Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Locuiau sub un pod, intr-o baracă. Scoteau din cerşit cam 10 euro pe zi. Bancnota pe care Uca a aşezat-o ieri, distrusă, pe sicriele copiilor. Patru la număr. Ieri, in Livorno, două sute de romi au jelit la inmormăntarea copiilor care au murit la 11 august intr-un incendiu. Papa Benedict a trimis un mesaj de incurajare părinţilor. Citiţi un reportaj realizat de trimişii noştri speciali in Italia.
Livorno, Italia
Cei patru copilaşi romi care au murit in urmă cu o lună intr-un incendiu sub un pod din oraşul italian Livorno au fost inmormăntaţi ieri. Insuşi Papa de la Roma a trimis incurajări părinţilor cărora le-au ars copiii sub privirile lor neputincioase. Mamele au fost eliberate joi din puşcărie, dar taţii rămăn in continuare in arest.
Lacrimile Elenei Lăcătuş se scurg pe cruciuliţa din lemn pe care o are la găt. Tremură toată, işi smulge părul din cap şi ţipă către cer: "Doamne, ce ţi-am făcut, mănca-ţi-aş gura ta!". Elena Lăcătuş este mama Lenuţei, unul dintre cei patru copii care au murit cu mai bine de o lună in urmă in incediul de la Livorno.
In acelaşi tragic incident şi-au pierdut viaţa alţi trei copilaşi de etnie romă. Erau copiii Ucăi. Mama lor şi mama Lenuţei, arestate pentru ucidere din culpă imediat după nenorocire, au fost eliberate din inchisoare joi dimineaţă. Acuzaţia nu a fost retrasă, dar sunt cercetate acum in libertate, sub restricţia de a nu părăsi domiciliul. Nici una din ele nu are insă domiciliu. Stau acum intr-o casă de ajutor social. Cei doi taţi ai copiilor arşi sunt ţinuţi in continuare in inchisoare. Vineri au fost scoşi din arest, căteva ore, pentru a participa la inmormăntarea copiilor lor.
A CUI E VINA? Majoritatea romilor adunaţi in corturile special amenajate pentru ei de către Primăria din Livorno se intreabă in trei limbi, romănă, romanes şi italiană, de ce a fost nevoie ca cei patru părinţi să-şi jelească copiii o lună de după gratii. "De ce i-au arestat? Păi, copiii e comoara mea, am innebunit, să le dau foc?", judecă un prieten al familiei Lăcătuş, pe nume Cireşu. Ci-reşu trăieşte de şase ani cu familia la Livorno şi mănăncă doar din banii căştigaţi prin cerşit. Şase euro pe zi. Nici unii localnici din Livorno nu inţeleg decizia de arestare a părinţilor. "Judecătorul este un cretin şi un prost. Cred că i-a băgat la puşcărie pentru că nu inţelegea italiana pe care o vorbeau romii", se revoltă Anna Raveli, o profesoară ieşită la pensie.
"Domnule, ar trebui să ne dea de muncă, să fie civilizaţie corectă", completează din mers un mustăcios pregătit să jelească la inmormăntare. "Dacă erau condiţii, nu se intămpla ce s-a intămplat", arată un altul cu degetul spre autorităţile din Livorno. Autorităţile locale işi asumă o parte din vină pentru cele intămplate, pentru că primăria nu are, nici in acest moment, un spaţiu special amenajat pentru nomazi, aşa cum există in alte localităţi din Italia. Intr-un astfel de loc ar fi putut fi adăpostite şi cele două familii de sub pod. Acolo n-ar mai fi fost nevoie de lumănările care au provocat tragicul incendiu... Abia vineri, in timpul slujbei de inmormăntare, primarul din Livorno, Alessandro Cosini, a promis că va construi apartartamente sociale pentru romi din Livorno.
SUPRAVIEŢUITOAREA. In tabăra celor 200 de romi care s-au străns pentru a pleca la inmormăntare, Maria, de 8 ani, se joacă cu ceilalţi copii, fără să inţeleagă de ce sunt atăţia oameni in jurul ei. Maria este singurul copil care a scăpat cu viaţă din infernul de sub podul de la Livorno. A fost scoasă la timp de tatăl ei. Insă bărbatul nu a mai reuşit să ajungă la ceilalţi patru. Maria aleargă cu ceilalţi copii de romi care s-au adunat la funeralii, in timp ce mama ei se uită blajin la ea şi oftează. Fata nici nu vrea să mai audă de tragedie. A tremurat de spaimă căteva zilele la rănd. "Focul era mare", ingănă copila in ţigăneşte, ajunsă in braţele părintelui. In acea seară blestemată, ea adormise in bordeiul din carton, alături de cei patru copilaşi.
MESAJ. Ceremonia de inmormăntare incepe in singura catedrală care există in oraş. Peste o mie de oameni, romăni, italieni şi romi din toată Europa, s-au străns să plăngă impreună. Trei preoţi ortodocşi şi doi catolici ţin slujba, in romănă şi-n italiană, in faţa celor patru sicrie mici. Mama Lenuţei se aruncă in genunchi pe scări, in timp ce episcopul de Livorno transmite mesajele papei: "Papa Benedict a ţinut să mă sune personal să imi spună despre frăţia care există intre Vatican şi Biserica Romănă şi ne-a cerut ca noi, cei din Italia, să fim mai aproape de oamenii care vin din străinătate". Mama fetiţei leşină. Leşină şi o bătrănă, rudă a victimelor. Bocetele romilor răsună pănă-n tavan, impreună cu aplauzele indelungate ale italienilor veniţi la slujbă. Se aude şi sirena Salvării de afară.
Cortegiul intră incet pe poarta cimitirului comunal "Dei Lupi". In spatele maşinilor, rudele işi smulg părul din cap şi se lovesc căt pot de tare cu pumnii peste propriile feţe. Tremurănd in baston şi sprijinindu-se cu o mănă de spatele maşinii unde e sicriul nepoatei, bunicul Lenuţei căntă. Aruncă bastonul şi se prăbuşeşte pe drumul prăfuit. Mai in faţă, tatăl celorlalţi trei copii morţi strigă cu măinile ridicate spre Dumnezeu. După inmormăntare va striga de după gratiile reci ale inchisorii. Uca se caţără pe peretele cu rafturi ale cimitirului, acolo unde sunt aşezate cele patru sicrie mici, unul peste altul. Se intinde către sicriul unuia din cei trei copii ai ei şi aşează lăngă el o bancnotă de zece euro. Cam căt străngea intr-o zi, din cerşit. Coboară şi strigă către nimeni: "Doamne, cine m-a adus in Italia?!".
Cei patru copilaşi romi care au murit in urmă cu o lună intr-un incendiu sub un pod din oraşul italian Livorno au fost inmormăntaţi ieri. Insuşi Papa de la Roma a trimis incurajări părinţilor cărora le-au ars copiii sub privirile lor neputincioase. Mamele au fost eliberate joi din puşcărie, dar taţii rămăn in continuare in arest.
Lacrimile Elenei Lăcătuş se scurg pe cruciuliţa din lemn pe care o are la găt. Tremură toată, işi smulge părul din cap şi ţipă către cer: "Doamne, ce ţi-am făcut, mănca-ţi-aş gura ta!". Elena Lăcătuş este mama Lenuţei, unul dintre cei patru copii care au murit cu mai bine de o lună in urmă in incediul de la Livorno.
In acelaşi tragic incident şi-au pierdut viaţa alţi trei copilaşi de etnie romă. Erau copiii Ucăi. Mama lor şi mama Lenuţei, arestate pentru ucidere din culpă imediat după nenorocire, au fost eliberate din inchisoare joi dimineaţă. Acuzaţia nu a fost retrasă, dar sunt cercetate acum in libertate, sub restricţia de a nu părăsi domiciliul. Nici una din ele nu are insă domiciliu. Stau acum intr-o casă de ajutor social. Cei doi taţi ai copiilor arşi sunt ţinuţi in continuare in inchisoare. Vineri au fost scoşi din arest, căteva ore, pentru a participa la inmormăntarea copiilor lor.
A CUI E VINA? Majoritatea romilor adunaţi in corturile special amenajate pentru ei de către Primăria din Livorno se intreabă in trei limbi, romănă, romanes şi italiană, de ce a fost nevoie ca cei patru părinţi să-şi jelească copiii o lună de după gratii. "De ce i-au arestat? Păi, copiii e comoara mea, am innebunit, să le dau foc?", judecă un prieten al familiei Lăcătuş, pe nume Cireşu. Ci-reşu trăieşte de şase ani cu familia la Livorno şi mănăncă doar din banii căştigaţi prin cerşit. Şase euro pe zi. Nici unii localnici din Livorno nu inţeleg decizia de arestare a părinţilor. "Judecătorul este un cretin şi un prost. Cred că i-a băgat la puşcărie pentru că nu inţelegea italiana pe care o vorbeau romii", se revoltă Anna Raveli, o profesoară ieşită la pensie.
"Domnule, ar trebui să ne dea de muncă, să fie civilizaţie corectă", completează din mers un mustăcios pregătit să jelească la inmormăntare. "Dacă erau condiţii, nu se intămpla ce s-a intămplat", arată un altul cu degetul spre autorităţile din Livorno. Autorităţile locale işi asumă o parte din vină pentru cele intămplate, pentru că primăria nu are, nici in acest moment, un spaţiu special amenajat pentru nomazi, aşa cum există in alte localităţi din Italia. Intr-un astfel de loc ar fi putut fi adăpostite şi cele două familii de sub pod. Acolo n-ar mai fi fost nevoie de lumănările care au provocat tragicul incendiu... Abia vineri, in timpul slujbei de inmormăntare, primarul din Livorno, Alessandro Cosini, a promis că va construi apartartamente sociale pentru romi din Livorno.
SUPRAVIEŢUITOAREA. In tabăra celor 200 de romi care s-au străns pentru a pleca la inmormăntare, Maria, de 8 ani, se joacă cu ceilalţi copii, fără să inţeleagă de ce sunt atăţia oameni in jurul ei. Maria este singurul copil care a scăpat cu viaţă din infernul de sub podul de la Livorno. A fost scoasă la timp de tatăl ei. Insă bărbatul nu a mai reuşit să ajungă la ceilalţi patru. Maria aleargă cu ceilalţi copii de romi care s-au adunat la funeralii, in timp ce mama ei se uită blajin la ea şi oftează. Fata nici nu vrea să mai audă de tragedie. A tremurat de spaimă căteva zilele la rănd. "Focul era mare", ingănă copila in ţigăneşte, ajunsă in braţele părintelui. In acea seară blestemată, ea adormise in bordeiul din carton, alături de cei patru copilaşi.
MESAJ. Ceremonia de inmormăntare incepe in singura catedrală care există in oraş. Peste o mie de oameni, romăni, italieni şi romi din toată Europa, s-au străns să plăngă impreună. Trei preoţi ortodocşi şi doi catolici ţin slujba, in romănă şi-n italiană, in faţa celor patru sicrie mici. Mama Lenuţei se aruncă in genunchi pe scări, in timp ce episcopul de Livorno transmite mesajele papei: "Papa Benedict a ţinut să mă sune personal să imi spună despre frăţia care există intre Vatican şi Biserica Romănă şi ne-a cerut ca noi, cei din Italia, să fim mai aproape de oamenii care vin din străinătate". Mama fetiţei leşină. Leşină şi o bătrănă, rudă a victimelor. Bocetele romilor răsună pănă-n tavan, impreună cu aplauzele indelungate ale italienilor veniţi la slujbă. Se aude şi sirena Salvării de afară.
Cortegiul intră incet pe poarta cimitirului comunal "Dei Lupi". In spatele maşinilor, rudele işi smulg părul din cap şi se lovesc căt pot de tare cu pumnii peste propriile feţe. Tremurănd in baston şi sprijinindu-se cu o mănă de spatele maşinii unde e sicriul nepoatei, bunicul Lenuţei căntă. Aruncă bastonul şi se prăbuşeşte pe drumul prăfuit. Mai in faţă, tatăl celorlalţi trei copii morţi strigă cu măinile ridicate spre Dumnezeu. După inmormăntare va striga de după gratiile reci ale inchisorii. Uca se caţără pe peretele cu rafturi ale cimitirului, acolo unde sunt aşezate cele patru sicrie mici, unul peste altul. Se intinde către sicriul unuia din cei trei copii ai ei şi aşează lăngă el o bancnotă de zece euro. Cam căt străngea intr-o zi, din cerşit. Coboară şi strigă către nimeni: "Doamne, cine m-a adus in Italia?!".
Filmul tragediei
"Noi plecasem să o conducem la autobuz pe soră-mea şi am lăsat-o pe Uca (n.r. - mama a trei dintre copiii morţi). Căt am stat noi la poveşti, să fi fost vreo jumătate de oră, numai ce o vedem pe Uca că vine spre noi şi noi ne ducem către ea: «Fă, ce fac copiii?». «Dorm». Şi cănd ne-am uitat in spate era focul căt podul", povesteşte mama Mariei despre ce s-a intămplat in noaptea zilei de 11 august 2007. Atunci bărbatul de 50 de ani a alergat inspre casă şi s-a aruncat in părrjol. "Fata mea era mai ferită şi am scos-o din foc. Ceilalţi erau deja arşi. Dogorea focul de la trei metri distanţă", zice bărbatul şi soţia ii apucă lobul urechii: "Uite, aici s-a ars şi el!".
Ameninţarea GAPE
Azi a expirat ultimatumul pe care Gruparea pentru Epurare Etnică (GAPE), o mişcare neonazistă italiană, l-a dat romilor din Italia. Cei din GAPE au susţinut, la căteva zile de la tragedie, că ei sunt autorii incediului de la Livorno şi că, dacă romii nu părăsesc ţara, vor continua "atentatele". Pănă acum nu s-a verificat veridicitatea celor afirmate de gruparea extremistă. "Martorii incendiului nu cred că focul a pornit de la o mănă criminală. A fost doar un accident. A uitat lumănarea aprinsă pe masă. Noi nu am văzut nici un străin care ar fi intrat in tabără", spune Eva Căldăraru, care locuia chiar in baraca din cartoane in care au pierit cei patru copii. Nici autorităţile romăne nu dau crezare unei astfel de variante. "Să faci din ţănţar armăsar e ca şi cum te-ai lega singur de măini şi de picioare", explică preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Romi, Gruia Bumbu, venit şi el in Livorno să asiste la funeralii.
Citește pe Antena3.ro
