideea crimei al cărei autor este Simms. A doua zi de la dispariţia lui Helen, un măcelar îşi plimba cîinele într-o zonă aflată la aproximativ 20 de kilometri de Billinge. Animalul a găsit un prosop plin de sînge, o pereche de chiloţi, şosete, un  pulover şi o pereche de jeanşi.
O lună mai tîrziu, un alt bărbat descoperea din întîmplare o geantă. Observînd şi nişte cărţi de credit, bărbatul a predat geanta la Poliţie. Era geanta lui Helen. Tot în zona Irlam, în care fusese găsită geanta, poliţiştii au descoperit un sac de plastic cu o jachetă gri, pe care Simms a recunos-cut-o ca fiind a lui, şi un flex electric, îndoit ca pentru a lega ceva. Pe flex au fost găsite fire de păr de-ale fetei.
Cîteva scame de pe haina fetei identificate pe covorul din pub şi fire de păr de-ale lui Helen găsite în buzunarul unei haine a lui Simms au completat lista dovezilor, care au dus un an mai tîrziu la condamnarea lui Ian Simms la închisoare pe viaţă.