Bogatii din Vama Veche

Toamna reasterne linistea peste Vama Veche, "Serparia" gagauzilor. Au mai ramas localnicii, vreo zece turisti nostalgici si muncitorii la negru care mai inalta vile si pensiuni pentru la vara.

Vama Veche - paradisul rebelilor, inghitit de vile

"Serparia", satucul gagauzilor din capatul Romaniei, ajuns in perioada comunista tabara pentru studenti, trebuia sa fie rasa de pe harta. In ’89, buldozerele au intrat intr-o parte a Vamii Vechi, dar sase ani mai tarziu, capitalismul a descalecat in micutul sat, casoaie de toate formele incepand incet, incet sa apara ca din pamant. Acum, vilele ameninta se ocupe chiar si plaja.

CUCERITORII. Urmasii gagauzilor care au ridicat vatra satului au conturi si functii grase prin Bucuresti si Constanta

PARASIRE. Gunoaiele si maidanezii raman stapanii Vamii Vechi atunci cand turistii pleaca acasa

INVAZIE. Pretul terenurilor din Vama Veche le ajung din urma pe cele din marile orase ale Romaniei, semn ca imbogatitii vremurilor pun stapanire pe acest colt de plaja

FOTBAL. In asteptarea inghetului, localnicii se bucura de ultimele zile cu soare ale toamnei

Vama Veche este de cativa ani o printesa a Litoralului. Una cam nespalata si cu parul incalcit de vant si apa sarata. Indata ce septembrie ii fugareste pe turisti pe la casele lor, satucul intra intr-o aparenta adormire. Aparenta, pentru ca, de la an la an, primavara se intoarce gasind Vama tot mai schimbata. Cu bani obtinuti printr-un program Sapard, primaria pune cate un rand de piatra pe ulite si le da nume, de parca i-ar fi frica cuiva ca se ratacesc turistii.

DOUA MAGAZINE SI O CRASMA. Strada Ion Creanga, prima la stanga cum intri in sat, a fost prima ulita din sat unde au aparut "investitorii". Au mai ramas prea putine de pe urma miilor de turisti care bateau strada in timpul verii, adevarata artera comerciala: hartii, peturi si cateva zeci de caini, toate ramase in urma cortistilor. Mai dau localnicii de mancare cainilor, dar multi dintre ei nu vor supravietui iernii. Se plimba ametiti printre picioarele vizitatorilor si intind cuminti grumazul, tot asteptand o mana care sa-i mangaie si sa le arunce un os de peste.

In prima curte la dreapta se vad adunate materiale de constructii, semn ca proprietarul vrea sa mareasca capacitatea de cazare. Vizavi este singurul local deschis peste iarna in Vama Veche. Sotii Ciochina au venit in satuc in urma cu cinci ani. Au vandut unul dintre cele doua apartamente ale familiei din Mangalia pentru a achita imprumutul care le-a folosit pentru a cumpara casa. Au investit in urma cu doi ani vreo 100 de milioane, spune fostul militar de cariera, pensionat "cu ordonanta". Au facut un mic restaurant, camerele in care locuiesc si o pensiune de patru camere. In extrasezon inchid mult mai devreme decat s-ar crede dupa orar.

Doamna Ciochina iese cu un pachetel in mana si arunca mancare animalelor. In urma femeii se aud maraituri neprietenoase si cateva schelalaituri. "Sunt cativa care si-au marcat locul aici si nu-i lasa pe ceilalti nici sa se apropie", lamureste gazda.

Pe langa micutul local mai sunt doua magazine deschise in tot satul, dar oamenii se plang ca preturile au ramas aceleasi de peste vara si painea e mai scumpa ca la Bucuresti.

UN SUBINGINER IN TURISM. Vantul pare sa fi pus stapanire peste micutul sat si doar el mai animeaza Strada Ion Creanga, natura moarta pusa la conservare pana la anul. Geamurile astupate cu te miri ce plastic, hartie sau placaj, usi inchise. Pe plaja, cativa oameni s-au adunat in jurul a doua mese de lemn si joaca table. Unul dintre ei e gazda prietenilor sai veniti sa se bucure de mare toamna, Mircea Leca, subinginer de meserie.

Mircea Leca (47 de ani) a cumparat pamant in Vama Veche in ’95, platind atunci cativa dolari pe metrul patrat, intr-o zona la doar cativa metri de plaja si de terasele care vara se bat in difuzoare. Acum acelasi teren s-ar vinde la un pret mai mare de 30 E/mp, dupa cum a auzit, dar stie ca in satuc sunt terenuri care au cautare chiar mai mare. La inceput, terenurile din jurul lui erau parasite si nimeni nu parea ca-i va distruge linistea. "Acum am aici vecini numai avocati, procurori, politisti..." Dincolo de gard se vad curti respectabile, vilute cochete si garaje la fel de mari precum erau in urma cu 10 ani casele din sat. Barbatul si-a ridicat in piatra si lemn o micuta pensiune de 11 camere, plus alte doua pentru el, o bucatarie, doua bai, iar in pivnita crede ca va deschide un bar. Cea mai cautata dintre camere este cea cu dus inauntru si frigider, preferata de oamenii cu bani, care spune Mircea Leca, isi trag masinile de mai mult de 20.000 de euro in fata portii in numar, de la an la an, din ce in ce mai mare. Afacerea a inflorit cu sprijinul asociatului sau, un bun prieten, clujean emigrat in Germania, medic care a pastrat satucului o draga amintire din studentia sa.

NISIP SI PACE. Mircea Leca se bucura de ultimele zile, cat se mai poate sta pe plaja, desi ii clantanesc dintii in gura. Vantul este cea mai mare problema a oamenilor de aici. In jurul celor cativa prieteni care arunca zarurile se alinta alti cativa caini. Plaja goala nu are nimic in comun cu covorul fierbinte si lucind in soarele de vara, iar vantul se joaca cu gunoaiele ramase in urma ultimelor petreceri de pe plaja.

Intreg satucul este o adevarata groapa de gunoi, iar covorul de dune de nisip nu face exceptie. Terasele de pe plaja sunt si ele parasite, dezordinea stapanindu-le cat e ziua de lunga. Pe o bucata de pamant, langa marginea plajei, vreo 20 de adolescenti bat mingea. Jocul tinerilor este intrerupt doar de un triciclu cu numar de Bacau, care se plimba pe Strada Falezei, alta dovada ca oamenii cu bani si masinariile lor iau locul oamenilor de acum 10 ani din sat, cu haine ponosite, cizme de cauciuc, ochii inmuiati in sticla de votca si cai inhamati la carute.

Desi este zi de sarbatoare, prin casoaiele de pe marginea ulitelor se aud bufnituri, semn ca sunt inca lucratori care se grabesc sa zideasca pana la caderea inghetului. De raspuns nu raspunde nimeni la chemari, cei mai multi dintre muncitori lucrand fara acte si nedorind sa fie descoperiti de vreun vizitator cu procese-verbale in mana.

Vasilica Rata isi aminteste de vremurile cand in sat veneau doar studenti cuminti de pe la Cluj si nu "tot felul de drogati" cu care te temi sa stai in curte. Are 62 de ani, 714.000 de lei pensie si o tiroida care o supara, ba chiar si un diabet, asa ca asteapta sa treaca "astea 4, 5 luni" de parasire. Femeia povesteste ca au inceput sa o sperie tinerii care se destrabaleaza peste vara in sat, dar vede si partea plina a paharului: "Balta asta daca nu era aicea... Ne-a mai iluminat si pe noi, maica, sa stii. Sunt sate, mai incolo, care nu au nimic, doar saracie. In aceasta viata se culca, in aceasta viata se scoala". Femeia crede insa ca banii "i-a facut mai tucsuni pe oameni", i-au inrait.

GAGAUZUL. Pe Strada Zambilelor, intr-o margine de sat, exista una dintre putinele case cu zid de piatra asa cum faceau odinioara localnicii, dar care au fost stricate de acestia pentru a-si face fantani, in vremuri cand nu era canalizare in sat. Erau timpuri cand in sat casele erau acoperite cu stuf, iar olanele (placi de ceramica ondulate - n.r.) erau semn ca proprietarii erau ceva mai instariti.

In curtea urmatoare locuieste Petre Cavargic (75 de ani), ultimul dintre cei doar cativa localnici care au mai ramas in sat si care se poate mandri ca este spita curata din "gagautii" care au facut prima casa in satul de astazi. "Ilanlac", adica "serparia" in limba gagauzilor - n.r., ii spuneau oamenii catunului. Gagauzii, "un fel de turci amestecati cu rusi", fugiti din Basarabia din fata foametei prin 1811, potrivit unor date oficiale, au fost primii care si-au facut case in acest colt de tara. Gagauzii cresteau oi - satul numara peste 3.500 de capete - , vite si munceau pamantul. Nici macar peste nu luau din mare. De pescuit se ocupau vecinii lor din 2 Mai, ocupatie ce o deprinsesera de la lipovenii care s-au asezat in localitate. Nea Petre a crescut jucandu-se cu fiica lui Stefan Curte, unul dintre cei mai bogati oameni din sat, luat intr-o noapte de comunisti. Curte a avut peste 4.500 ha, isi aminteste nea Petre, si primul din sat - batoza. Cand s-a intors in sat din puscarii, dupa multi ani, si-a gasit mandra gospodarie transformata in grajd pentru CAP.

Casele din fata gospodariei lui Petre Cavargic au fost daramate cu boldozerul, dar oamenii povestesc ca prim-secretarul de la judet din acea vreme, Marina, a intervenit pentru a fi amanate lucrarile. In ’89 au fost daramate casele si se ordonase sa se are toata vatra satului, iar oamenii sa fie mutati intr-un bloc fara apa sau WC din 2 Mai. Primavara urmatoare, oamenii erau tot in casele lor, dar regimul se schimbase. Satul mai numara atunci vreo 30 de fumuri.

CLUJENII. Schimbarea regimului a insemnat insa si disparitia unei importante surse de venit pentru localnici: incepand de prin ’70, Universitatea din Cluj organiza vara vacante pentru studentii ei, aproape toate casele satului fiind gazde pentru invatacei.

Cand aude de tabara "clujenilor", Maricicai Gutunoris ii sare inima in piept. "Universitatea a ridicat acest sat", spune convinsa femeia, dupa ce isi sterge lacrimile izvorate din amintiri si suparari. Ea pastra peste iarna inventarul taberei: oale de cate 50 de litri pentru ciorba, linguri, farfurii si pazea cantina. Vara, cand universitarii descindeau in catun, femeia ajuta cu tot ce se putea si muncea de dimineata de la 5 pana noaptea la 23:00-24:00 la bucatarie. "Am muncit 30 de ani si mi-au trecut 14 in cartea de munca. M-au dat afara ca pe un rahat, dupa ce am avut grija de tabara asta ca un caine credincios", izbucneste femeia in lacrimi. S-a mutat chiar langa "cantina", o dugheana din tabla cum arata ea astazi, dar inauntru se vad rasturnate mesele la care se ospatau studentii si profesorii lor. Acestia erau atunci clientii localnicilor: putini oameni iubitori de natura si nudisti care nu-si gaseau locul pe alte plaje.

"Erau tare cuminti", isi aminteste nostalgica femeia, desi de multe ori pierdea noptile pentru ca studentii faceau cate un bal. Universitatea aducea atunci cu tirul tot ce trebuia peste vara si chiar le-a dat oamenilor paturi de fier, cearsafuri si paturi in care sa-i culce pe tineri. Femeia a auzit ca o firma particulara ar fi luat in gestiune cantina de cativa ani, dar nu a folosit-o deloc. Ea crede ca patronul vrea sa-i scada valoarea pentru a o lua pe pret de nimic.

"Clujenii", studentii si profesorii lor, care ani de-a randul au venit la Vama Veche, tot ei au fost cei care au inceput sa vina in sat si dupa ’89, an in care universitatea a incetat sa mai organizeze tabara. Ei au adus faima locului si incantarea lor a fost scanteia care a dus la transformarea satului intr-o destinatie pentru nonconformisti.

Maricica Gutunoris gazduieste si ea peste vara turisti, multi dintre ei amintindu-si de femeia care le punea in farfurii vreme de doua saptamani cat veneau in fiecare vara in Vama Veche. Femeia planuieste sa darame vechea casa pentru a construi una mai mare si mai moderna, "ca asa strica peisajul", spune ea si intinde mana catre casutele din jur. "Au venit de la nu’s ce firma de arhitectura si mi-au spus sa nu daram casa ca e poate ultima specifica zonei astea dobrogene, dar nu am bani eu acum, ca altfel...".

Lucrurile insa au luat in timp amploare si satul a fost luat cu asalt de oameni cu bani dornici sa-si faca aici fiecare cate o vila. Din cele 250 de suflete cu buletin de Vama Veche, doar vreo cativa sunt dintre cele care au vazut lumina soarelui aproape de plaja din sat.

BOGATANII

"Acum, am aici vecini numai avocati, procurori, politisti..." - Mircea Leca proprietar de pensiune, despre noii localnici din Vama Veche

SANSA

"Balta asta daca nu era aicea... Ne-a mai iluminat si pe noi, maica, sa stii. Sunt sate, mai incolo, care nu au nimic, doar saracie. In aceasta viata se culca, in aceasta viata se scoala" - Vasilica Rata localnica, despre beneficiile pe care le-au adus investitorii in Vama

AUTORIZATII PE SUB MANA

Afacerile imobiliare au cunoscut in micul catun o dezvoltare uriasa dupa anii ’95-’96, vile tot mai cochete aparand in fiecare primavara. Iarna este una blanda la Vama Veche, cu temperaturi medii de 7-8 grade Celsius. Pentru lucrarile de constructii, vremea este acceptabila. Daca frigul este prea mare pentru a se zidi cate ceva, se lucreaza la finisarile de interior. Eliberarea autorizatiilor este blocata de cateva luni, pana la elaborarea unui nou plan de urbanism, dar presiunile asupra primarului Urdea sunt atat de multe, incat nici nu mai raspunde la telefon. La usa primariei sunt de gasit in fiecare dimineata domni si doamne cu masini dintre cele mai scumpe si numere de inmatriculare din toata tara. Si nimic nu pare sa stea in calea noilor proprietari. Unii au construit fara autorizatii, altii si-au folosit influenta si au obtinut hartiile necesare chiar de la minister, din partea diferitilor secretari de stat, dupa cum a descoperit Miroslav Tascu-Stavre, azi director de programe al Asociatiei pentru conservarea ariilor protejate biocultural, cunoscuta mai degraba ca "Save Vama Veche".

BATAIE PENTRU TERENURI

Cand Gheorghe Stefan, primar al comunei Limanu in perioada 1996-2000, a decis sa treaca in intravilan terenurile din imediata apropiere a satului si sa imparta localnicilor cate o cota parte in functie de suprafata totala la care aveau dreptul, taranii din Vama Veche s-au suparat pe el. "Ce-mi dai, ma, pamant acolo, ca bate vantul", ii reprosau oamenii. Patru ani mai tarziu, toate acele loturi au fost cumparate de oameni cu bani care voiau sa-si deschida o afacere sau sa-si construiasca o casa de vacanta. Primarul era acuzat de tot felul de nereguli, oamenii se judecau pe pamanturi, iar urmasii imbogatitilor de la Bucuresti care cumparasera terenuri in anii ’40, prima data cand marea si capitalismul ii adusesera pe oameni in acest catun, isi revendicau acum drepturile dand peste cap toate socotelile administratiei sau ale taranilor. Noul primar, Nicolae Urdea, a decis trecerea in intravilan a intregii suprafete de-a lungul falezei intre Vama Veche si 2 Mai, cuprinsa intre sosea si malul marii. Mai nou, primaria a trecut in intravilan o suprafata asemanatoare ca intindere de partea cealalta a soselei.

REGULI NOI

"Nu o sa mai fie niciodata asa cum a fost", pune diagnosticul unul dintre "vamaiotii" de altadata, Miroslav Tascu-Stavre. "Save Vama Veche" impreuna cu alte cateva asociatii si cu Institutul National de Cercetare-Dezvoltare Marina "Grigore Antipa" doresc sa impuna reguli in constructii si exploatarea zonei in asa fel incat Vama Veche sa se dezvolte armonios, dar sa se proteje si ecosistemul de acolo, in largul satului fiind infiintata, inca din 1981, singura rezervatie stiintifica subacvatica de pe Litoralul romanesc - "Acvatoriul litoral marin Vama Veche - 2 Mai". Deocamdata au reusit impunerea interdictiei de a emite autorizatii de constructii pana la elaborarea unui nou Plan de Urbanism General. Termenul expira la sfarsitul acestei luni. In primavara va fi impus si un nou regulament de organizare si functionare a rezervatiei subacvatice, masura ce va impune interdictii la pescuit la o anumita adancime, la constructii pe faleza sau pentru folosirea ambarcatiunilor de agrement cu motor. Adevarul este insa ca doar proprietarii terenurilor si turistii sunt cei care decid ce se va intampla cu Vama Veche, care acum nu este "nici cal, nici magar", dupa cum spune Miroslav Tascu-Stavre.