Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La Penitenciarul București-Rahova (PBR), alegerile prezidențiale au aglomerat sălile de lectură. Ca peste tot, prezența la vot în spatele gratiilor clădirii din periferia Capitalei a fost masivă: a ieșit de pe camere o populație de 1.379 de pușcăriași dintr-un total de 1.530. Se remarcă faptul că, precum în „societatea de afară”, și la Rahova a existat, între discuțiile electorale dintre deținuți „tehnica pumnului în gură”. Diferența e că procedeul a fost aplicat, de ceva ori, la propriu. Votarea la PBR s-a încheiat în jurul prânzului și nu s-au raportat incidente.
„Aici e la fel ca afară. Unii au votat acum așa cum se vota în ’90, când primea lumea kilu’ de ulei și găleata cu făină. Doar că acum, în loc de sticlă și găleată a fost un singur cuvânt: grațierea! Aia promisă de un candidat. Au crezut. Ăștia sunt urșii”. Tipul are 33 de ani, vreo doi și un sfert dintre ei i-a trăit la Rahova. A mai prins alegeri și știe cum e mersul aici când vine votarea. Și-a ales numele de Bebe, nu vrea să dea niciun indiciu despre el - a intrat după gratii pentru trafic de droguri - puțini din familie știu despre calvarul lui. Lângă el e un camarad de cameră și de faptă. Se gândește la un pseudonim - nici el nu vrea să afle prietenii despre el: „Bibi”. „Aoleo, numele ăsta e cu conotații pe aici”, râde Bebe. Camaradul își ia seama: „Da, avem și noi LGBTQ-iștii noștri. Și ăștia nu prea au votat, s-au abținut”. Și își schimbă numele în Mircea. Cu 36 de ani din care 5 de pușcărie.
Cei doi camarazi au votat azi la S.8. Este secția de care aparțin - unitate a Rahovei în sistem deschis. Aici sunt cazați cei care nu prezintă pericol prea mare pentru angajații penitenciarului și mai au puțină vreme până la liberare. În S.8 votarea s-a terminat cam spre prânz - din 107 deținuți votaseră 93. Alți cinci s-au abținut; încă cinci nu au avut drept de vot. „La noi, pe cameră s-a votat că am vrut. Nu ne-a obligat nimeni. E mai libertate decât în libertate”, zice Bebe. Până la votare s-a tot discutat despre candidați. Fiecare din ce a văzut la televizor, din ce au ascultat pe la radio ori din ce au mai aflat de pe la rude. La Rahova nu se găsește TikTok și nici Facebook fiindcă prezența telefonului înseamnă caz penal. Și nimeni de pe S.8 sau de pe altundeva de aici nu mai are chef să mai stea în spatele zidurilor înalte cu sârmă ghimpată.
„La noi au fost și dezbateri. Dezbateri sunt acolo unde există ceva inteligență”, completează Mircea - „în rest sunt urșii”. „Urșii” - așa sunt numiți cei fără educație, de o anumită apartenență de clan - au majoritate în toată lumea Rahovei. Procentajul e cam de 80 la sută. „Așa că nu au fost chiar așa de multe dezbateri. La ei a fost și cu pumnul în gură, dar să știți, că puțini au fost influențați. Aici lumea a votat pentru ea: cu Simion pentru că a promis grațierea, cu Nicușor, pentru că nu au vrut să aleagă un țigan”, știu cei doi.
„De ce să n-avem un țigan președinte? După un bețiv...”
Curentul electoral la Rahova este unul cam amestecat. Cei educați au folosit votarea ca pe un protest. „Lumea mea de aici este scârbită de clasa politică actuală. De parcursul acestor politicieni, de migrația lor politică. Așa că am vrut schimbare. Șansele sunt de 50-50. Sunt cei care se gândesc la ei, la grațierea lor, că au înghițit-o. Mai sunt ăia care zic că dacă tot am avut un președinte bețiv, pe urmă un neamț, de ce să nu avem și un țigan?”. De partea cealaltă, sunt ceilalți care se gândesc la ce e pe acasă sau nu vor țigani. Da, ca un fel de grup White Power”, râde Mircea. E așezat pe o bancă unde scrumiera mustește de mucuri trase până la margine. Aproape, unii trag de haltere, cei mai mulți sunt ca șopârlele, departe, lipiți de gard, la soare. Se încălzesc și vorbesc șoptit. Cam așa a fost toată „campania electorală” - pe grupuri mici, schimbând păreri în unități de două sau trei persoane. „AUR a prins fiindcă a fost în opoziție. Simion a știut unde să lovească, unde îl doare mai tare pe deținut. A zis de grațiere. Ăștia, urșii, cu puterea înjurăturii au convins lumea”, zice Bebe.
Despre opțiunea lui politică spune că ține de viitor. „Deținuții se schimbă, penitenciarul se schimbă. Am văzut-o într-un clip p-asta”, râde Mircea. Și devine serios: „Votarea în pușcărie e un proces. La început nu îți pasă. Pe urmă vrei să votezi, ești plin de ură. Cu timpul, te implicit pe bune. Și votezi pentru schimbarea politicii. Pentru că dacă se schimbă politica, se schimbă și Ministerul Justiției. Și dacă se schimbă ministerul, se schimbă și Administrația Penitenciarelor. Și dacă se schimbă administrația, atunci se schimbă și Rahova și, automat, și secția 8, unde suntem noi”, cred deținuții. Iar schimbarea ar trebui să înceapă cu condițiile de detenție. La fel ca în tot sistemul, Penitenciarul Rahova este supraaglomerat. „Sunt problemele inerente. Doar că la noi încep să fie rezolvate. Rahova - care este una dintre cele mai grele unități penitenciare din țară - face eforturi pentru a regla lucrurile”, răspunde în stil milităresc supraveghetorul secției. Angajatul, un puști - te miri cum stă între haidamacii bruneți și tatuați din curtea secției - zice, cumva mândru, că penitenciarul are cel mai mare număr de deținuți din România. Poate și din această cauză PBR este arondat la zece secții de votare.
Citește pe Antena3.ro
Asemănări cu secțiile de vot „civile”: „Și la noi e un fel de școală”
Votarea începe în penitenciar după ce polițiștii de la Rahova, serviciul „Evidență” pun în ordine cererile deținuților care vor să voteze. Apoi, sunt rânduite celelalte documente - actele de identitate. Prin cluburile secțiilor sunt trase perdele scurte în locuri strâmte, sub priviri-laser ale supraveghetorilor. Astea sunt cabinele de vot. Secția e gata când vin cu urna mobilă cei de la școlile în care funcționează secțiile „civile” de votare. „Păi, și la noi e școală. Ba nu, e facultate! Nu se zice așa?”, râde unul. Fiecare deținut e verificat și votează disciplinat, păzit din afara cabinei de atenția polițiștilor și a camerelor de supraveghere. Unul - personaj de camera foto - are gesturi de președinte. Calul desenat pe tabloul de deasupra comisiei electorale parcă râde. Râde și Mircea: „Noi știm ce putere are președintele țării. «Urșii», nu prea”. Schimbă mimica, se uită la Bebe: „Eu am trecut, aici, la Rahova, prin toate sistemele. De la cel închis (cei periculoși - n.n) la semideschis, acum, la deschis. Oful general este că deținuții așteaptă din partea guvernanților compensarea condițiilor. A fost abrogată Ordonanța 13, de atunci au venit doar promisiuni. Și mulți dintre pușcăriași au dat România în judecată la CEDO. Nu pentru o «afacere» (metoda unora dintre pușcăriași de a da pe cine prind în judecată, scopul fiind de a mai ieși din penitenciar prin prezentarea la instanță - n.n). Mulți au câștigat”.
Prin curtea secției, doi în trening se plimbă și analizează „trădarea lui Ponta”. Nimeni nu știe mai multe despre cum au votat: „Ei, vorbim și noi să mai treacă timpul. Ce altceva putem face?”. Bebe e liniștit - „aici nu e încrâncenarea de afară”. Știe doar că votul e important. Își studiază ceasul: „Du-te și votează. Că noi am dat cu piciorul mult timp…”.
În zona de pază e un alt puști - subofițer - care are rolul de a supraveghea populația secției. Zâmbește cu deținuții, greul a trecut: cele două bucăți de pânză albă numerotate și atârnate în buza coridorului cu camere de câte opt au fost coborâte. Urna a plecat, e pe altă secție. Bătrânii de aici, sunt și vreo doi „viețași”, îl iau cu „nea”. Angajatul PBR nu se supără. În medie, la o populație de vreo 200 de persoane private de libertate de pe o secție sunt doi supraveghetori.
„Ei sunt un fel de «boss», nu lideri”
De undeva, de nicăieri, este adus la vorbă un alt deținut. Puști, cu ochelari, cu părul strâns în coadă. Are un tricou negru cu însemnele unei grupări ultras. Puștiul și-a mâncat tinerețea după ce s-a băgat într-o încăierare dintre două galerii de fotbal soldată cu moartea unui tânăr. Alexandru poartă și acum tricoul de ultras care, în dreptul inimii, are o siglă ce seamănă cu „gratiile” Gărzii de Fier. Însemnul e aproape șters - de la cât de des a fost spălat tricoul - aproape uitate sunt și maniile de ultras: „Am făcut parte dintr-o brigadă cu simpatii legionare” - spune puștiul, care zice că nu mai vrea să aibă de-a face cu „fenomenul”. Alexandru pare educat, e dur în ce privește politica făcută în pușcărie: „Chestia cu grațierea a prins acolo unde sunt persoane cu un IQ scăzut. Dar există și influențabili, ce să zic. Eu mă gândesc la viitorul copilului meu. Căci doar nu o să stau toată viața aici”. Băiatul are un discurs ce se vrea ferm, are încă acea onoare din lumea ultrașilor - acolo unde ceea ce spui îți asumi până la capăt. Spune lucrurilor pe nume: „Candidații sunt slabi. Eu nu îi văd ca lideri. Ei sunt, poate, ca «boss». Nu lideri! Ei pot gândi, dar se gândesc doar la ei. Nu au nicio treabă cu România. Mai mult, îi văd ca pe niște marionete. Sper să mă înșel”. Omul continuă ferm, sub privirea supraveghetorului care s-a așezat în apropiere, că e o diferență între libertate și pușcărie din punct de vedere electoral: „La țară sunt influențabili. Ascultă de lideri, de primari. Aici, liderii nu se impun. Iar eu nu am votat pe principiul răului celui mai mic. Am votat pentru viitorul copilului meu”.
Nu sunt mulți la S.8 care să gândească politic precum Alexandru - că ambii candidați nu-s buni pentru România - lumea nu-și mai bate capul. Unii așteaptă masa, în zona de regim sever hrana se împarte deja pe sectoare. Sunt vreo patru malaci cu cicatrici și tatuaje care lopătează în marmide. Nu-i timp de politică acum. Poate pe seară, când chiuiala generală sau huiduiala aprinsă o să anunțe noul președinte al României.
„Pentru această zi a fost asigurată activitatea de votare pentru persoanele private de libertate din cadrul Penitenciarului București-Rahova prin implicarea unui număr sporit de personal. Polițiștii de penitenciare au contribuit la asigurarea unui climat sigur și pentru legalitatea procesului de exercitare a dreptului la vot” - Cristian Ghiță, director PBR.
