Gammesfeld, Bade-Wurtemberg, sud-vestul Germaniei: 530 de locuitori, tot atatea vaci, o biserica, o patiserie si... o banca. Cea mai mica din tara. Mica, dar incapatanata: rezista tentatiei tehnologiei de varf si functioneaza fara computere.
MARINA CONSTANTINOIU
Domnul Fritz Vogt are 74 de ani si un birou de 27 de metri patrati. Daca ai treaba cu el, te primeste in incaperea plina de tot felul de obiecte trebuincioase unui om care lucreaza cu cifrele. Marele absent este, aici, computerul. Asta, pentru ca domnul Vogt il considera un lux inutil. El isi vede de treburile zilnice, in calitatea sa de unic angajat, si fara ajutorul "fiarei". Vogt conduce, de 53 de ani, destinele unei banci. Raiffeisenbank din Gammesfeld, un fel de cooperativa de credit, fondata in 1890 de bunicul sau, apoi preluata de tatal sau. Ciudat este ca Vogt al nostru n-are manecute negre, ca ale contabililor de pe vremuri, ca tabloul "de epoca" din biroul sau sa fie complet.
OMUL CU DOSARELE. Ca si inaintasii sai, domnul Vogt, un tip micut de statura, dar volubil, este, din 1953 si pana acum, necontestat de nimeni, patron si unic angajat, secretar(a?), centralist(a?) si contabil. Pana anul trecut era chiar si fermier.
Are 240 de clienti, fiecare cu dosarul lui. Actele sunt aliniate, nemteste, in ordine, intr-un dulap special, nu intr-o baza de date, asa cum ne-am astepta cu totii din partea unei banci din secolul XXI, cu atat mai mult cu cat e una dintr-o tara europeana, cu o dezvoltare admirabila.
"Computerul este un lux inutil", spune el cu convingere, privind la dulapul plin de documente. Si stie ce spune, probabil, pentru ca gestioneaza, cu ajutorul unei biete masini de scris, a carei varsta nimeni n-o mai stie, si a unui calculator de birou, nici mai mult, nici mai putin de 15 milioane de euro!
Citește pe Antena3.ro
UN ANTICAPITALIST. Modul de functionare a ineditei banci din Gammesfeld este conform traditiei cooperativelor de credit, care au aparut la mijlocul secolului al XIX-lea, pentru a-i ajuta pe micii fermieri si industriasi. Foarte atasat de acest ideal de solidaritate, Vogt nu propune nici un plasament speculativ si ignora Bursa: "Sunt un anticapitalist", se bate el cu caramida-n piept. Prin urmare, nici vorba de vreo fuziune cu un partener mai puternic, chiar daca ofertele vin in mod regulat la Gammesfeld.
O exceptie care nu este ocolita de probleme cu autoritatea de reglementare financiara (BaFin). Aceasta a cerut inchiderea bancii lui Vogt la inceputul anilor â80, ingrijorata de concentrarea tuturor prerogativelor puterii in mainile lui Fritz Vogt, dar in cele din urma, acesta a obtinut castig de cauza in justitie. Ei, dar Vogt n-a scapat inca de necazuri. Un nou proces se profileaza, pentru ca domnul din povestea noastra refuza sa-si achite contributia obligatorie la cheltuielile de functionare a BaFin. Prea mare, dupa gustul sau!
COPII DEZERTORI. Numai ca omul nostru nu este chiar asa ingrijorat de acest proces. Pe el il intereseaza mai mult viitorul bancii, pentru ca toti cei patru copii ai sai au renuntat deja sa-i urmeze la "tron".