Intrebarea de pe buletinul de vot pentru referendumul din data de 29 iulie privind demiterea presedintelui suspendat suna asa: "Sunteti de acord cu demiterea presedintelui Romaniei, dl Traian Basescu?". Numai ca, neexplicadu-le nimeni cum trebuie, din graba, neatenti, necitind intrebarea pusa sau pur si simplu nestiind carte, locuitorii de la sate, chiar daca vor demiterea lui Traian Basescu, sunt tentati sa puna stampila pe NU, incredintati fiind ca asta ar insemna demiterea presedintelui suspendat. Nu fac exceptie nici majoritatea "morometilor" din Silistea-Gumesti, judetul Teleorman, urmasi activi ai "comentatorilor politici" din vestita fierarie a lui Iocan, din vremea marelui lor inaintas Marin Preda.
Referendum cu gust de lubenita
Cum data referendumului bate la usa, carciuma lui Marin Ilie Botoghina devenise in ultima saptamana un fel de sediu de campanie electorala. Cu singura deosebire ca aici se aduna si cei care sunt pentru demiterea lui Basescu si cei care sunt impotriva demiterii sale. Si de aici sa te tii polemici si discutii in contradictoriu! In miezul verii, pe o caldura insuportabila, musteriii lui Botoghina, zis Bucuresteanu, se incing in discutii aprinse, parca anume ca sa se poata racori mai apoi cu o bere rece sau cu o tuica servita la pahare de 100 de grame. Grupul, care initial pleaca de la 5-6 persoane, pe la ora 9 dimineata sporeste in timp, ajungand ca la vremea pranzului sa numere vreo 15-20 de combatanti. Discutiile aprinse, vocile ridicate, rasetele sonore, ce se aud tocmai din capatul celalalt al strazii, atrag ca un magnet pe satenii care, chiar daca n-ar fi avut nici cea mai mica intentie sa se abata din drum pe la carciuma, nu pot rezista tentatiei de a se integra in spiritul colectiv si de a-si exprima, la randu-le, parerile. Pe drum, mergand alaturi de o caruta plina cu lubenite, un negustor isi striga marfa: "Hai la pepeni, baaa!". Petre Costea, zis al lu’ Lioara, venit inca de la prima ora a diminetii ca sa prinda un loc pe bancuta asezata la umbra sub streasina carciumii lui Bucuresteanu, se adreseaza asistentei: "Ba, trecu unu’ d-asta mai ieri cu pepeni p-acilea, venit tocmai de pe la Balaci, si-i iesi Micicliu in cale. In loc sa-l intrebe cat e kilu sau daca sunt dulci pepenii, Micicliu zice, auzi, domunule, pe la dumneavoastra prin comuna se ingroapa mortii cu popa sau fara popa?! Cu popa!, zice omul dintr-o rasuflare. Pai si de unde aveti voi, domnule, atatia preoti sa ingropati cate unul langa fiecare mort? Ba, zice ca s-a pus ala pe un ras de i s-au blocat falcile si i-a dat lu’ Micicliu o lubenita de 5-6 kile numai, asa, ca l-a facut sa rada. Acu’ vine Micicliu aci, la carciuma, si spune ca, daca toata vara gaseste negustori d-astia si le ridica aceeasi problema, o sa-si faca pana la toamna burta bostan de atatia pepeni mancati gratis. Ce ziceti, ma, de Micicliu asta?" Asistenta rade cu mare desfatare ca un "moromete" de-al lor se poate descurca asa de lesne. Pe Micicliu il stiau toti, era un consatean de-al lor care, in primii ani ai copilariei, nu putuse sa zica bicicleta, zisese micicleta, si asa ii ramasese numele.
Cu Basescu la psihiatru
"Ba, zice unul de alaturi, cred ca Basescu e de dus la spitalu’ de nebuni. Voi ati vazut, ma, la mitingul de la Iasi, ca-l apucase tusea tot zbierand ca aia din USL sunt puscariabili? Da’ ai lui cum sunt? D-alde Videanu, Udrea, Berceanu, aia n-au furat de-au rupt? Sunt sfinti, ai dracu’! Mai ales Videanu ala de-a luat muntele de marmura de la Ruschita..." De langa el, Marian Stoian, zis Tataiacu, incearca sa ia apararea presedintelui suspendat, zicand ca Basescu este un luptator, ca ne-a trecut cu sacrificii peste criza, ca n-a fost tocmai asa rau cum se spune, ca trebuie lasat sa-si termine mandatul, etc. Dupa ce-l ascuta pret de cateva minute, al lu’ Lioara zice intr-o doara: "Auzi, ba, ca tot vrei tu sa-l votezi pe Basescu... Cand mergi la vot pe ce pui stampila? Pe da sau pe nu?" "Pe da", zice omul cu entuziasm. "Ba, vezi ca esti prost? Pai, daca pui pe da inseamna ca esti de acord cu demiterea lui, baaa, nu cu ramanerea! Du-te, dracu’, acasa si mai studiaza si dup-aia sa vii p-acilea sa-ti dai cu parerea! Nici nu trebuia sa-ti spun, fraiere, trebuia sa te las sa votezi cum stiai tu, sa te speli pe cap cu Basescu tau cu tot!" Prins pe picior gresit, Tataiacu se face mic, inghite galusca si bea repede o gura de bere ca sa depaseasca momentul. Iesit pe usa carciumii, Bucuresteanu se aseaza pe bancuta alaturandu-se grupului. "Auzi, ba, il interpeleaza al lu’ Lioara prins in jocul de-a verificarea, tu ziceai ca votezi impotriva lui Basescu, nu-i asa? Pe ce pui, ma, stampila la votare? Pe da sau pe nu?" "Pe nu", se repede sa raspunda Bucuresteanu. "Baaa, si tu faci, ma, ca asta? Ce dracu’, credeam ca esti mai in tema! Ce ma fac, ma, cu voi? Ba, daca pui stampila pe nu, inseamna ca-l votezi sa ramana in functie." "Aaa, asa e domnule! Scuze, ma iertati", zice Bucuresteanu rosind usor de gafa facuta. "Ia stai, ma, sa-i verificam p-astia, spune al lu’ Lioara iritat, sa vedem ce-i in capul lor?!" Si de aici incepe un joc de-a cine stie castiga, de mai mare dragul.
Mita de la miezul noptii
Toti cei prezenti, afland deja care e treaba cu pusul stampilei la votare, asteapta precum vanatorii sa le cada vanatul in lat. Iar "prada" nu se lasa mult asteptata. Spre ei vine intins Tudor Matei, zis Traficantu, vadit cu chef de vorba. "Ati vazut, ba, la Constanta, ce le-a facut Mazare la soferi? Le-a zis ca, daca fac miting, ii da afara si aduce negri sa munceasca in locul lor." O voce ii raspunde indata: "Lasa, ba, Mazare e baiat destept! Le-a facut apartamente si tot felul de facilitati. La alegerile pentru primarie le-a dat alora bani ca sa-l voteze, iar noua astia d-aci ne-au dat niste amarate de sepci". "Baa, alora le-a dat banii noaptea, ca sa nu vaza cati bani au luat", intervine un altul. "Si ce daca ti-au dat, ba, sepci? Lasa ca sunt bune s-alea ca-ti acopera inteligenta sa nu-ti bata soarele direct in ea." Al lu’ Lioara, care abia il pandise pe Traficantu, il chestioneaza: "Te duci, ma, la referendum?". Facand ochii mari, ca i se pune o asa intrebare nepotrivita, Traficantu raspunde hotarat: "Ma duc, ba, cum sa nu ma duc. Precis pica Basescu, ma bazez pa ce simt eu! Muierea nu era convinsa ca o sa pice, da’ dupa scandalu’ asta se lamuri singurica." "Cum vanatoru-ntinde-n crang/La pasarele latul...", mieros, cu vocea prefacuta, al lu’ Lioara ii da lovitura de gratie: "Si unde pui tu, ma, stampila cand votezi? Pe da sau pe nu?". Barbateste, Traficantu raspunde grav: "Pe nu, ca nu-l mai vreau". "Desteptii" de pe bancute, care aflasera deja regula jocului sar la unison: "Baaa, pai daca pui pe nu, esti in favoarea lui, baa!". Fara sa se simta rusinat, Traficantu da din umeri. "A, zau? Pai atunci fac invers. Basescu n-are par pe langa chelie la cat rau a facut!" De peste drum, Dumitru Dogaru, zis nea Lae, se indreapta cu mainile la spate spre adunarea vesela. "Nea Lae, unde pui, domnule, stampila la votare?", il ia repede in primire unul de langa al lu’ Lioara. "Pe da. Nu stiu daca astia din sat stiu asta, ca buletinu’ de vot e cu schepsis. Lumea nestiutoare o sa puna stampila pe nu, crezand ca asa il dau jos pe Basescu, da’ de fapt ei il repun in functie. Ar trebui sa se intereseze toti, sa vina primarul sa le explice. Sa faca, dracu’, o adunare ca la sedintele de partid de pe vremuri si sa le explice cum e cu da-ul si cu nu-ul. Nu sa-i influenteze la vot, ci doar sa le explice. Treaba e ca astia de 70-80 de ani nu stiu sa citeasca, da' la tineret nu se pune problema." La un asa raspuns serios oamenii cad pe ganduri, realizand ca cele spuse de nea Lae sunt perfect adevarate si ca chiar ar trebui facut ceva ca satenii sa fie bine informati inaintea votarii. O vreme toti par preocupati de ingurgitarea cu inghitituri mici a berii ori a tuicii. Brusc, ca sa destrame linistea neprielnica locului, ce-i stapanise pret de cateva clipe, al lu’ Lioara se adreseaza carciumarului: "Bucurestene, ia sa vedem, ba, esti bun de vot? Dai, ba, o tuica?", zice si scoate tacticos o bancnota de 5 lei din buzunar. "Da", zice repede Botoghina intinzand mana dupa bani. "Bravo, ba, ai votat cum trebuie! Hai, da repede tuica aia, pana nu se incalzeste!" Rasetele si veselia generala continua inca multa vreme facand uitate micile griji cotidiene, inghitite parca de un timp ce se scurge bland si generos cu ei.