Cea mai inalta gramada de gunoi a lumii

Nepalul, o tara cu 27 de milioane de suflete, incearca sa-si revina du-pa sangeroasa lovitura de stat care a dus la inlaturarea regelui, acum cateva luni. In tinutul de la marginea Himalayei, politica este un razboi al saracilor care nu au nimic de pierdut.

E anul 2063 dupa calendarul local. Claxoanele motoretelor Hero Honda si al masinilor Mahindra se topesc in marea de oameni asudati ce isi croieste drum printre scrasnetele de frana. Ploaia abia a incetat si vanzatorii ambulanti asaza din nou fructele pe trotuare. Culorile stridente ale fructelor exotice si cele ale oamenilor tipator imbracati se amesteca si domina colbul iscat de traficul infernal. Oameni micuti zambesc cu gura pana la urechi la vederea strainului care ii priveste atat de atent. Bine ati venit in Kathmandu!

Este sezonul musonului. Ploaia cade la intervale regulate si mentine o umezeala neobisnuita pentru vizitatorul din zone temperate.

Nepalul, o tara cu 27 de milioane de suflete, incearca in aceste zile sa intre in normalitate, dupa sangeroasele evenimente ce au dus la inlaturarea regelui in urma cu doar cateva luni. Pe strazile Kathmandu-ului baricadele din saci de nisip si sarma ghimpata sunt inca prezente.

In tinutul de la marginea Himalayei, politica este un sangeros razboi ce se desfasoara de decenii intre monarhisti, maoisti, comunisti si aliante de partide. E, dupa cum spunea un localnic, un razboi al saracilor care nu au nimic de pierdut. E un razboi al copiilor, care nu au acces la educatie si iau calea armelor si a junglei. E un razboi in care un rol central il joaca trecutul reprezentat de regele Gyanendra, un sangeros monarh, care si-a consolidat pozitia in 2001, dupa ce intreaga familie regala a fost macelarita in conditii misterioase. Lumea pe strazi il banuieste chiar pe Gyanendra de aceasta ingrozitoare fapta. De altfel, istoria Nepalului arata ca luptele pentru tron au fost de cele mai multe ori prilejuri pentru bai de sange regal.

TIPATOR. Pietele sunt animate de culorile fructelor exotice

OREZ SI MAOISTI. De cealalta parte, maoistii, fideli doctrinei dictatorului chinez, au si ei partea lor de sange. Arii vaste din estul Nepalului sunt terorizate de soldatii calauziti de fantoma lui Mao.

La doar cativa kilometri de Kathmandu, pe strazile unei mici localitati numite Kitipur, postere maoiste au impanzit peretii caselor ce stau sa cada. Afisele arata ca maoistii au fost, in sfarsit, recunoscuti si invitati la guvernare. In tara este acum armistitiu. O coalitie de partide incearca sa formeze un guvern din care sa faca parte si miscarea maoista. Oamenii spera, insa dau destul de slabe sanse de reusita unei colaborari reale intre maoisti si celelalte factiuni politice nepaleze.

Dincolo de zidurile Kitipurului si dincolo de conflicte, nepalezii se lupta cu pamantul ce musteste de apa. Este vremea plantarii orezului si sute de mogaldete trebaluiesc in valea Kathmandu-ului. Verdele campiilor de orez este rupt din loc in loc de portocaliul violent al micilor fabrici de caramida si de gramezile de carbune din jurul acestora. Localnicii din Kitipur sunt ingrijorati fiindca guvernul a anuntat inchiderea fabricutelor ce polueaza aerul si asa incins din Kathmandu.

Ceausescu si trecutul de aur

ECHILIBRU FRAGIL. In tara este armistitiu, iar soldatii pot fi deseori vazuti patruland prin piete

IN PLANTATIA DE OREZ. "Cumpara niste bomboane!", ma sfatuieste, intr-o engleza pitigaiata, Akilesh, un satean care se ofera sa ma conduca printre plantatiile de orez, explicandu-mi ca trebuie sa le ofer dulciuri truditorilor din lanul de orez, daca vreau sa le fac poze. Ma uit mirat inspre Akilesh, dar el imi spune ca stie un loc chiar in mijlocul plantatiilor de unde putem cumpara bomboanele.

Intr-adevar, nu departe, se iveste o bodega din caramida placata cu reclame la tigari indiene. Inauntru, in semiintuneric, stau cativa batrani cu fesuri albe pe cap. Beau bere de orez si asteapta ca bucatarul aflat in fata oalelor fumegande in celalalt colt al micului birt sa termine fierturile din carne de capra. Mirosul ingredientelor folosite de maestrul bucatar este atat de puternic, incat acopera miasma venita de la cadavrul unui magar aflat in soare la cativa zeci de metri de carciuma.

Cu buzunarele doldora de bomboane, incep sa fotografiez puzderia de copii si adulti care si-au lasat papucii pe marginea plantatiilor si asuda in apa ce le ajunge pana la genunchi.

VIZITA DE PRIETENIE. E ora pranzului si taranii scot din desagile tesute din lana blide de aluminiu, in care isi impart bucatele. Se mira cand Akilesh le spune ca vin din Romania. Mai apoi insa, spre surpriza mea, in momentul cand ii dau bomboane, un mos ma intreaba daca stiu ca Ceausescu a fost in vizita in Nepal. Mosul a fost de fata si isi aduce aminte cum a fost intampinat cu onoruri dictatorul roman de regele de atunci al Nepalului. Este si un prilej de reflectie pentru batran, care isi aduce aminte cu nostalgie de ceea ce el numeste "vremurile bune". Gandul imi fuge spre cei cativa batrani din Romania, care an de an au impodobit cu flori mormantul dictatorului executat.

SCHIMBAREA. Ca si acestia, batranul din lanul de orez nu-si mai are locul in noua lume. In luna mai a acestui an, Nepalul a fost declarat stat laic, Parlamentul luand decizia de renuntare la titulatura de stat hinduist. Pentru locuitorii din Kathmandu, schimbarea este un binevenit semn al unor ani mai buni, pentru batranul hindu din lanul de orez este insa inca o victorie a fortelor malefice asupra tinerilor nestiutori.

IMPORTANTA. Caprele sunt pretuite si la preparatele din bucatarie, si la sacrificiile ritualice

RELIGIE. In Nepal, majoritatea populatiei este de religie hindu, dar exista si budisti, musulmani si crestini. Hindu sunt impartiti in caste si in acest moment, mai ales in zonele rurale, se duc campanii pentru ca discriminarea de casta sa inceteze.

"Multi nu vor sa accepte inca faptul ca oamenii sunt egali. E mai confortabil pentru ei sa se considere Brahma sau Chettri si sa comande castelor inferioare. Nu tin cont de faptul ca nu au facut niciodata nimic in viata. Li se pare ca totul li se cuvine, deoarece acum cine stie cate sute de ani, cineva din familie a fost un mare invatat Brahma sau un mare razboinic Chettri", imi spune un locuitor aflat in fata unei ciudate cupole albe ce rasare la marginea ogoarelor. "Este un loc unde ne ardem mortii", imi spune acelasi satean, care se dovedeste a fi budist. El imi arata pe o parte a cupolei desenul ce infatiseaza ochii lui Buddha. Raiul hipiotilor

ROCK SI MARIJUANA. Dupa o zi intreaga petrecuta in Kitipur, ne intoarcem in Kathmandu si ne amestecam in marea de oameni aflati intr-una dintre cele mai populate zone ale capitalei: Thamel. Acest loc si-a castigat renumele de raiul hipiotilor in anii ’70, cand capitala Nepalului a fost invadata de membrii miscarii flower power din toate colturile lumii, de muzica si de aburii marijuanei si ai hasisului. Si acum, pe strazile Thamel-ului, printre ricse, esti abordat cu voce scazuta de vanzatori de droguri si pietre semipretioase. Si in baruri, multe dintre ele detinute chiar de fosti hipioti care s-au stabilit aici, mirosul marijuanei se amesteca cu muzica rock de acum trei decenii.

LA MUNCA. Nimeni nu sta - nici adultii, nici copiii. Trebuie sa manance, deci muncesc

FENOMEN COMERCIAL. Ma indrept spre Rum Doodle, un restaurant faimos printre cataratorii Himalayei. Pe toti peretii sunt lipite sute de talpi decupate din carton, "talpi de Yeti", pe care sunt trecute semnaturile celor care au infruntat muntii Nepalului. Nume celebre, intre care si Sir Edmund Hillary. Este un obicei al Rum Doodle ca cei care se intorc din expeditii in Himalaya sa primeasca o masa gratuita. Unul dintre chelneri mi se plange insa de faptul ca muntii Nepalului au devenit un fenomen comercial si ca sunt din ce in ce mai multi cei care beneficiaza de masa gratuita.

Intr-un ziar local de limba engleza, in aceeasi zi, un editorialist vorbeste si el despre acest lucru: "Muntii Nepalului nu sunt doar un sport, nu sunt o amenintare, un agent al raului pe care trebuie sa-l zdrobesti sau sa-l cuceresti pentru a-ti dovedi capacitatile. Nu consideri un munte doar o bucata de piatra. Nu urci un munte doar pentru a-l numi dupa numele tau sau dupa numele unei rude, sau al sefului. Muntii sunt aici o parte din fiecare om. Ei sunt membri ai familiilor noastre. Ei poarta numele zeilor si zeitelor noastre, iar legendele lor se confunda cu legendele noastre". Cuvintele ziaristului nepalez sunt o pledoarie impotriva invaziei corporatiste a Himalayei. Intr-adevar, companii si agentii de turism se intrec in a oferi excursii in munti, "all inclusive" si in a transforma Everestul in cea mai inalta gramada de gunoi a lumii.

La poalele Anapurnei

Biplanul companiei "Buddha Air" tremura din toate suruburile, insa privelistea crestelor, de peste 7.000 de metri, de dincolo de hublourile murdare este coplesitoare si nu te lasa sa iei in seama golurile de aer si zdruncinaturile mustei metalice in care ne aflam. Cei cativa nepalezi aflati langa mine se uita si ei cu admiratie spre intinderile de zapada aflate deasupra norilor.

FARA CALE FERATA. Ne indreptam spre Pokhara, un oras situat in vestul Nepalului, la poalele Masivului Anapurna. Zborul dureaza doar jumatate de ora, insa este singura posibilitate de a ajunge in siguranta la destinatie. In Nepal nu exista cale ferata, iar drumurile printre munti sunt intr-o stare deplorabila si sunt des calcate de banditi pusi pe jaf.

Pokhara este unul dintre cele mai mari orase ale Nepalului si mai toti localnicii fac bani de pe urma turistilor care se indreapta de aici spre varfurile muntilor sau spre Lhasa, Tibet.

LA PAS CU ISTORIA. Batranii nepalezi tin minte vizita lui Ceausescu

REFUGIATII. Ca si in Kathmandu, si aici poate fi intalnit un numar destul de mare de refugiati tibetani. Ei s-au pus aici la adapost de noua ordine propavaduita in podisul lui Dalai Lama de puternica Republica Populara Chineza. Refugiati zdrentuiti vand pietre semipretioase pe ulitele Pokharei si te imbie si cu tesaturi maiastre. Clientii sunt putini, fiindca evenimentele sangeroase au avut loc de curand si au alungat turistii. La lasatul intunericului, pe strazile Pokharei marsaluiesc soldati inarmati cu cele mai felurite pusti si pistoale. "As vrea sa le fac o poza", imi spune ziaristul nepalez care ma insoteste, explicandu-mi ca a fost semnat un armistitiu care nu permite ca soldatii sa poarte arme pe strazi. De aceea soldatii se folosesc de intuneric. A doua zi, pe lumina, intr-adevar, soldatii au in mana doar bete de bambus, pe care le poarta stingher.

VIATA, CA O PICTURA. Pe strazi, alaturi de omniprezentele motorete, isi fac aparitia si camioanele indiene marca TATA. Mesaje in limba engleza de genul: "Nu accelera, copiii te asteapta acasa" insotesc picturile vii ce infatiseaza zeitati hindu sau palmieri si animale exotice. Pictura pe camioane este aici o arta si da o alta dimensiune mastodontilor, care altfel ar parea terni.

Culorile camioanelor se perinda pe marginea lacului de la marginea Pokharei, lac pe care se asaza, la fiecare rasarit, umbrele norilor si ale Anapurnei. E o priveliste linistita, ce contrasteaza puternic cu zumzaitul, cu claxoanele, cu soldatii, cu gazele de esapament, cu conflictele, cu fructele exotice si, poate mai ales, cu oamenii.

E poate un semn, venit din locul cel mai apropiat de cer, ca Pamantul nu este groapa noastra de gunoi.