2012 - APOCALIPSA LA ROMÂNI. Omul care şi-a făcut buncăr în Apuseni: "Oraşul va fi legea junglei, banii dispar, vom trăi în epoca de piatră”

Ceva îngrozitor se va întâmpla pe 21 decembrie 2012 sau imediat după, au declarat nenumăraţi specialişti, argumentând că aceasta este data care încheie calendarul mayaş, cel mai precis din lume. Şi aşa s-a născut psihoza planetară a apocalipsei, aşteptată să vină la sfârşit de an. Alţii cred că, dimpotrivă, 21 decembrie 2012 este poarta de intrare în era iubirii, când toţi vom deveni telepaţi şi vom obţine calităţi paranormale. Un serial "Jurnalul Naţional”şi "În premieră cu Carmen Avram” (Antena 3).Un loc secret, ascuns într-o pădure din Apuseni. Un tunel săpat în pământul cleios, o scară, o coardă. Tunelul dă într-o uşă şi uşa, într-un buncăr adevărat, rece, semiîntunecat şi învelit din toate părţile în ziduri groase de beton, ca o capsulă. "Şi când voi etanşa uşile, din buncăr atât se va mai vedea, această coardă pe care se va intra şi se va ieşi, ne spune inginerul Cornel Zamfirescu. Este un fel de Noe modern, pregătit şi bine informat, antrenat să supravieţuiască, orice s-ar întâmpla pe 21 decembrie 2012. Şi mai este poate, singurul român care a avut curajul să declare public că şi-a construit un buncăr salvator.

Nu crede că pe 21 decembrie 2012 se va sfârşi lumea. Dar este convins că acela va fi începutul unor schimbări teribile, ce vor da este cap întreaga omenire.Şi după ele, crede,  nimic nu va mai fi la fel. Oraşul va deveni ruină, banii vor dispărea, iar civilizaţia, aşa cum o cunoaştem astăzi, va muri. De toate astea s-a convins ascultându-i pe cercetătorii NASA care au declarat că în 2013 şi 2014 vom avea explozii solare atât de puternice, cum n-au mai fost de pe vremea lui Galileo Galilei.

Dar Cornel Zamfirescu este ferm convins că acolo, jos, în buncăr, el şi familia sa vor supravieţui catastrofei. Crede că furtunile solare vor tăia curentul electric pe tot globul,  centralele nucleare vor exploda, iar omenirea va fi pârjolită de radiaţii. Dar până atunci nici el care studiază zi de zi, înfrigurat, ce spune NASA, nu ştie cât mai e. Prea mult n-are să mai fie, socoteşte, de vreme ce guvernele mari ale lumii au pregătit deja munţi de provizii şi buncăre în care încap oraşe întregi. Vor fi, când va sosi ceasul rău, adevărate locuinţe subterane, dotate cu tot ce găseşti acum într-o casă de om.



 

Buncăr cu toaletă, cabină de duş, măşti de gaze şi costum antichimic
La fel arată şi buncărul lui Cornel Zamfirescu, ca o garsonieră confortabilăîngropată la doi metri sub pământ. Păşeşte mândru când într-o cameră, când în cealaltă, explicând pasionat: aici sunt generatoarele, filtrele şi canalizarea, aici  toaleta, canapeaua, fotoliile, masa, măştile de gaze, costumul antichimic şi ceva conserve pentru câteva zile. La urmă va mai avea şi o cabină de duşşi paturi suprapuse în care vor încăpea 18 oameni. Depozitele adevărate de hrană, cele pentru luni de zile, sunt îngropate în altă parte, tot în pădure, într-un loc secret. Zidurile sunt învelite în două rânduri de plase din sârmă, sudate între ele, folii de plumb şi de aluminiuşi mai multe straturi de izolaţie ca să nu apară infiltraţii din adâncul pământului.

Cu ochelarii pe nas, inginerul ne explică fiecare colţişor: "Sunt pregătit pentru orice situaţie, cu planuri de rezervă pentru orice s-ar întâmpla afară. De pildă, aerul îmi vine filtrat nu printr-o singură conductă sub pământ, ci prin mai multe. Avem filtre de dioxid de carbon, metan, gaze de luptă şi multe altele, căci nu ştii ce se va întâmpla în atmosferă. Lângă uşa de la intrare avem undetector de dioxid de carboncare monitorizează concentraţia de dioxid de carbon din adăpost. E exclus să te sufoci în buncăr. Ai mereu aer curat şi bun de respirat, căci fiecare ventilator bagă în jur de 180 de metri cubi pe oră. Tot iluminatul e pe leduri, la numai 12 volţi. Cu acumulatorii de acum, timp de trei săptămâni nici nu am nevoie de energie electrică. Dacă ne loveşte o situaţie de criză şi nu mai avem nici benzină, nici nimic, haideţi săvă arăt ce vom face!”.

Şi, sclipind de bucurie că mai are să ne arate ceva nou, se aşează la o masă micuţă şi scoate un fel de lampă. "Acesta este un generator termoelectric cu care, în caz de avarie, putem să ne producem singuri energie electrica şi căldură. Uite, când aprind flacăra generatorului, deja încep să se aprindă ledurile de pe tavan care servesc drept becuri în buncăr. Aşa mic cum e, generatorul termoelectric face multe: putem să ne încărcăm telefonul, staţiile walkie talkie sau lanterna”.

"Vârful radiaţiei va fi în primele zile şi apoi va scădea. Praful radioactiv de la centrale rămâne aşternut”
Problema lui va fi nu cum va intra în buncăr, ci cum va mai ieşi de acolo. Şi-a calculat că praful radioactiv al centralelor nucleare care au explodatrămâne pe sol un anşi mai bine. Şi dacă va fi aşa, el abia va reuşi să iasă 20 de minute cât să-şi dezgroape din proviziile secrete si apoi să fugă repede înapoi în buncăr. Fără costumul antiradiaţii, fără masca de gaze şi fără mănuşi din plastic nu va ieşi sub nici o formă căci ar risca să moară.

Şi-a făcut deja scenariul grozăviilor ce vor urma şi decupează scenele cu ochii minţii: "Vârful radiaţiei va fi în primele zileşi apoi va scădea. Dar praful radioactiv de la centrale va rămâne aşternut. De aceea, când ieşi din buncăr să-ţi dezgropi mâncarea, îţi iei costumul ăsta antichimic, să nu se depună pe tine praful radioactivşi să-l transporţi în buncăr. La radiaţii, în schimb, nu te va proteja”. Apoi mergem într-un colţ al buncărului, unde se află ieşirea de siguranţă. Este o piesă-cheie în adăpost şi, fără ea, buncărul n-ar fi complet. N-ai ghici că bucăţica asta de lemn din tavan este o ieşire de siguranţă. Seamănă cu trapa podului din casele de la ţară. Dacă se va bloca uşa de la intrare în buncăr, ce faci, pe unde mai ieşi?, se întreabă inginerul. Dacă n-ai pe unde ieşi, acolo rişti să-ţi rămână oasele, chiar în buncărul salvator. "Se dă jos trapa asta din tavan, pică straturile de pământ de afară, tăiem cu cuţitul straturile de izolaţie şi ieşim”, explică el.

Atât de norocos s-a simţit când proiectantul i-a făcut gratuit schiţa buncărului, încât s-a simţit dator să o dea şi el mai departe, tot gratis. Aşa că şi-a deschis un site pe teme de supravieţuire (www.2012tehnicidesalvare.ro) unde explică detaliat cum trebuie construit un buncăr bun - "Poţi, pur şi simplu, săîţi amenajezi un adăpost mai simplu chiar şi într-o pivniţă, dacă este în pământ.Şi trebuie să fie amplasat pe un teren puţin mai sus, greu inundabil. Neapărat să aibă sistem de ventilaţie, deasupra plafonului să ai minimum un metru şi ceva de pământ, iar în plus plafonul să fie gros de cel puţin 40 de centimetri, pentru ca radiaţiile să nu pătrundă. Şi apoi, în interior trebuie să ai acumulatori, sistem de iluminat, paturi, conserve şi hrană pentru o lună, să zicem: conserve, orez vidat în sticle de plastic, grâu care, pus la încolţit, este cel mai rapid mod de a obţine vitamine. Când nu ai posibilitatea să îţi cultivi afară pentru că va fi mediu radioactiv, poţi să mănânci aici germeni de grâu”.

Dar, oricât ar încerca să se salveze în buncăr, nu ştie ce va găsi afară, atunci când va ieşi la suprafaţă. Căci, crede el, lumea va fi complet schimbată: pana de curent mondială provocată de exploziile solare va ţine omenirea paralizată o bună bucată de vremeşi va schimba faţa întregii civilizaţii. Iar după asta, nimic nu va mai fi la fel. Fără curent electric, nici măcar apa nu va mai urca până la etajul unu. N-a "inventat” el ideea asta, ci a preluat-o de la tot soiul de cercetători, specialişti şi grupuri din afară. "Oraşul va fi legea junglei, banii dispar, vom trăi în epoca de piatră. România va fi mai puţin afectată căci, din fericire, 45% din populaţie locuieşte la ţară, iar cei de la oraş au pe câte cineva la sat unde să se retragă”, mai crede Cornel Zamfirescu.