A reînceput prăpădul în Pădurea Băneasa

După o perioadă de câțiva ani de relativă acalmie, când părea că hoții de lemn au pierdut drumul către Plămânul verde al Capitalei, tăierile masive au reînceput în Pădurea Băneasa. Aerul a două milioane de locuitori depinde de o pădure de 1.200 de hectare de la marginea Capitalei, hăcuită de infractori.

„Haideți să intrăm aici, sunt urme de prospă-tură!”. Inspectorul Gheorghe Nenu de la Garda Forestieră București cotește pe o cărare ce duce în inima Pădurii Băneasa. E un silvicultor cu prea multă experiență ca să nu vadă ceea ce ochiului neavizat îi scapă. „Pros-pătură” înseamnă în limbaj liber măcel. Se duce țintă către puncte pe care numai el le poate interpreta, dă la o parte cu vârful bocancului stratul de frunze căzute și descoperă din loc în loc cioate de copaci proaspăt tăiați, extrem de bine ascunse.

Jaf ca la carte

Cine a operat în zonă e expert. Ca să lase cât mai puține urme, drujba e băgată în trunchi la o distanță de o unghie de linia solului. În timpul tăierii probabil s-a pus un celofan în jurul copacului pe care a căzut rumegușul băgat mai apoi în saci și scos de la fața locului. Astfel că, după jaful de zilele trecute, în loc să vezi o pădure de cioate, nu vezi nimic, de parcă arborii s-ar fi topit. Dar șocul adevărat nu ține neapărat de numărul copacilor doborâți, ci de locul de unde s-au tăiat - la doar câteva sute de metri de cantonul unde locuiește cel care păzește o parte din codru: pădurarul Ilie Sindilă. În mod absolut greu de înțeles, deși urmele arată că în spatele locului în care el dormea și lucra s-a tăiat cu drujba, omul nu a sesizat nimic. „Nu s-a auzit! Haideți, luați și porniți o drujbă aici și apoi mergeți unde stau eu să vedeți dacă se aude. NU se aude! Eu nu pot să stau numai la canton, eu circul. E de zece kilo-metri pădurea de jur-împrejur”, se apără Sindilă privind indiferent l a i n s p e c - torii veniți să constate tăierile din vecinătatea cantonului său. Ilie Sindilă nu e un pădurar oarecare. E de mult timp bănuit de oamenii din sistem că e ca lupul paznic la oi. În trecut s-au și făcut o serie de plângeri penale pe numele său pentru că ar fi încălcat regimul silvic, dar niciuna nu s-a soldat cu trimiterea lui în judecată. Tăierile de zilele astea sunt cu atât mai ciudate cu cât au reînceput exact după ce Sindilă s-a reîntors la paza pădurii. Căci doi ani de zile a fost suspendat din funcție după ce inspectorii silvici l-au acuzat de complicitate în raderea unei suprafețe de pădure. „Au vrut să îmi bage în cârcă un prejudiciu pe care eu nu îl aveam. Mi s-a imputat o suprafață tăiată de care nu mă făceam vinovat”, susține cu tărie pădurarul.

Nu mai e liniște și pace

 Sindilă a contestat decizia în instanță și a câștigat. Așa că de câteva luni e de pază din nou în codru. „Cum vă explicați că atâta timp cât el a fost suspendat a fost liniște și pace, cum a intrat el în post au reînceput tăierile? Și nu oriunde, în spatele cantonului său. Iar el să nu audă? Doar dacă ești bolând de urechi nu ai cum să nu auzi o drujbă lângă tine!”, exclamă un angajat silvic din sistem, revoltat că nimeni nu îi poate dovedi vinovăția pădurarului. Directorul Gărzii Forestiere București, Badea Marinescu, promite că vor urma acțiuni ample pentru prin-derea celor care au reînceput dezastrul în Plămânul Verde al Bucureștiului. Totuși misiunea, chiar dacă nu e imposibilă, este una extrem de dificilă, cred inspectorii silvici. „Singura soluție sigură este să angajăm încă doi pădurari să păzească nu pădurea, ci pădu-rarul. Vă dați seama în ce situație am ajuns?”, se miră Marinescu.

Până unde s-a ajuns

Plămânul verde al Bucureștiului, format din 1.200 de hectare de pădure, este prost păzit și din cauza unei probleme care ține mai puțin de autorități incompetente și mai mult de o delă-sare complice a proprietarilor forestieri. Aproape un sfert din supra-fețele de pădure de lângă Bucu-rești aparțin unor proprietari care nu au încheiat contracte de pază cu Ocolul Silvic, iar hoții de lemn vin să fure exact din aceste suprafețe, știind că pădurarii din zonă nu pot fi trași la răspundere pentru disparițiile de lemn dintr-un perimetru neadmi-nistrat și nici dacă nu raportează tăierile ilegale de acolo. „Din păcate, pădurarul nu are o obligație legală să raporteze tăierile ilegale din pădu-rile pentru care proprietarii nu au încheiat contract de pază. Are doar o obligație morală”. Suprafețele păzite și cele nepă-zite sunt amestecate și e greu ca cineva din afara sistemului silvic să știe cu exactitate unde se termină zona nepăzită și unde începe cea păzită. De aceea e un mister cum ajung hoții să taie taman din aceste locuri care nu sunt sub pază, iar varianta ca aceștia să colaboreze cu cineva din interior e plauzibilă. Până una alta, hoții profită din plin de f a p t u l că Garda Fores-tieră nu a reușit să îi oblige pe toți proprietarii de pădure să semneze contracte de pază cu Ocolul Silvic. Teoretic legea le permite celor de la Garda Forestieră să aplice amenzi proprietarilor, dar Badea Marinescu, cel care conduce instituția, spune că, pentru a da amenzi, trebuie să dai de urma celui pe care trebuie să îl amendezi. Iar uneori este extrem de greu să identifici proprietarul dacă nu primești sprijin de la alte instituții publice.

Cum s-a strangulat înainte să se nască Centura Verde a Capitalei

Pădurea Băneasa și celelalte fragmente de codru de la periferia Capitalei ar fi trebuit să formeze mult anunțata „Centură Verde a Capitalei”, o pădure care ar fi trebuit să închidă orașul ca într-un laț și care ar fi acționat ca un filtru, împiedicând particulele de praf să ajungă în plămânii bucureștenilor. Dar proiectul anunțat cu mare fast de toți primarii din ultimii zece ani a murit în fașă. În vreme ce restul de codru piere sub ochii noștri. Organizațiile de mediu aproximează că din ceea ce ar fi trebuit să fie Centura verde a Capitalei au fost rase deja peste 200 de hectare pe care erau zeci de mii de arbori cu vârste de peste 60 de ani.