Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Imagini probabil încă nedifuzate, având ca subiect vacanţele de iarnă şi sporturile de sezon practicate de M.S. Regele Mihai I în timpul vacanţelor de iarnă în ţară (la Sinaia) sau în Elveţia. Aflat la vârsta copilăriei şi apoi a adolescenţei, viitorul rege este înfăţişat alături de părinţii săi, Regina-mamă Elena şi Regele Carol al II-lea, încercând să deprindă "tainele" schiatului sau săniuşului, în mijlocul unor splendide peisaje montane.
În secvenţele din perioada 1930-1932, care fac subiectul unei Cinecronici Jurnal Fox, îl găsim desluşind abecedarul schiatului împreună cu monitorul de schi şi cu colegii de curs, dar şi sub privirea atentă a unui schior experimentat, tatăl său, Carol al II-lea. Structurat în cinci capitole ("Pregătiri", "Plecarea", "M.S. Regele", "Exerciţii" şi "La săniuş"), documentarul ni-l înfăţişează pe foarte tânărul Mihai în ipostaza unui simplu cursant care nu se sfieşte să ia contact cu... zăpada, să rateze porţile de slalom sau să intre direct în ele spre hazul celorlalţi tovăraşi de curs.
Abia în secvenţa "Prinţul Mihai de România şi mama sa aflaţi în vacanţa de iarnă în Elveţia" onoarea de schior a viitorului rege este "reperată", fiindu-ne prezentat un adolescent elegant, sportiv şi sigur pe mişcările sale pe pârtia de schi din Ţara Cantoanelor.
Sport regal
Primele curse oficiale de săniuţe – pentru copiii din Sinaia, de schi sau bob din Vechiul Regat s-au desfăşurat în 1912, chiar pe pajiştea din faţa castelului Peleş. La Bucureşti şi în restul Vechiului Regat patinajul, schiul, bobul, hocheiul pe gheaţă au apărut în mediile aristocratice. Desigur, un rol esenţial a revenit Familiei Regale, membrii acesteia putând fi "văzuţi" nu doar ca practicanţi, ci şi ca patroni şi dezvoltatori ai lor. Astfel, Prinţul moştenitor Carol a patronat Federaţia Societăţilor Sportive din România, fondată în 1912, care a inclus de la bun început dezvoltarea sporturilor de iarnă printre obiectivele sale. Viitorul Rege Carol al II-lea era el însuşi un schior pasionat, numeroase instatanee arătându-l în această postură, împreună cu fiul său, Mihai, pe atunci Mare Voievod de Alba Iulia. De asemenea, principesa Ileana, ca studentă a Academiei Naţionale de Educaţie Fizică, lua parte la taberele de iarnă de la Predeal. Principele Nicolae a fost cel care a alcătuit chiar un Manual de schi – "Tehnica alpină pentru toţi", Bucureşti, 1940. Nu trebuie omis faptul că legătura dintre vânătorii de munte, Familia Regală şi sporturile de iarnă (îndeosebi schi) era foarte puternică.
De-a lungul vremurilor, pentru bucureşteni centrul sporturilor de iarnă a rămas Sinaia, cea pe care Carol I a iubit-o atât de mult. Regele care "niciodată nu a fost îndrăgostit" (după cum spunea Ferdinand, fiul său, conform memoriilor Reginei Maria) făcuse o pasiune – produsă subit, la 5 august 1866, când a vizitat localitatea pentru prima oară. Aerul ei curat îi aducea o bucăţică de Occident în sufletul prea obosit de balcanica menajerie numită Bucureşti. În 1866 hotărăşte să construiască la Sinaia "un castel care să fie leagăn al dinastiei şi garant al stabilităţii regimului monarhic constituţional". Acesta era Peleşul. "Acum este momentul să construim la Sinaia", scria Regele în 1878, după ce în 1873 pornise şantierul pentru construirea Peleşului. "Căci spaţiile din Palat şi de la Cotroceni sunt atât de supraaglomerate că nimic nu mai are loc. Un arhitect francez a schiţat un plan pentru micul nostru castel de munte." În 1880 îşi continua entuziasmul pentru Sinaia: "De opt zile ne-am instalat aici deoarece şederea în Bucureşti devenise insuportabilă (...). De aceea am propus miniştrilor mei să ţinem şedinţele de Consiliu în aerul proaspăt al munţilor, ceea ce le convine şi lor (...). Camerele au votat o lege prin care Sinaia este ridicată la rang de oraş, ceea ce va da un mare avânt localităţii. Din toate părţile vezi răsărind case precum ciupercile din pământ, dar poezia pierde prin asta". Iar în 1883 îi scria tatălui său, Karl Anton von Hohenzollern: "Dragă tată! Îţi scriu din Sinaia, unde de două zile mi-am stabilit reşedinţa de vară, pentru ca în aerul tare al munţilor să mă odihnesc după arşiţa bucureşteană şi multele plictiseli". Deja în fiecare decembrie era trimis de la Sinaia un brad înalt, pentru a fi aşezat, de Crăciun, în marea sală de bal a Curţii de la Cotroceni.
În 1886 atinge apogeul entuziasmului: "Ne-am instalat deja de şase săptămâni la Sinaia şi ne bucurăm de aerul tare ce atrage numeroşi vizitatori, mai apropiaţi sau mai îndepărtaţi. La ambele mese ale zilei avem oaspeţi şi auzim vorbindu-se 4-5 limbi. O dată pe săptămână avem o serată cu reprezentaţie teatrală. Sinaia a devenit acum unul din cele mai vizitate locuri din Orient şi trenurile aduc duminica până la 2.000 de persoane în paşnica noastră vale". Ironia sorţii: Sinaia a însemnat în viaţa Regelui Mihai locul plin de farmec al copilăriei şi adolescenţei, dar şi locul de unde a plecat, la 3 ianuarie 1948, în lungul exil. Ca un arc peste timp, încă o dată vă invităm să vizionaţi pe www.jurnalul.ro secvenţe ale unor vremuri când vlăstarul regal Mihai se bucura de frumuseţea unor ierni irepetabile.
Citește pe Antena3.ro
