Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În România zilelor de astăzi, cei mai mulţi dintre tineri aleg să plece din ţară la muncă, în speranţa unei vieţi mai bune. Chiar dacă majoritatea dintre ei aleg marile oraşe ale lumii, unii preferă să ajute oamenii din cele mai devaforizate locuri de pe planetă. Acesta este şi cazul preotului Alexandru Percu, în vârstă de 30 de ani. El a emigrat în Coasta de Fildeş în urmă cu trei ani şi în prezent are parorhia lui în oraşul Djebonoua. Pe lângă activităţile specifice bisericii, tânărul îi ajută pe copiii cu probleme financiare grave să meargă la şcoală şi să aibă ce mânca.
Alexandru Percu s-a îndrăgostit iremediabil de comunităţile din Coasta de Fildeş, afectate grav de războiul civil care a început în 2002 şi s-a terminat în 2005: „Primul contact cu Coasta de Fildeș l-am avut între anii 2012-2013 pentru o perioadă de șase luni. Atunci eram încă student la Institutul Teologic Romano Catolic din Iași. Prima impresie a fost atunci când am venit ca student în noiembrie 2012. Atunci totul mi se părea fascinant. Fiecare fir de iarbă, fiecare om, fiecare loc mi se părea special. În parohia Djebonoua, cea care ne-a găzduit, am întâlnit oameni frumoși, deschiși, plini de viață, oameni normali, dar cu o altă trăire a vieții de zi cu zi, cu o altă relaționare față de sacru. La plecare am avut presimțirea că mă voi întoarce și chiar mi-am propus că, dacă voi avea posibilitatea, mă voi întoarce ca preot”, a povestit Alexandru Percu, pentru Jurnalul.
Dragoste la prima vedere
Aşa cum presimţise, Alexandru Percu avea să îşi înceapă visul african. În 2015 a fost hirotonit preot şi repartizat într-o parohie din Dieceza de la Iaşi. Dar nu avea să stea foarte mult acolo: „După un an, în 2016, se căuta un preot pentru a merge în misiune în Coasta de Fildeș. Eu mi-am exprimat dorința de a merge și la începutul lunii octombrie eram în Parohia Adormirea Maicii Domnului din Djebonoua, Coasta de Fildeș. Când am ajuns, am avut parte de o primire călduroasă, credincioșii s-au bucurat de prezența mea în mijlocul lor, pentru că eu veneam să continui munca pastorală a părintelui paroh care trebuia să se întoarcă în țară. M-a primit Gabriel Cimpoeșu, misionar de 14 ani pe aceste tărâmuri, am petrecut doi ani în care am fost inițiat în tainele misiunii”, mai povesteşte preotul.
Despre interacţiunea cu locuitorii
Pe lângă activităţile pur bisericeşti, tânărul preot român are grijă de oamenii din cele 53 de comunităţi care înconjoară oraşul. Ultimul proiect este extrem de ambiţios. A început construirea unui spital: „Eu sunt preot, iar activitatea mea aici constă în a evangheliza, adică de a vesti evanghelia lui Iisus Hristos oamenilor de aici. Fiindcă avem în administrație o parohie, activitățile noastre se concentrează spre o mai bună slujire a credincioșilor: Sfânta Liturghie în fiecare zi, întâlniri cu oamenii, administrarea celorlalte sacramente, celebrarea înmormântărilor. Apoi, pe lângă asistența spirituală, încercăm, cu ajutorul binefăcătorilor, să construim câte o capelă și chiar un spital. Din cauza numărului mare de pacienți și pentru o mai bună asistență, am început construirea unui alt spital mai mare. Încă mai este mult de lucrat la el. Trebuie spus că noi, preoții din misiune, asigurăm asistența spirituală pentru 53 de comunități, unde încercăm să ajungem cât mai des posibil”, mărturiseşte preotul.
Problemele grave în învăţământ
Citește pe Antena3.ro
În Coasta de Fildeş, povesteşte tânărul preot, cicatricile războiului şi-au pus amprenta asupra sistemului de învăţământ. Din cauza nevoilor, cei mai mulţi dintre copii nu merg la şcoală, iar profesorii sunt plătiţi prost. „Acum, principala problemă a copiilor este faptul că nu merg la școală pentru că profesorii fac grevă. Ei sunt nemulțumiți de modul în care sunt plătiți. Sunt deja patru săptămâni de când nu se mai face școală. În ceea ce privește copiii, ei întâmpină greutăți în a se înscrie la școală pentru că statul le impune o taxă de înscriere destul de mare pentru ei, pe care mulți nu o pot plăti. Copiii sunt numeroși într-o familie, mulți suferă din cauza sărăciei, mulți nu merg la școală, mulți sunt adoptați de rude cu o situație financiară mai bună. Misiunea noastră are și o şcoală catolică pentru clasele primare unde frecventează un număr de 130 de elevi”, a mai spus el.
Asemănarea cu ţara noastră
Deşi spune că într-o zi vrea să se întoarcă în ţară, preotul Percu priveşte cu regret la situaţia în care se află România în prezent: „Uneori am impresia că România se aseamănă cu Coasta de Fildeș în ceea ce privește sărăcia și corupția, diferența poate sunt gropile din asfalt, aici sunt mult mai mari, intri și nu mai ieși. Uneori am un sentiment de tristețe și descurajare pentru că situația politică nu poate fi redresată, sunt trist pentru că românii sunt divizați între ei după orientarea politică. Sunt trist pentru că nu există unitate între noi. Pe de altă parte, când văd mulți tineri talentați care vor să se angajeze pentru binele țării, parcă îmi apare un firicel de speranță. Îmi doresc ca românii să fie mai uniți și mult mai responsabili în tot ceea ce fac”, a declarat el.
Sărăcie şi corupţie
Deşi în Coasta de Fildeş locuiesc oameni de diverse religii, aceştia trăiesc în linişte şi înţelegere. Sărăcia şi nevoile unui popor care a trecut de curând printr-un război civil nu se văd în comportamentul oamenilor: „Din punct de vedere religios, trebuie spus că pe teritoriul nostru sunt mai multe confesiuni religioase: catolicii sunt cei mai numeroşi, urmează diferite confesiuni protestante, apoi comunitatea musulmană și în cele din urmă animiștii. Între toate aceste confesiuni domnește un climat de pace. În ceea ce priveşte situaţie politică, ţara a suferit mult din cauza războiului civil, ce a avut loc între anii 2002 și 2005. Războiul civil a distrus foarte mult țara și chiar și acum se simt urmările, chiar dacă au trecut câțiva ani de atunci. Există multă sărăcie și multă corupție", a mai spus Alexandru Percu.
O poveste amuzantă
Tânărul preot a vorbit şi despre relaţiile pe care le are cu micuţii din comunităţi. Cei mai mulţi găsesc în biserică un punct de sprijin din punct de vedere emoţional: „Copiii sunt foarte deschiși spre sacru, ei vin cu drag la biserică, avem multe activități cu ei. În acest sens, vreau să vă spun o întâmplare cu un copil mi-a plăcut. După liturghia de duminică, un băiețel simpatic vine la mine în sacristie, mă salută și îmi spune:
- Tatălui meu îi este frică să vină la biserică.
- De ce?, îl întreb eu.
-Pentru că, spune el, tu ești un om rău.
Zâmbesc un pic și continui dialogul:
- Dar ție nu ți-e frică de mine?
- Nu, pentru că tu ești drăguț.
- Înseamnă că tu ești mai curajos decât tatăl tău, i-am răspuns eu, dacă ție nu îți este frică de mine. Când mergi acasă, să-i spui tatălui tău că tu ești mai curajos decât el, pentru că ție nu ți-e frică de părinte”.
„Trebuie spus că parohia noastră este tânără, are doar 11 ani de existență, dar în tot acest timp s-a depus o muncă enormă pentru dezvoltarea ei. În 11 ani am reuşit să botezăm 1.011 persoane”,
Alexandru Percu, preot
