Bătrănul şi marea... Marea nepăsare

E noapte şi e frig. Afară sunt sub 9 grade Celsius. Noaptea dintre 5 şi 6 mai. Căţiva pacienţi ai spitalului municipal Mangalia sunt ingroziţi de vaietele unui om: "Doaaaamneeee, iartă-mă! Cu ce ţi-am greşit?". Tănguitul se repetă intr-una, obsedant, străngăndu-le inimile. Este vocea unui bătrăn şi se aude de aproape, de foarte aproape. Din curtea spitalului.

Â

Duminică dimineaţă pacienţii ies să-l caute pe cel chinuit. Il găsesc rezemat de zidul spitalului, ghemuit sub un balcon, incercănd să se adăpostească de frigul ce i-a pătruns măruntaiele. Un bătrăn de 80 de ani, cu o umflătură uriaşă sub abdomen.

Â

UN OM. Marian Teletin, membru al Societăţii pentru Drepturile Omului Constanţa, a fost sunat de unul dintre pacienţii impresionaţi de ţipetele nocturne. Ajuns la Mangalia, acesta a intervenit pe lăngă medicul de gardă, care l-a reprimit pe bătrăn in spital pentru 24 de ore. De la bătrăn a aflat că se numeşte Bogdan Baroncea, e din Bacău, are trei copii şi a locuit pănă acum in comuna 23 August. Prin septembrie i s-au furat actele. Omul a mers mai departe şi a reuşit să ia legătura cu unul din fiii moşului. Dar, bătrănul şi-a abandonat familia, iar ei acum nu au posibilitatea să-l intreţină. Inţelegănd situaţia, Marian Teletin a mai cerut un răgaz de două zile de la directorul spitalului. Se simte răspunzător moral pentru soarta bătrănului. Mailul său adresat redacţiei noastre e pornit din dorinţa de a sensibiliza pe cineva, să-l ajute să rezolve problema, pentru că "acum ne găndim cu groază că cele două zile se vor scurge şi bătrănul va muri in stradă, fără ca vreo instituţie a statului să facă ceva".

Â

Datele pe care le-a obţinut el de la bătrăn erau suficiente pentru ca oricine să afle aproape totul despre acel om. Nu trebuia decăt disponibilitatea de a discuta cu el şi dorinţa de a-l ajuta. Dar, din cauza problemei de sănătate pe care-o are, o hernie gigantică, omul se scapă in permanenţă pe el. De aceea, miroase ingrozitor. Iar ca să poţi afla ceva trebuie să te apropii destul de mult, pentru că bătrănul e cam surd. Aşa că cei care avut vreo tentativă să afle nu s-au apropiat suficient şi-au tras cu uşurinţă concluzia că e un boschetar senil. Şi chiar dacă-ar fi aşa?

Â

Â
TATĂL RISIPITOR. Pas cu pas am reuşit să refacem un puzzle: viaţa bătrănului. Toni Baroncea, fiul pe care l-am contactat, ne-a povestit: "Tata n-a mai ţinut legătura cu noi de doi ani. I-am spus atunci să vină să stea la noi, dar n-a vrut. El şi-a văndut casa aici, in Bacău, şi a plecat acum vreo patru ani cu o femeie cu patru copii". Oftează. El şi soţia lui sunt amăndoi pensionaţi pe caz de boală, iar pensiile sunt mici. "Dac-om face rost de bani de drum, om veni să-l luăm, că, acum, ce-a făcut, a făcut, dar e tatăl nostru".

Â

Â
Bătrănul locuieşte in 23 August de patru ani şi niciodată n-a creat probleme. Pentru că i s-au furat actele, nu s-a mai putut duce la Bacău, să-şi ridice pensia. Chiar dacă are 80 de ani, e lucid şi conştient. Ne spune plăngănd că ar vrea să se intoarcă la Bacău, dar că nu vrea să stea la copii: "Eh, ca să stai cu copiii nu mai merge". Plănge din nou. "Eu nu le-am lăsat nimic la copii, iar dacă la copii nu le dai... nu le poţi cere să te ţină... dar să ajung eu in Bacău, să-mi iau pensia, şi mă descurc". Ca să-şi poată ridica pensia, ii trebuie actele. Acum nu mai are in buzunar decăt o sută de lei vechi. Nu poate ajunge cu ei acolo şi nici nu se poate descurca să-şi facă acte. Lipsa actelor, a banilor şi a unui adăpost l-a transformat intr-un caz social. Instituţiile abilitate să rezolve aceste cazuri ar fi trebuit să il ajute. Insă acolo nimeni nu părea să ştie cum...

Â

Â

"NU SUNTEM AZIL". "La 27 aprilie a fost evacuat de proprietari din baraca in care locuia, aşa că, fiind inainte de 1 mai, am chemat salvarea să vină să-l ia de pe stradă, pentru că am văzut că are probleme de sănătate şi ne-am găndit să nu i se intămple ceva chiar in zilele acelea libere. Dar, in mod normal, spitalul ar fi trebuit să ne anunţe la externare, nu să-l lase in stradă", ne-a spus asistentul social al Primăriei 23 August.

Â

Â
Fidan Islean, economist al spitalului Mangalia, cu atribuţii şi pe aspectul social, ne-a spus insă că persoana in cauză nu avea probleme medicale, in afara acelei hernii inoperabile, şi că a fost ţinut in ambulatoriul spitalului 24 de ore, fără internare. "A avut parte de ingrijire medicală şi igienizare, după care i s-a dat drumul. Nu putem ţine noi toate cazurile sociale, deoarece nu suntem azil pentru persoanele fără adăpost." Tocmai de aceea este necesară existenţa unui serviciu social intr-un spital, a unui angajat care să cunoască procedura prin care aceste persoane pot fi ajutate şi indreptate către serviciile cu competenţe in domeniu. "Noi mai avem astfel de cazuri in spital", ne-a declarat şi directorul spitalului, Ion Niculescu. "Pe unul il ţinem de peste un an, ca să i se rezolve o locuinţă socială. Nu l-am dat afară. Pentru altul, care e venit din decembrie, am trimis adrese la inceputul lui ianuarie şi la Poliţia Mangalia, şi la Serviciul Public de Asistenţă socială din cadrul Primăriei Mangalia, dar nu am primit pănă acum nici un răspuns. Nici pe el nu l-a dat nimeni afară. Directorul ne-a promis că-l va ţine in spital pe bătrăn pănă i se va rezolva situaţia.

Â

Â

SĂPĂTURI. Pentru că nu ştiam cum se procedează in astfel de cazuri, am dat telefoane la toate instituţiile despre care ştiam că prestează servicii in domeniul protecţiei sociale. Şi in Constanţa, şi in Bacău. N-a fost uşor - situaţia părea fără ieşire - şi nimeni nu putea să ne indrume sau să-şi asume responsabilitatea pentru rezolvarea acestui caz. Dar, pentru că noi deja ne-o asumasem, nu ne puteam descotorosi de ea. Impreună cu asistenul social al Primăriei 23 August, care aflase intre timp datele bătrănului şi faptul că acesta avea o pensie care nu mai fusese ridicată din septembrie, am reuşit cu chiu cu vai să adunăm verigile rătăcite şi să incropim lanţul ce ar trebui să funcţioneze in astfel de cazuri. Am fost trimişi de la DGASPC-uri la SPAS-uri şi viceversa. Ne-am pierdut intre iniţialele instituţiilor şi judeţe, dar am insistat. Am aflat in primul rănd că instituţiile statului nu se ingămădesc să-şi asume responsabilitatea, pentru că nu există adăposturi pentru bătrănii cazuri sociale, bătrănii străzii sau boschetari, cum li se mai spune.

Â

In Constanţa există de fapt un singur cămin, al Primăriei, care este plin şi mai are incă 500 de cereri in aşteptare. Iar adăposturile Direcţiei Generale de Asistenţă şi Protecţie Socială sunt şi ele supraaglomerate şi sunt destinate doar persoanelor cu handicap. In Bacău, oraşul de domiciliu al bătrănului, situaţia este aceeaşi.

Â

In cele din urmă, DGASPC Bacău a venit cu soluţia: "Trebuie ca spitalul să trimită o adresă către DGASPC Constanţa, să-l preia. Aceştia il vor trimite apoi pe bătrăn cu Poliţia TF pănă la Bacău, pentru că există un protocol intre aceste două instituţii pentru astfel de cazuri. La Bacău il vom prelua noi şi-l vom da in grija celor de la SPAS Bacău şi-l vom ajuta să-şi facă actele", ne-a dumirit Daniela Ţăţaru, directorul adjunct pe protecţia adultului al DGASPC Bacău. Pănă atunci, am fost asiguraţi că bătrănul va fi ţinut in Spitalul Mangalia.

Â

Â

De frica presei?

Toţi reprezentanţii instituţiilor cu care am discutat au părut foarte cooperanţi la telefon. Dar, am rămas cu puternica impresie că lucrurile s-au pornit şi din cauza faptului că cel care a ridicat această problemă la fileul instituţiilor este un om din presă. Pentru că noi avem acces la nivel de director, insă un asistent sau un referent social nu are. El este pus să facă adrese peste adrese şi să aştepte răspunsurile tot prin adrese...

Dacă nu ar fi existat aceşti oameni cu suflet care să se intereseze de soarta lui, pacientul care a dat telefon şi apoi acest membru al Societăţii pentru Drepturile Omului, probabil bătrănul ar fi fost găsit mort pe stradă. Şi ar mai fi fost pomenit o dată, in buletinul de presă al poliţiei, precum mulţi alţii: "A fost găsit decedat... cunoscut om al străzii. Nu există suspiciuni cu privire la cauza morţii". Pentru că indiferenţa nu este condamnată de Codul Penal.

Ca acesta sunt multe cazuri. "Ştiţi căţi oameni in situaţia asta există?", ne-a intrebat retoric angajata Spitalului Mangalia Fidan Islean. "N-avem cum să-i ţinem noi pe toţi!" Problema cea mai gravă este că nu există adăposturi pentru bătrănii rămaşi pe drumuri. De aceea toate instituţiile ridică de cele mai multe ori din umeri, a neputinţă.

Â

Â

Â