Boema - O dilema a lui Al. Phillipide

Intalniri memorabile. Prin 1976, daca imi aduc bine aminte, seful meu de la Scanteia tineretului,poetul A.I. Zainescu (binecuvantata fie-i amintirea!), imi cere pe nepusa masa sa aduc o colaborare de la Al. Phillipide.

De fapt, "pe nepusa masa" nu a venit cererea asta, de vreme ce in atatea randuri cetisem si rascitisem, in biroul de redactor sef-adjunct al lui "Conu’ Alecu", volumul de poeme "Monlog in Babilon", socotit pe drept cuvant a fi o carte de referinta a autorului, dar si a poeziei romanesti. In mod cu totul aparte ne-am oprit asupra poemei

"Cautatorul": "Ai socotit ca soarele mai arde/Abia vreo cincisprezece miliarde/De ani... Numai atat? De azi pe maine?/ Si-atunci, cu vesnicia cum ramane? (...) Ai dat cu tifla ticaloasei sorti,/ De-amenintarea ei nu-ti pasa/ Si-n timp ce spargi absurde porti/ Nici-o sfiala nu te mai apasa". Ce-i drept, nici pe-atunci, iar azi cu atat mai putin, Al. Phillipide nu era socotit un scriitor "in voga". Era, mai degraba, asa dupa cum bine socotea G. Calinescu, un scriitor menit sa reziste peste ruinele altora. Publica rar, cu o nobila distinctie, dar intotdeauna scrisul sau ne subjuga si ne fascina. "Ce-ar fi - mi-a zis «Conu’ Alecu» - sa ii ceri o colaborare?" Dupa care, el a ramas cu intrebarea, iar eu cu... solicitarea colaborarii.

Interventia. Usor de zis, dar greu de facut! De unde sa-l iau pe Al. Phillipide si, mai ales, cum sa-l conving sa scrie. Chiar daca nu putea fi vorba despre nici un fel despre o tema cu iz de comanda politica, singura mea salvare era lingvistul Iorgu Iordan, despre care mai stiam ca este legat de poet printr-o veche prietenie. Pe profesorul Iorgu Iordan il cunoscusem cu catava vreme in urma, tot cu ocazia unei colaborari (ocazie despre care trebuie sa scriu odata si odata. Cu atat mai mult cu cat este vorba despre felul in care mi-a relatat reputatul lingvist si profesor "debutul tanarului comunist Nicolae Ceausescu" la Comitetul National Antifascist, relatare care nu corespundea cu nici un chip cu relatarea trimfalist-oficializata a lui Petre Constantinescu-Iasi.)

M-am dus, prin urmare, la "Profesor" cu jalba-n protap. Nici nu am apucat sa termin fraza, ca a si pus mana pe telefon si l-a chemat pe poet: "Draga, am langa mine un gazetar de la Scanteia tineretului, iti solicita colaborarea, te rog mult sa nu il refuzi". Dupa care mi-a trecut receptorul. Fastacit, nici nu mai stiu ce i-am spus, tin insa minte ca am apasat pe ideea ca fac parte dintr-o generatie care, desi nu l-a studiat in scoala, il citeste si il admira. La sfarsit i-am mai spus ca ma bucur pentru ca azi opera sa este, din nou, studiata in manualele de liceu. Odata stabilit ca tema si dimensiunea articolului erau la latitudinea domniei sale, poetul a fixat pe loc data, ora si adresa intalnirii: a doua zi, la orele 11, in Strada Ilarie Chendi nr. 51, daca imi amintesc bine.

Darul. Cand am venit a doua zi, poetul ma astepta in poarta. M-a condus in casa, mi-a intins foile scrise cu o caligrafie ingrijita. Apoi, m-a intrebat "daca am observatii". Observatii?! Eu?! Si inca la Al. Phillipide?! Tot ceea ce i-am cerut, iar poetul a fost imediat de acord, a fost sa pastrez manuscrisul. Cand m-am ridicat sa plec, mi-a pus in mana o sacosa in care erau doua sticle cu un format mai mult decat promitator. "E Cotnar de-al nostru, Cotnar veritabil, o sa-ti placa, ai sa vezi", m-a asigurat. Presimteam insa ca ar fi dorit sa imi mai spuna ceva. Cand am ajuns in dreptul portii, s-a uitat cu precautie in jur, dupa care, cu voce scazuta, m-a intrebat: "Nu te supara pe mine, dar dumneata vorbesti prea repede si nu am putut sa inteleg tot ce mi-ai spus aseara, la telefon. Asa ca te rog sa imi mai spui inca o data: ce se intampla: iar m-au scos din manualele de scoala?".

Intamplare care imi revine in minte ori de cate ori imi este dat sa ma lovesc de fitele unor vedete de mucava care nu mai stiu cum sa se autopretaluiasca spre deliciile fanilor de aceeasi teapa.