Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
„Casa Miţei Biciclista era casa din strada Biserica Amzei nr. 9.” Aşa îşi începe Al. Predescu, în cartea „Vremuri vechi bucureştene”, relatarea întâlnirii cu Miţa Biciclista. „Casă unică-n Bucureşti prin fantezia barocă a decorurilor de ghips ale faţadei. Când am intrat în hol, celebra ei bicicletă tânjea cu toate cauciucurile desumflate şi zbârcite. Ghidonul de argint...”
Şi continuă Al. Predescu. „Într-un ceas am trăit o jumătate de secol. Era o fermecătoare povestitoare, şi albumele cu balamale grele pe care le-a deschis ca pe nişte cărţi sfinte, şi-acolo, ce de oameni celebri, ce de femei frumoase cu talia sugrumată de corset, ce trăsuri luxoase şi ce cai focoşi. Iată Capşa redingotelor cu plastron corso, jokey club, imperial, parcul Oteteleşanu. Tramvaiul cu cai ce urcă strada Câmpineanu prin faţa berăriei lui Caragiale. Bătăi cu flori la şosea. Piaţa Teatrului Naţional. Răsfoiam albumul. Regele Ferdinand. «Da, Regele! Deşi Carol I l-a însurat pe Ferdinand ca s-o uite pe Văcăreasca, uneori scăpa să-mi ţină companie cu bicicleta la şosea. Purta nişte ochelari uriaşi ca să nu fie recunoscut şi să-mi producă vreo neplăcere, fiindcă se îndrăgostise de mine.
Bârfa bucureşteană a scornit zvonul că eu fac ce vreau din viitorul Rege, şi toată lumea bună mă căuta să fiu intervenţionista de ocazie.» «Şi aici cum e?». «Regele Manuel al Portugaliei! E frumos, nu? A vrut să mă ia de nevastă. A apărut într-un ziar londonez că Miţa Biciclista de la Bucureşti era să devină Regina Portugaliei. Miţa a I-a! Vremuri trecute». «Şi aici?» «Aici la căsătoria mea. Uite-l pe Marghiloman. Asta e Bogdan Piteşti. Escroc mare, escroc dar deştept foc şi plin de duh.»„
Frumoasă şi frivolă
Al. Predescu va pleca absolut impresionat din casa Miţei. „Mi-a dăruit mai multe fotografii. Am părăsit casa Miţei Biciclista cu sentimentul că am trăit aievea nişte vremuri ciudate. Multe îmi povestise, dar mi-a ascuns oxigenul vieţii ei sentimentale – dragostea pentru doctorul Nic Minovici. Se pare că vila cu clopoţei de la şosea a fost construită de Minovici pentru această iubire şi că trăsura intra direct în hol ca să-i apere de curioşi şi bârfitori. Această femeie frumoasă, această aventurieră plină de viaţă pe numele ei Maria Mihăiescu era fiica unei ţărănci de o rară frumuseţe din Câmpina. Miţa era copil din flori, care se născuse cu noroc mare, căci mama ei a câştigat bani slujind la o familie boierească din Bucureşti. A cumpărat pământ, care era plin de petrol. Avea bani mulţi şi şi-a trimis copila la pension.” Aş încheia cu alte vorbe frumoase ale acestui scriitor, Al. Predescu: „Poate că biografia acestei femei frumoase şi frivole, pedalând în premieră pe străzile Capitalei, aplecată peste ghidonul de argint, ar interesa istoria romanţată a faptelor mărunte. Ea reflecta însă o epocă a Bucureştiului de altădată – epoca de glorie a Miţei Biciclista”.
(Continuarea în numărul următor)
