Reportaj - Viata la negru

Muncitorii la negru veniti din provincie in Capitala pentru a castiga mai bine formeaza aici o "Spanie" la scara redusa. Cazati in baraci in conditii primitive, platiti pe luna cu mai putin decat diurna unui europarlamentar, "mesterii Manole" duc o viata de nomazi, din santier in santier.

Nea Gigi Fieraru’, cum il stiu colegii de pe santier, imi face onorurile rezervatiei in care sta de aproape trei luni. De-o parte a perimetrului incercuit se ridica mandre si galbene viloaie pentru tineri. "Aneleu", zice nea Gigi cand il intreb cine l-a angajat pentru lucrarea asta. De partea cealalta - huidume de caramida rosie cu fiarele iesite pe la colturi, pe care misuna muncitori: zidari, zugravi, sudori. Pitite printre scanduri, sticle de plastic si tije lungi de fier, niste cocioabe lacatuite inseamna acasa pentru muncitorii de pe santier.

Veniti de prin judetul Olt, muncitorii la negru suporta lipsa apei calde si a curentului pentru a-si permite sa trimita familiei cea mai mare parte din cele 6 milioane pe care le primesc lunar. Sporuri nu iau. "Spor de rusine", face pe pezevenghiul nea Gigi.

BARACA DE SERVICIU. Nea Gigi deschide lacatul greu al cocioabei diforme si da la iveala o incapere neaerisita, cu iz de vizuina. Vreo zece paturi etajate din lemn colturos sunt locul de odihna. "Le-am facut cu mana noastra. Ei ne-au dat doar saltelele", spune barbatul de aproape 50 de ani cu fes gros si pantofi scalciati. Nu e fereastra - aerul, sau ce-o vrea sa iasa din camera, iese doar pe usa, intr-o rana. Iar lumina nu poate sa faca, pentru ca abia dupa ora cinci vine curentul. Nea Gigi e totusi cochet: are un pieptene pe marginea patului de la parter si un ciob de oglinda.

"Fierar-betonist" spune ca-i e meseria, treaba multa, fara carte de munca, dar ii place sa puna scheletele atator mandre case. Nea Gigi se asaza pe un butuc langa pat si povesteste cum de a plecat de trei ani de langa familie, din oraselul de provincie oltenesc: "Nu aveam incotro, sotia munceste doua saptamani pe luna pe te miri ce, am o fata la facultate aici, in Bucuresti, ce sa fac?", isi inclesteaza mainile crapate si negre.

CU CORTU’. De trei ani, nea Gigi se muta de pe santier pe santier: "Suntem ca aia cu cortu’", rade cu pofta inseninat. Pana si soba de fier din mijlocul camerei, facuta de nea Gigi, o cara dupa ei din baraca in baraca. Primesc mancare de cartofi, de varza, de fasole. "Carne din gand in gand", rade harsit, dovada pachetul de tigari proaste care li se da zilnic si pe care barbatul il inghite. "Imi mai opresc cam 300.000 de lei din salar, din care imi iau sunca si alte carneturi, sa am vlaga." Pentru 10 ore de munca pe zi.

Mai rau e ca muncitorii veniti din provincie care muncesc la negru nu au cui se plange. Pe nea Gigi l-a racolat un "sef de echipa" din Corabia, care l-a vazut cat e de "meserias". Comparativ cu nimic, adica ce facea acasa, barbatul s-a lasat ademenit si-a venit in Orasul Fagaduintei. La Corabia se duce cam o data pe luna.

Nea Gigi e tot ospitalier, chiar daca sta in cusca de tabla cu inca zece colegi. Ii cere unui prieten, muncitor si el, sa faca o cafea. El nu poate, pentru ca n-are curent pana seara. "Nea Gigi, toata cafeaua ti-o pusai", zice cu dragalasenie un barbat slabut cu pulover rosu, tot de prin partea Olteniei. Frica muncitorului cea mai mare e ca nu va putea sa reziste pe santier pana la vara, cand ii termina fata facultatea. E musai sa o ajute. Nu se prea simte bine, ii curge nasul si are ochii rosii. Stie ca nu-si permite sa aiba vreo boala, ca nici asigurare de sanatate nu prea are, o invarteste olteneste.

BUCURESTI CA LA TARA. Vizavi de baraca sunt trei custi cu perdele din saci de plastic albastru. Acolo e WC-ul, o gaura ca la tara, in fundul curtii. Dus? "Ce vorbesti? Uite, iau ligheanul asta, imi arata un lighenas de plastic, pun o patura langa televizor si acolosa", ne lamureste.

De distractie nu prea are parte nea Gigi: "Am fost vara de vreo doua ori in Herastrau si seara ma uit la televizor, sa stiu ce se mai intampla in lume". Asta cand nu pica frant de oboseala de peste zi.

NAVETIST. Tot tentat de mirajul Capitalei a venit sa munceasca si Vasile Druga, tractorist din Giurgiu. Zice ca a luat drumul Bucurestiului pentru ca orasul de bastina nu-i dadea sa manance: "Parca e la tara acolo", spune molcom dupa ce si-a oprit balaurul de picamer. "Daca nu mi-a placut cartea", rosteste cuvintele prafos, ca locul in care-si petrece opt ore din zi. Meseria a furat-o pe santier, "specializare la locul de munca": cat e ziulica de lunga, scormoneste cu picamerul betoanele din cladiri. "Tac-tac-tac", unealta musca din betonul podelei. Umerii lui Vasile tremura, si bratele, si creierii. Are 28 de ani, dar oboseala si zgaltaiala zilnica il fac sa arate ca de 40. Acum lucreaza la renovarea unei magaoaie de cladire stirba, cu schele ruginite din buricul targului, unde vor fi birouri pentru domni la costum. Pentru ca stie care sunt conditiile de cazare pe un santier, prefera sa faca naveta Bucuresti - Giurgiu. In fiecare zi.

Seful de pe santierul lui Vasile, D.O., spune ca firma lor nu prea angajeaza multi muncitori din provincie. Ca nu e rentabil. "Astia vor transport, cazare. E normal sa ceara, dar costa mai mult", zice omul cu vesta fosforescenta de sef.

MESTER MANOLE LA NEGRU. Badea Petre e muncitor cu vila de om capatuit. Mester mare in ale constructiilor, a ajuns sef de echipa peste 25 de oameni. E de prin partea Valcei, satul Valea Mare, unde si-a facut casa mare dupa inima lui cu banii castigati pe santierele din Israel. Nu se da inapoi de la a munci cot la cot cu muncitorii lui: "De toate fac: dulgherie, fierarie", zice trebaluind cu niste fiare incleiate de noroi. Spune ca e multumit de cele 8-9 milioane pe care le ia si ca-si poate vedea familia din doua in doua saptamani. La capitolul carte de munca da din colt in colt, ba ca au toti oamenii lui, ba ca unii n-au apucat sa-si faca.

Marin, de vreo 50 de ani, fost profesor suplinitor la el in sat, a plecat si el de la vatra cu echipa lui Badea. Ochii ii rad intruna de sub parul mare cand zice ca vremuri mai bune ca astea n-a prins de cand e. Are un baiat care a intrat la Facultatea de Informatica, mandria familiei, asa ca nu-i pare rau de ce-a ajuns sa munceasca pentru copii. Poarta cu el cartea de munca in care sunt inscrisi cei sapte ani din invatamant pana in ’89. Dupa care e alb.

16.385 DE FIRME AU MUNCITORI LA NEGRU

Confectiile si constructiile sunt domeniile in care angajatorii prefera sa plateasca muncitori fara sa le faca contracte de munca legale. Cu alte cuvinte, sa incurajeze munca le negru. In urma unor controale ale Inspectiei Muncii, desfasurate in perioada ianuarie-noiembrie 2005, inspectorii au descoperit 2.893 de angajatori care nu au incheiat formele legale de angajare a personalului, acestia fiind sanctionati cu amenzi totale de 6,15 milioane de lei (61,5 miliarde de lei vechi). Peste 7.200 de salariati lucrau fara forme legale de angajare, dintre care 3.126 femei, 119 tineri si 12 copii care nu implinisera varsta de 15 ani. Premierul Calin Popescu Tariceanu a solicitat ieri Inspectiei Muncii si ministrului Muncii, Gheorghe Barbu (foto), in cadrul unei conferinte de presa, sa intensifice actiunile de control pentru depistarea cazurilor in care firmele nu incheie salariatilor contracte legale de munca, dupa ce, prin verificarile efectuate in acest an, au fost descoperite aproape 3.000 de astfel de unitati. Premierul Tariceanu i-a avertizat pe angajatorii care nu respecta legislatia in domeniu ca vor fi deferiti Justitiei. De asemenea, pentru a descuraja munca la negru, seful Executivului a spus ca de la 1 ianuarie 2006 contributia angajatorilor la bugetul asigurarilor pentru somaj se va reduce de la 3% la 2,5%, iar CAS-ul se va reduce si el cu doua puncte procentuale, ceea ce va incuraja crearea de noi locuri de munca. Asta, in conditiile in care in mai putin de un an, firma Pomicola Baltati din Iasi a lucrat cu 52 de persoane, fara sa le angajeze cu carte de munca. Firma a fost amendata de Inspectia Muncii cu 100.000 RON. Alte firme care utilizau forta de munca fara forme legale de angajare sunt Monita Bihor, amendata cu 705 milioane de lei vechi, Nipan Conf Arges - 360 milioane de lei vechi, Garanti Balfour Bucuresti - 315 milioane de lei vechi si Electrosistem Olt - 300 milioane de lei vechi. In urma controalelor desfasurate, s-a constatat ca munca fara forme legale de angajare se manifesta cu preponderenta in constructii si confectii. Astfel, conform ministrului Barbu, in primele 11 luni ale anului 2005 s-au intensificat activitatile de control pe aceste domenii de activitate. Numarul total al firmelor sanctionate in perioada mentionata pentru nerespectarea legislatiei muncii s-a cifrat la 16.385 de angajatori, cu un total al amenzilor de 15,8 milioane de lei (158 miliarde de lei vechi). (Eugenia Mihalcea)

TAXATI

In Codul Muncii, articolul 276, alin. 1, punctul ce precizeaza ca primirea la munca a unei persoane pentru care nu a fost intocmit contract individual de munca se sanctioneaza cu amenda de la 20 la 50 de milioane ROL. Asta pentru angajator. "Muncitorii la negru, oricat de paradoxal ar fi, nu incalca nici o lege, in consecinta nu sunt amendati", a spus Eugen Tifin, consilier in cadrul Inspectiei Muncii. Munca fara forme legale se manifesta cu preponderenta in confectii si constructii, conform Inspectiei Muncii. In anul 2005, pana in luna octombrie au fost depistati de catre inspectorii de la Inspectia Muncii aproape 7.300 de muncitori la negru, in usoara scadere fata de anul precedent, cand, in aceeasi perioada, s-au inregistrat aproape 9.000 de cazuri. Amenzile aplicate anul acesta angajatorilor prinsi ca nu au facut forme legale angajatilor au fost de peste 6 milioane RON.