Ambasadoarea Israelului, fascinata de schimbare

Jurnalul National: Al catelea an de "provocare romaneasca" traiti?

Rodica Gordon Radian: Tocmai am incheiat doi ani aici. Dupa doi ani, cred ca pot sa spun ca traiesc mai mult sau mai putin cum m-am asteptat. Adica, inainte de a veni aici in Romania, mi-am inchipuit realitatea romaneasca mai mult sau mai putin asemanatoare cu realitatea pe care am gasit-o de fapt. Eu am zis-o: pe mine ma fascineaza faptul ca tara se afla in tranzitie. Stiu ca este o perioada destul de grea pentru multa lume in Romania, insa fiind venita de afara, eu pot sa-mi dau seama de lucrurile care se schimba intr-un ritm foarte alert, aproape zilnic. Schimbarea aceasta permanenta a societatii (de la cum arata oamenii pe strada, masinile care circula pana la cladirile noi, care apar cu o viteza uimitoare) are un ritm foarte rapid. Eu pot sa vad si lucrurile pozitive ale acestei tranzitii in viata cotidiana.

Bine, dar veniti dintr-o tara care chiar prin asta se defineste: un ritm accelerat al vietii.

Da, este adevarat, insa eu sunt obisnuita cu ritmul din Israel. Aici, totul se schimba: de la stilul de viata pana la infrastructura. Faptul ca societatea se creeaza in acesti ani este extraordinar pentru mine. Mi-am dorit sa pot trai asemenea momente, sa am si eu aceasta experienta si uite ca am parte de ea din plin.

Dar ochiul critic al femeii unde este? Trebuie sa vedeti si punctele negative ale Romaniei de azi.

Sigur, sunt si mai multe puncte slabe, pe care le vad si eu, dar, de altfel, toata lumea stie care sunt ele si unde trebuie lucrat, pentru ca ele sa se indrepte. N-am descoperit eu acum ceva spectaculos in acest domeniu, le stim cu totii. Poate, pentru mine, din pozitia mea, e mai usor sa ma descurc, dar asta nu inseamna ca dificultatile nu exista, sunt foarte constienta de asta. Totusi, asta nu inseamna ca, intr-o viziune "macro", situatia nu se va schimba.

Cum e, ca femeie-ambasador, in Romania?

Eu ma simt foarte bine. Si printre ambasadori, si in legaturile cu oficialitatile din Romania. Poate ca e lumea mai politicoasa un pic, asta e ceva normal, dar in general eu cred ca romanii sunt foarte politicosi. Sigur, in comparatie cu societatea israeliana, care e mai directa, mai neformala.

Cum se impaca acea conceptie a unora, potrivit careia femeia trebuie sa stea la cratita si sa aiba grija de casa si familie, cu enormele responsabilitati ale unui post de ambasador?

In Israel nu mai exista aceasta perceptie. Cand pleci si reprezinti tara ta intr-un alt loc, fie intr-un post diplomatic, fie ca reprezentant al unei mari firme comerciale, nu e usor niciodata. Stiu ca exista o anumita imagine a vietii diplomatice, insa adevarul este ca ajungi intr-o tara noua cu tot cu familia (eu, de exemplu, am trei baieti, care sunt la liceu si la scoala primara aici), ii rupi pe ai tai din societatea lor si-i aduci intr-un loc cu totul strain. Asta nu e usor, dar acelasi lucru se intampla si daca eram barbat. Diferenta ar fi ca, barbat fiind, poate aveam acasa sotia care se ocupa de familie. Eu, din fericire, sunt aici si cu mama mea, care ma ajuta foarte mult. Cand ajung acasa, pentru mine incepe o noua zi, alaturi de ai mei. Intr-un fel, faptul ca ne aflam intr-o alta tara ne intareste pe noi, ca familie. Petrecem mai mult timp impreuna, poate mai mult decat ne-am fi petrecut daca eram in Israel. Week-end-ul este dedicat copiilor intotdeauna.

Au invatat romana?

Putin. Inteleg cateva cuvinte. Ei de acasa nu stiau romana, pentru ca noi vorbim numai ivrit, sotul meu fiind de origine poloneza. Aici fac scoala in limba engleza.

Eternele gropi...

Exista niste probleme specifice Romaniei cu care n-ati reusit sa va obisnuiti? Ceva de genul cainilor vagabonzi, de exemplu?

Sigur ca nu e foarte placut sa te plimbi pe strada cand sunt atatia caini vagabonzi. Exista si problema gropilor... Dar, dupa cum am spus la inceput, incerc sa trec totul prin prisma faptului ca Romania sufera acum un proces de transformare continua. Cu toate ca eu, sigur, mi-as dori ca romanii sa nu mai aiba parte de nici un fel de probleme de acest gen.

Cum vi se pare Romania ca scena politica?

Fascinanta.

Mereu surprinzatoare, in sensul bun sau rau al termenului?

Cred ca tara trece acum printr-o faza cu care eu sunt mai obisnuita daca ne uitam la scena politica israeliana.

Aveti sentimentul de deja-vu vreodata?

Prin faptul ca nu mai exista un partid care sa poata guverna singur si partidele sunt obligate sa ajunga la coalitii. Si in coalitii sunt tot felul de presiuni. Care nu intotdeauna au de-a face cu ceva concret, legat de guvernare, ci pur si simplu legat de o negociere interpartinica. Cred ca sunt mai multe tari care au aceasta realitate. Se poate ca asta sa fie si viitorul. Cred ca scena politica din Romania dovedeste ca este foarte dinamica si ca se adapteaza la nevoile ideii de coalitie. Sigur, pentru mine, ca diplomat, devine mai greu sa asist la schimbari dese, de personalitati, de functionari, demnitari etc.

Haideti sa revenim un pic la viata de zi cu zi, dincolo de ambasada. Ce face doamna Gordon Radian dupa program? Cine gateste acasa, mama?

Nu, am ajutor acasa. E clar ca fara ajutor nu se poate. Fiecare ambasador, indiferent de sex, are ajutor acasa, pentru ca altfel nu se poate sa faci fata vietii active de zi cu zi. Dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa te ocupi de familie, din contra. Zilele mele sunt foarte incarcate si de multe ori, dupa ce termin munca la ambasada, sunt diferite activitati seara (receptii, intalniri) la care trebuie sa particip. De aceea ma straduiesc sa pastrez week-end-ul pentru familie, sa nu am activitate sociala.

E un cosmar sa gasiti cel mai potrivit mod de distractie?

Eu nu petrec foarte mult timp in afara casei. Cred ca tine si de firea mea, si de faptul ca in timpul saptamanii sunt foarte multe activitati (concerte, expozitii, piese de teatru) la care merg cu drag. Si de aceea nu simt nevoia unei activitati speciale in week-end. Din contra. Incerc sa inot de cateva ori pe saptamana, ca mod de relaxare. Este timpul pe care mi-l dedic mie, din putinul timp liber pe care-l am. Dar tin sa spun ca mie imi place viata activa si nu ma vad intr-o alta realitate.

Cariera si familie

Cum s-a impacat sotul cu ideea asta?

E o mare intelegere intre mine si el in ceea ce priveste cariera mea. Solutia la care am ajuns noi doi este urmatoarea: el e in timpul sapta-manii in Israel, iar in week-end e cu noi, aici. Nu e usor, insa, pe de alta parte, solutia asta ne permite sa ne pastram carierele si sa ducem viata pe care ne-o dorim. Din ce in ce mai multe familii ajung la solutii de acest gen, cel putin in Israel.

Aveti o reteta pe care s-o "vindeti" in acest sens?

Nu stiu daca aceasta este reteta clasica, in stare sa functioneze bine pentru toata lumea. Ea functioneaza foarte bine pentru mine si pentru sotul meu, dar se pare ca viata moderna impinge din ce in ce mai mult spre solutii care pareau de neconceput inainte.

Acum ceva ani, multi diplomati spuneau ca numirea la post in Romania e un fel de pedeapsa. Ati avut vreodata sentimentul asta?

Nu, din contra. Eu mi-am dorit sa ajung in Romania. Si prin faptul ca m-am nascut aici, dar si pentru ca tara este in tranzitie. Au trecut 40 de ani de cand am plecat din Romania. Aceste doua lucruri au facut ca intai si intai sa-mi doresc sa ajung aici si pe urma sa am o simpatie pentru tara asta, pe care o port tot timpul dupa mine. Ma simt foarte bine aici, aproape ca la mine acasa. Si incerc sa le transmit acest sentiment tuturor musafirilor mei care vin din Israel.

O sa va acuze de subiectivism!

Sper ca nu. Pentru ca totusi formarea mea si experienta mea de viata sunt cu totul altele decat cele ale romanilor. Faptul ca eu cunosc limba m-a facut sa inteleg mai repede si mai bine tot ce se intampla aici, dar ochiul meu si felul meu de a gandi sunt formate in Israel, iar punctul meu de vedere este al unui diplomat israelian.

Prea-i totul frumos, haideti sa vedem totusi si ce anume din viata de zi cu zi a unui israelian va lipseste cel mai mult.

Sunt mai multe lucruri. In primul rand, vremea capricioasa de aici. Faptul ca te trezesti in fiecare dimineata si e soare imi lipseste aici, unde nu intotdeauna este asa o vreme. In al doilea rand, imi lipsesc anumite mancaruri, anumite arome specifice.

Ba chiar si faptul ca nu exista inca un restaurant cu specific israelian...

Sunt din ce in ce mai multi israelieni aici, care deschid si restaurante. Sunt si firme care aduc produse alimentare israeliene, lucrurile evolueaza. As vrea sa profit de ocazie sa spun ca oameni de afaceri israelieni, impreuna cu ambasada, s-au implicat in problema inundatiilor. Am donat un aparat medical Spitalului Judetean din Bacau, plus ca mai multi oameni de afaceri israelieni, inclusiv din Israel, au venit in sprijinul sinistratilor.