Martorii, persoane care asista sau au asistat la un eveniment. Nu numai oa-menii pot fi martori. Si do-cumentele pot fi. In Ro-mania anilor â60, poezia "Masturbare" a fost inter-zisa. Era prea erotica pentru comunisti.
Cati autori, atatea povesti legate de cenzura comunista. E timpul sa aflam despre documentele-martor si ce scriau cenzorii, cu ce fel de argumente isi motivau interventiile.
Cine a publicat fie si un rand inainte de 1989 a avut de-a face cu cenzura. Fiecare scriitor are propria varianta a razboiului de gherila dus cu cenzorii. Adevaratele motive pentru care li se cerea sa-si modifice textele le ramaneau cel mai adesea necunoscute. Ele, motivele, se degaja astazi din documentele produse de-a lungul timpului de cenzura insasi. Martorilor vii ai actelor de cenzura - scriitori, cenzori, editori, redactori de carte si de reviste - li se adauga astazi marturia "depusa" de arhive. Hartia imbatraneste ca si oamenii, cu deosebirea ca documentele-martor nu uita. Si, mai ales, nu mint - ce interes ar avea s-o faca? Trebuie doar sa vrem sa le-ntrebam.
POLITIA SCRISULUI. Dincolo de fenomenul propriu-zis - de a interzice aparitia unor scrieri care contraveneau "liniei" oficiale - , in 1949 cenzura a luat si forma concreta a unei institutii. Numele oficial si mai putin "batator la ochi" era Directia Generala a Presei si Tipariturilor de pe langa Presedintia Consiliului de Ministri (DGPT). Nici cenzorii nu se numeau pur si simplu "cenzori", ci erau desemnati cu mai blandul "lectori". Pe sub ochii si creioanele lor treceau absolut toate tipariturile, indiferent daca era vorba de afisul unui film, de o pagina de ziar sau de un roman de o mie de pagini.
Omniprezenta prin efecte, cenzura era, culmea!, "scumpa la vedere". Practic, scriitorii nu dadeau ochii cu cei care le masacrau manuscrisele. Sarcina ingrata de a-i transmite autorului modificarile revenea in general editurii, unde urma sa apara cartea. Cenzura ca institutie era ca un fel de politie secreta ce actiona asupra cuvantului scris. Ce era Securitatea pentru societatea in ansamblul sau era cenzura pentru slujitorii condeiului: toata lumea stia ca exista, dar nimeni nu-si dorea sa aiba de-a face cu ea.
MESERIE SECRETA. "Intrucat munca noastra are un caracter secret, se spunea intr-un regulament intern al institutiei, trebuie sa luptam din toate puterile pentru a nu largi numarul acelora cu care lucram, sa ne adresam numai organelor in drept sa ne rezolve problemele, organele cunoscute si indicate de conducerea institutiei noastre. In viata de toate zilele si in activitatea profesionala este necesar sa avem o atitudine modesta, lipsita de fanfaronada stupida, care impinge pe omul slab sa se laude cu munca sa importanta si cu succesele ce le obtine in munca. Din randul unor asemenea flecari si guralivi, agentii si spionii imperialistilor isi recruteaza victimele, care, falindu-se ca sunt bine informati, pot fi usor trase de limba. S-a indicat ca nici in familie sa nu se cunoasca munca noastra. Daca intelegem rostul muncii, intelegem si necesitatea acestui lucru. Ce munceste un delegat al DGPT pentru toata lumea inconjuratoare trebuie sa fie un lucru necunoscut", se spunea mai departe in regulamentul de conduita amintit.
LA "SECTIE". Directia Generala a Presei si Tipariturilor (DGPT) s-a infiintat in iunie 1949 si s-a desfiintat in 1974. Dupa aceasta data, atributiile sale au fost preluate de alte institutii. De la infiintare si pana cu un an inainte de desfiintare, functia de director a detinut-o Iosif Ardeleanu, un vechi comunist ilegalist. In 1973, Ardeleanu a fost scos din functie din motive de varsta. Din punct de vedere ierarhic, DGPT era direct subordonata Consiliului de Ministri, iar din punct de vedere ideologic, Sectiei de Agitatie si Propaganda a Comitetului Central al PCR. Deciziile importante erau luate la nivelul "Sectiei" de activistii de partid. In toata cariera sa, Iosif Ardeleanu adauga cu stiloul pe sute de documente "A se trimite la sectie, spre rezolvare, tovarasului â¦" si urma numele unuia dintre activistii de rang inalt de la partid.
PRIVIRE DIN INTERIOR. Fiecare autor isi poate povesti propriile experiente legate de cenzura. Mai putin a fost lasata cenzura sa "vorbeasca". Sa vedem insa si cum se vedeau lucrurile din interior, ce scriau cenzorii si cam cu ce fel de argumente isi motivau interventiile.
"Volumul de versuri intitulat «Glorie» de Matei Albastru, editat in luna iunie 1969 de Editura pentru Literatura, nu a primit «Bun de tipar» pentru caracterul excesiv erotic al unui mare numar de poezii", se scria intr-o nota confidentiala. Cenzorii au discutat cu conducerea editurii, care si-a luat manuscrisul inapoi. Dupa o vreme l-a readus cu eliminari si modificari. Si prima si a doua forma a volumului au fost citite de "tovarasul Littman", iar din partea conducerii institutiei, de Elena Docsanescu. "Revizuind interventiile efectuate, spune mai departe nota confidentiala, DGPT a mai cerut editurii eliminarea poeziei «Dezmembrare» (intitulata in prima forma «Masturbare») si a capitolului «Conditie de caine» din poezia «Invocare noptii», si volumului i s-a acordat «bun de tipar». Editura nu a eliminat toata poezia «Masturbare»/«Dezmembrare», ci doar «un vers deosebit de vulgar»." Ulterior, vigilentii "lectori" au avut surpriza sa constate ca "cele doua poezii au aparut, prima cu titlul initial «Masturbare», fara ca editura sa ne comunice aceasta". In viziunea DGPT, editura a mai calcat o data in strachini, schimband numele autorului din Matei Gavril cum aparea pe volumul care a primit "bun de tipar" in Matei Albastru. Dupa aceasta intamplare, cei doi lucratori ai cenzurii care se ocupasera de respectivul volum de poezii au fost sanctionati. Este foarte probabil ca aceia care au acasa "Gloria" lui Matei Albastru n-au banuit cum se discutase despre carte in spatele usilor inchise. Ceilalti curiosi se pot delecta la biblioteca insa cu poeziile de "un caracter excesiv erotic" (doar daca nu-i inchisa din motiv de vacanta de Pasti). Sau se pot delecta cu alte "povesti" ale martorilor de hartie, ramase pentru altadata.
"S-a indicat ca nici in familie sa nu se cunoasca munca noastra. Ce munceste un delegat al Directiei Generale a Presei si Tipariturilor (Cenzura - n.n.) pentru toata lumea inconjuratoare trebuie sa fie un lucru necunoscut"
Fragmente din documente
de la cenzura
|
"Volumul de versuri intitulat «Glorie» de Matei Albastru - Editura pentru Literatura, editat in luna iunie 1969, nu a primit «Bun de tipar» pentru caracterul excesiv erotic al unui mare numar de poezii"
Fragmente din documente
de la cenzura
|
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
