Acasa la copiii saraciei

DRAMA - In Silistea de Videle, 10 oameni traiesc din 15 paini pe zi, unse cu mila vecinilor La marginea satului Silistea, Teleorman, pe partea dreapta, cum mergi spre Scurtu Mare, traiesc intr-o camera opt copii si parintii lor. Mananca paine cu ceai si stau la lumina lumanarilor. Parintii lor nu au serviciu, n-au posibilitati sa ingrijeasca atatia copii. Dar nici nu i-ar da pentru nimic in lume.

SUFERINTA. In camera unde traiesc e frig si miroase rau; soba de lut e gata sa se darame, iar mustele bazaie a paguba

Un cititor ne-a scris despre cazul acestei familii si am plecat in cautarea ei. "O casa darapanata, fara gard, ca o gaura neagra ce inghite parca existenta de comuna primitiva a acestor nefericiti". Oprim la iesirea din Silistea si identificam usor casa darapanata. O fata de vreo 11 ani, cu o caciula rosie pe cap, iese incaltata doar in ciorapi. Spune mai intai ca are cinci ani, apoi ca e in clasa a cincea. Vorbeste peltic, intelege greu intrebarile. Are obrajii negri de praf, unghiile ii sunt negre, la fel si hainele. Din cand in cand, isi trage mucii. E racita. "Toti suntem bolnavi, dar tata zice ca nu ne duce la doctor, ca cere bani. Am racit, ca umblu numai desculta, si la scoala la fel ma duceam. Tata a luat doi nasturi (n.r. - adica pastile) si mi-i da numai mie, ca eu sunt cea mai bolnava. Bem cu totii ceai de musetel, pe care-l indulcim cu zahar."

CAMERA. "O mama si-un tata avem, da’ acu’ nu-s acasa", zice Florina si ne invita sa intram. In singura camera a casei e frig si miroase rau, a aer statut. Soba de lut e gata sa se darame si de asta oamenii n-au mai facut de multa vreme focul la ea. Mustele bazaie a paguba, cautand si ele disperate ceva de mancare. Bucati de paine sunt aruncate prin paturile acoperite de asternuturi negre de mizerie, care par ca n-au fost spalate niciodata. O plapuma e aruncata pe jos. Pe sub paturi, e ascuns gunoiul. O sticla goala de ulei, ramasite de la ceaiurile zilnice - singura mancare a familiei, pe langa cele 15 paini. Un borcan cu nisip, in care stau infipte cateva lumanari pe jumatate arse. Peretii sunt acoperiti de paturi. O lampa cu sticla sparta, pe care "tata n-o aprinde, sa nu se sufoce astia mici de la fum". Un aragaz pe care zac niste cani nespalate. Casa n-are dusumea. Din pat te dai jos direct pe pamant. Cum mama nu s-a sinchisit sa scuture asternuturile si sa spele canile, asa nici tatal nu s-a obosit sa niveleze pamantul de pe jos.

Adunati unii intr-altii, ca niste catei abia nascuti, tremura de frig trei copii. Cel mic, Sorin, n-a implinit inca doi ani. Poarta un pulovar si e in fundul gol, lasat asa de o mama grabita, cu treaba, prin sat. Baietelul respira greu, e si el racit. "Era sa moara intr-o noapte", confirma Florina boala. In pat mai stau Vasilica si Mariana; cei mari - Laur, Ilie, Ionela si Iulia sunt plecati la scoala.

Florinei ii place matematica. La scrisul temelor o mai ajuta o prietena de-a ei. Dintr-un rucsac scoate cartile jerpelite, fara coperti, si caietele in care a mazgalit cate ceva. "Cartile alea noili le-a dat doamna la alti copii", spune eleva cu jind.

Iesim, mirosul din casa e greu de suportat. In fata casei se zbenguie trei caini, toata averea familiei. Pe unul dintre ei il cheama Pinocchio, "asa i-a zis tata". Nu tu o gaina, nu tu o leguma. Pe palma de pamant de langa casa a rasarit orzul, randuri, randuri.

LEGEA. "Nita Nicolae, tatal copiilor, nu are serviciu. Si daca ar vrea sa munceasca nu si-ar gasi, ca la noi sunt someri si cu studii superioare. Familia primeste un ajutor social de 2.250.000 de lei, la care se adauga 400.000 de lei, alocatia complementara, si alocatiile copiilor. Mai lucreaza si cu ziua prin sat. O zi de munca se plateste cu 150.000 de lei, dar lor le da lumea 100.000, ca ii considera mai prosti", spune viceprimarul Aurelian Chirculescu. "Copiii aia n-ar fi supravietuit daca nu le-ar mai fi dat si vecinii de mancare. Ii mai ajuta si niste sectanti de la Videle." Primaria a facut tot ce a putut pentru familia Nita. Le-a dat casa unde locuiesc si care a fost pe vremuri sediu de CAP. Le-a dat pamantul din apropiere, i-a ajutat sa-si cumpere un porc, ca macar de Craciun sa manance carne. Tot primaria incearca sa le acorde un ajutor pentru a-si pune curent electric. "Mai mult de atat n-avem ce face. Daca ar munci si ei un pic, alta ar fi treaba. Pai ei primesc haine si le poarta pana se rup de murdare ce sunt, apoi le e lene sa le spele si le pun pe foc. Ce fum e in curte la ei, ca te ineci cand vrei sa respiri!". Auzind acestea, nu prea mai are cum sa-ti fie mila de mama si de tatal Nita. Dar copiii n-au nici o vina. Viceprimarul ne lamureste ca minorii nu pot fi luati de la parinti, desi traiesc asa cum traiesc. Pentru ca cei mici nu sunt batuti, pentru ca sunt totusi hraniti, pentru ca sunt lasati sa mearga la scoala, se considera ca parintii isi fac datoria. Asa e legea.

TATAL. O luam prin sat insotiti de viceprimar, in cautarea lui Nicolae Nita. Il gasim la carciuma, unde se oprise sa se odihneasca un pic - sacul cu 15 paini e destul de greu - si sa-si inece amarul cu o votca. "Ce elegant e, nu l-am mai vazut niciodata asa!", comenteaza vicele. "A murit unul si o fi primit hainele astea de pomana." Nicu are 40 ani. Il intrebam de ce a facut atat de multi copii, daca stia ca n-are cu ce sa-i creasca. "Eu i-am crescut cum a dat Dumnezeu... Daca era, puneam sotia sa-i avorteze. Da’ eu, la necazul meu, inca mai cred!", raspunde barbatul, uitandu-se in pamant. Nu accepta ideea ca si-ar putea da copiii la un orfelinat sau poate unor oameni sa-i infieze. "Mai bine imi tai un deget sau mana cu totul decat sa-i dau!."

Cand ne intoarcem la "resedinta Nita", viceprimarul isi face curaj si intra in casa, marturisind ca n-a mai trecut de mult pe-acolo. Cand iese, are un aer ingrozit. "Mai Nicule, dar macar sa fi varuit si voi... Lasa, ca mi-au mai ramas la primarie ceva var de la niste lucrari. O sa trimit niste oameni, sa va faca peretii." Nicu nu scoate un cuvant, nici de protest, dar nici de multumire. Privirea lui parc-ar zice: "Muieti ti-s posmagii, cucoana?".

Cei opt copii n-au nici un viitor cu asemenea parinti. Traiesc laolalta cu foamea, murdaria, frigul, promiscuitatea.

SANATATEA

"Toti suntem bolnavi, dar tata zice ca nu ne duce la doctor ca cere bani. Am racit ca umblu numai desculta, si la scoala la fel ma duceam. Tata a luat doi nasturi si mi-i da numai mie, ca eu sunt cea mai bolnava. Bem cu totii ceai de musetel, pe care-l indulcim cu zahar" - copiii familiei Nita

BANII

"Nita Nicolae, tatal copiilor, nu are serviciu. Si daca ar vrea sa munceasca nu si-ar gasi, ca la noi sunt someri si cu studii superioare. Familia primeste un ajutor social de 2.250.000 lei, la care se adauga 400.000 lei, alocatia complementara, si alocatiile copiilor. Mai lucreaza si cu ziua prin sat. O zi de munca se plateste cu 150.000 lei, dar lor le da lumea 100.000, ca ii considera mai prosti" - Aurelian Chirculescu, viceprimar

ANGAJAMENT

"Nu aveam informatii despre acest caz. Cineva de la Directia Judeteana pentru Protectia Copilului va merge la fata locului pentru a vedea ce e de facut" - Crina Spiridon, de la Directia Judeteana pentru Protectia Copilului a judetului Teleorman