Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Claudiu Miu a fost timp de doi ani un om sfârșit. Din tânărul energic și sportiv, campion național și balcanic la escaladă, rămăsese doar amintirea: fusese diagnosticat cu poliartrită reumatoidă și boala îl țintuise la pat. Se resemnase că nu va mai merge niciodată, iar cățăratul i se părea un vis din altă viață.
„Încercam să mă gândesc ce aș putea să fac dintr-un scaun cu rotile. Nu mai speram. Dar, cu mult ajutor, s-a întâmplat să găsesc tratamentul potrivit. Și au fost mulți oameni care m-au ajutat, pe mulți dintre ei nici nu-i cunoșteam. Starea mea a început să se îmbunătățească și imposibilul a devenit posibil”, își amintește Claudiu.
A simțit că s-a născut din nou când a făcut primii pași, iar primele încercări de a escalada i-au întărit moralul mai mult decât toate tratamentele la un loc. Asta devenise pentru el adevărata perfomanță.
Atunci a avut o revelație: dacă el a avut șansa să se facă bine, ar putea da înapoi celor obișnuiți să li se spună că nu se poate puțin din sentimentul de victorie. 
Claudiu şi Daria, la antrenament. Rezultatele au apărut imediat
“Sunt mulți oameni cu dizabilități. Și ei se pot cățăra și pot avea sentimentul ăsta de reușită. Am zis că pot să ajut la rândul meu, să-i fac să creadă pe acești copii că, și din scaunul rulant, și nevăzător, poți să faci lucruri extraordinare în viață”, e convins tânărul antrenor.
Pot face performanţe
De un an și jumătate, peste 200 de copii orbi, surzi, cu probleme locomotorii și psihice au trecut prin mâinile lui Claudiu și ale voluntarilor din sălile de escaladă. La început, ideea lui generoasă a fost primită cu mari rezerve: cei de la școlile speciale pe care Claudiu îi contactase erau sceptici, părinții erau îngrijorați ca cei mici să nu pățească ceva și nici copiii nu erau prea convinși că vor reuși să se cațere pe niște pereți.
Până la urmă, Claudiu a găsit oameni deschiși care au decis să încerce. Curând, cu toții au putut vedea că rezultatele sunt peste așteptări. 
„Primele schimbări se văd în starea lor de spirit: copiii sunt mult mai veseli, mai deschiși la nou. Au început să exploreze, să viseze, să-și dorească să facă mai multe lucruri. Ne sună aproape zilnic să ne întrebe când venim să-i luăm la antrenament. Beneficiile fizice sunt importante: au dezvoltat masă musculară, sunt mai siguri în mișcări. Dacă observați, copiii nevăzători își formează mersul într-un anume fel, cu pași mici și mereu însoțiți. La prima cățărare, le e teamă de necunoscut, pentru că au stat până atunci oarecum închiși, fără multe activități care să le deschidă orizontul. Apoi, după un timp, sunt în stare să alerge singuri, să meargă singuri pe bicicletă pe teren fără obstacole. Au mai multă încredere în ei. Chiar am alergat cu copiii la semimaratoane în București și sunt foarte ambițioși. Își doresc să alerge mai repede, mai tare, să depășească, să fie primii”, spune Claudiu.
Evoluţii spectaculoase pentru copii autişti
Într-o sală de escaladă din sectorul șase, Claudiu și prietenii lui supraveghează câțiva copii veniți să-și depășească limitele. O fetiță de 6 ani se cațără rapid pe un panou dificil.
„Hai, Daria, pune mâna pe verde, acolo. Foarte bine”, o încurajează antrenorul când observă o ezitare.
Daria e abia la a treia ședință de escaladă, dar e deja sigură pe ea, se orientează mai bine și ia decizii mult mai repede. Iar pentru un copil diagnosticat cu autism, aceste evoluții într-un timp atât de scurt sunt spectaculoase. 
Claudiu şi Daria, la antrenament. Rezultatele au apărut imediat
„Daria are tulburări din spectrul autist. Am descoperit când ea avea un an și șapte luni: nu întorcea capul când o strigam, mergea pe vârfuri. Am trecut prin perioada de negare, apoi, după ce i s-a pus diagnosticul, am început să facem terapie. A recuperat foarte bine, dar a rămas cu ceva proleme de coordonare și de atenție. Chiar în drum spre escaladă a dat cu capul de o bară”, ne explică mama ei.
„Trebuie să te pregătești mult, fiecare deficiență trebuie abordată specific. Cu copiii cu autism e mult de învățat, mult de lucru și consum mare de energie. Trebuie să-i ții în priză, sunt foarte activi, aleargă, le place să fie liberi, nu să stea într-un loc. Sunt fascinați de înălțime, de culori și mai e partea de aventură, când văd sforile, leagănul, e un mediu de distracție pentru ei. Așa trebuie abordat, ca o distracție simplă”, explică Claudiu.
Planuri mari: urmează o școală
Însă antrenorii de escaladă nu se rezumă doar la a ajuta acești copii să devină buni cățărători. De multe ori, echipa de la Climb Again, din care fac parte și un kinetoterapet și un psiholog, încearcă să le facă viața mai ușoară acestor copii. „Noi trebuie să ne îngrijim de tot pachetul, nu putem să nu ne intereseze că ei nu au haine groase iarna sau nu au ce le trebuie ca să vină la escaladă. 
Claudiu si Daria, la antrenament
”Următorul obiectiv pe lista lui Claudiu este ca la Școala pentru deficienți de vedere din București escalada să devină materie obligatorie și, în acest sens, au nevoie de fonduri pentru a face un panou în sala de sport. „Copiii nevăzători nu-și vor recăpăta vederea, dar pot face lucruri extraordinare, dacă le deschidem orizontul, ei pot face lucruri care pot părea imposibile”, e încrezător Claudiu.
"Ce am învățat a fost să nu mai pun limite și bariere. Îndemnul pe care noi îl dăm și copiilor, și părinților este să nu se resemneze, să nu se izoleze, chiar dacă au un diagnostic care nu le permite să creadă că mai poate fi ceva bun..." - Claudiu Miu, antrenor de escladă
Cei care vor să susțină proiectul lui Claudiu, pot face donații pe site-ul WWW.CLIMBAGAIN.RO.
Citește pe Antena3.ro
