Bikeri de tranzitie

Motociclistii romani sacrifica orice pentru marea lor pasiune

Hell’s Angels - fostii militari care au ocupat cu motocicletele oraselul californian Hollister - au intrat in mitologia moderna. Asa a aparut cartea de vizita de "baieti rai" a motociclistilor. Bikerii romani insa au cu totul alte preocupari, pasnice, turismul fiind religia lor, iar motocicleta - telul suprem. Pe 4 iulie 1947, un grup de fosti militari proaspat intorsi din cel de-al doilea razboi mondial au intrat cu motocicletele lor in Hollister, un orasel adormit de langa Muntii Diablo, California. Ei intentionau sa faca un raliu de trei zile, profitand de week-end-ul Zilei Independentei. S-a starnit insa o revolta, seriful local a pierdut controlul, iar trupele politiei statale au reinstaurat legea si ordinea.

PROSTERNARE. Turismul e religia lor, iar motocicleta - zeul suprem

Revista Life a relatat intamplarea, iar Hell’s Angels (numiti asa dupa o escadrila de bombardiere din primul razboi mondial) au intrat in mitologia moderna. Asa a aparut cartea de vizita de "baieti rai" a motociclistilor.

LEGENDA. Din punct de vedere mediatic, nici in Romania lucrurile nu stau mai bine. Despre motociclisti auzi doar in "accidentul de la pagina 1" sau "stirile de la ora 5", rareori ajungand si cateva informatii pozitive despre intrunirile si activitatile lor deosebite. Cu ei te intalnesti de obicei pe strada unde, adeseori, ii injuri pentru ca trec cu viteza si merg pe o roata speriindu-te sau ii invidiezi cand se strecoara prin fata ta in traficul infernal, iar tu te deshidratezi de caldura in "conserva" cu patru roti.

Legenda de odinioara - "traieste in viteza si mori tanar" - nu se regaseste pe buzele motociclistilor. In momentul de fata, cei care isi cumpara astfel de vehicule sunt barbatii de varsta mijlocie, care si-au petrecut viata construindu-si cariera profesionala si acum spera sa reaprinda flacara acelor ani navalnici, pierduti… Cu toate acestea, tot tinerii visatori sunt grosul "armatei" moto. Din pacate, acestia nu au posibilitatea de a ajunge decat la motocicletele est-europene vechi care se strica cam la fiecare drum parcurs. Daca pot strange 2.500-3.000 euro, pot avea si motocicletele occidentale sau japoneze moderne, dar tot second-hand. Despre cele noi nici nu vorbesc, caci acestea depasesc 7.000 de euro.

LIANT. Nu e de mirare ca parcul moto este destul de mic, inmatricularile fiind infime (in jur de 10% fata de numarul inmatricularilor auto). La capitolul informare lucrurile stau si mai prost, existand doar doua reviste de specialitate (Moto Life si Univers Moto), precum si doua emisiuni de televiziune de care te si miri ca mai exista, dat fiind ca fondurile functionarii lor provin din buzunarul personal al producatorului sau cameramanului, adesea pasionati de motociclete. Tocmai aceasta pasiune nebuna ii uneste pe motociclisti si le da taria sa reziste, punand bazele gastilor, fratiilor, cluburilor si confederatiilor de cluburi. Iar parcul moto creste incet, dar sigur.

SACRIFICII. Sportivii romani vin cu bani de acasa la competitiile de profil

MOTOCICLISMUL SPORTIV. Anul 2004 sarbatoreste centenarul motociclismului mondial. In anii de inceput activitatea moto era concretizata in intreceri sportive, majoritatea cu caracter demonstrativ, atragand spectatorii la diverse alte evenimente. Din pacate, daca Valentino Rossi, campionul mondial la GP, este tratat dincolo de granita ca un mic Dumnezeu, iar cursele de motociclism au ajuns mai atractive si mai spectaculoase decat cele de Formula 1, in Romania se coseste iarba dintre dalele de beton ale pistelor aeroporturilor inaintea desfasurarii unei etape de motociclism viteza. Sportivii vin cu bani de acasa si singurul lucru care mai tine motosportul in viata e aceasta coincidenta fericita: sportivii cuprinsi de acest "drog" sunt adesea oameni cu posibilitati materiale medii pe care si le sacrifica in totalitate pentru aceasta pasiune. Rezultatele obtinute conteaza doar pentru orgoliul propriu caci nici macar rubricile ziarelor sportive nu le gazduiesc. Adio sponsori! Un alt "noroc" sunt "investitiile" externe. Competitiile mondiale si europene au ajuns "pe tacute" si la noi in tara, in ultimii ani (supermoto, enduro, rally-raid), impreuna cu campionii-zei, dar in conditiile specifice romanesti: noi venim cu munca si cadrul natural magnific, ei cu banii...

MOTOTURISMUL. Aici motociclismul e cel mai predispus la interpretari deformate, caci ia caracterul de casta elitista. Motociclistii se asociaza de obicei in grupuri sau cluburi oficiale (peste 25 in Romania). Neavizatii sunt imediat predispusi sa creada ca activitatea principala a acestora este de obicei ilegala (trafic de droguri, masini, protectie) si nimeni nu neaga ca in Occident chiar se intampla asemenea grozavii. Din fericire, este singurul capitol la care motociclistii romanii stau cu adevarat bine, in sensul bun al cuvantului. Desi intrunirile motocicliste exista inca dinainte de 1989, nu a existat niciodata in Romania vreun incident sau o acuzatie de acest gen. Bikerii romani au cu totul alte preocupari, pasnice, turismul fiind religia lor, iar motocicleta fiind zeul suprem. Intrunirile motocicliste au loc aproape in fiecare saptamana, de la plaja Constantei pana in varful muntilor Harghitei, de la Iasi pana la Timisoara si Cluj. De obicei ele se desfasoare in campinguri retrase, nu pentru ca ar avea ceva de ascuns, ci pentru ca nu vor sa deranjeze cei ce nu au asemenea pasiune. Orasele afla de aceste evenimente in momentul in care traditionala parada moto le invadeaza strazile si fascineaza privirea. Intrunirile sunt si singura explicatie a migratiei moto din week-end si comasarea a peste 3.000 de motociclisti si admiratori intr-un singur punct de pe harta (in Occident, astfel de intalniri gazduiesc peste 30.000). Locatiile intrunirilor sunt deosebite, cat mai aproape de natura si de obiectivele turistice cu care se mandreste Romania, iar concertele rock, micii si berea, concursurile specifice, intalnirea cu prietenii si discutiile continue despre motociclete sunt singurele activitati la care se dedau motociclistii! Se identifica vreun caracter antisocial sau huliganic in toate acestea? Nu cred.

MOTOCICLISMUL "SOLITAR". Motociclistul e considerat aprioric ca fiind un caracter solitar si independent. Setea de libertate, de independenta, il face intotdeauna sa fie mai retras. Paradoxal insa, asa cum spuneam mai sus, motociclistii se unesc instinctiv in grupuri sau cluburi participand la evenimentele moto de capatai: competitiile sau intrunirile. Categoria solitara este, in general, cea a vedetelor, dintre care nume mari ale scenei mondene romanesti isi fac cunoscut acest hobby. Cozmin Gusa si Tariceanu, Huidu si Dobrovolschi, Cabral, Fizz, Andreea Marin si Mihaela Radulescu - unii dintre ei sunt nume vechi in bransa, respectati de toti motociclistii, altii sunt noi veniti, purtand catalogarea de "fitosi". Chiar si acesti pseudomotociclisti sunt primiti cu bratele deschise de catre comunitatea moto, bucurosa ca randurile i se ingroasa. Zambetul ei este si un vechi truc deoarece se stie ce se intampla cu nou-venitii - fie ei motociclisti de ocazie - motocicleta este asemanata pe buna dreptate cu un "drog", caci odata incercata creeaza dependenta.

De unde persista totusi aceasta imagine negativa a motociclistilor? Raspunsul e: accidentele! O parte din vina o au chiar ei, evident. Majoritatea celor ce au accidente fac parte dintre nou-veniti care nu vor sa creada ca motociclismul presupune acumularea de experienta. Cei care dupa ce si-au luat carnetul incaleca direct "bidiviii" de peste 600 sau 1.000 cmc dau dovada de sinucidere curata. E ca si cum ai pune un amator sa imblanzeasca mustangii salbatici americani. Restul accidentelor, fie ca vrem sa recunoastem sau nu, sunt provocate de soferii de autoturisme care nu acorda prioritate si taie calea motociclistilor. Clasicul "nu l-am vazut" nu-l impiedica pe pricinuit sa comita o crima si sa fie judecat ca atare. Merita oare? Ceea ce e culmea este ca reportajele despre astfel de accidente tot pe motociclisti ii scoate vinovati, ca si cum ei ar trebui sa aiba limitele legale de viteza la jumatatea celor auto.

NICU COVACI - E HAIDUC SI E VESTIT

IDOL. Solistul Phoenix are un statut privilegiat in comunitatea amatorilor de motoare si adrenalina Desi a fost muscat de aceasta pasiune abia pe la varsta de 30 de ani, urmele lasate in inima sunt destul de adanci. Datorita acestui fapt, deseori poarta in buzunarul de la piept poza "iubitei" - o Honda CBX 1100. Timp de 4 ani a fost membru de onoare al unui puternic club moto german - ASGARD (Curtea Zeilor), impreuna cu acestia participand la toate intrunirile moto nemtesti. Chiar daca, initial, cei care il adoptasera il priveau ca pe un egal, dupa ce a cantat o noapte intreaga la una din intalnirile acestora, a capatat statutul de privilegiat. Despre ei are si cuvinte de lauda, dar si de repros, amintirile placute fiind insa cele mai multe: "astia sunt haiducii moderni, abia acolo am invatat cu adevarat ce inseamna "toti pentru unul si unul pentru toti"". Intrebat fiind de ce motociclistii sunt perceputi negativ, marele idol al muzicii noastre a raspuns: "lumea generalizeaza pentru ca este mai simplu, este frica majoritatii subiective fata de ceea ce nu cunoaste".

BITTMAN - ALTFEL DE MUZICA

DRAGOSTE. Bittman adora libertatea de miscare, forta si toate senzatiile tari pe care ti le da gasca A fost dragoste la prima vedere: el si BMW R1200C. Saltul a fost cam brusc, de la Minsk-ul de scoala la un asemenea tanc, dar dragostea impune sacrificii... Ce l-a atras la motocicleta? Pe langa aspectul practic, mai ales intr-un oras aglomerat ca Bucurestiul, cel mai mult l-a atras "gasca" uriasa de motociclisti, de prieteni. Motorul inseamna putere, forta, libertate de miscare si gandire. Dan Bittman(foto) se simte liber atunci cand canta, dar si cand este pe motocicleta. . . .

ADERAREA VA INTARI COMUNITATEA

Concluzia pare sa fie una singura: motociclismul romanesc se taraste inca prin gropile tranzitiei spre visul de libertate al Hollywood-ului. Intrarea in Uniunea Europeana si ridicarea stardardelor de viata va creste si mai mult numarul motociclistilor, comunitatea civila urmand sa-i recunoasca si sa-i respecte ca atare, debarasandu-se de preconceptiile create artificial de mass-media subiectiva. In asteptarea acestor vremuri nu pot decat sa reproduc un fragment din bestseller-ul filozofic al anului 1974 scris de Robert M. Pirsig, "Zen and the Art of Motorcycle Maintenance" ("Zen si arta intretinerii motocicletei"): "Cand mergi pe motocicleta, vezi lucrurile intr-un mod complet diferit. In masina, te afli intotdeauna intr-un compartiment si, fiindca te-ai obisnuit cu asta, nu iti dai seama ca prin geamul masinii vezi totul ca la tv. Pe motocicleta te afli in contact deplin cu absolut tot. Esti pe scena, nu te multumesti doar sa stai deoparte si sa privesti. Iar sentimentul prezentei din jurul tau este coplesitor".