Ceausescu la curtea lui Jivkov

Todor Jivkov, „Bai Toso" - „nenea Toso", cum il alintau bulgarii si Nicolae Ceausescu - „nea Nicu" cum ii spun romanii. Pe cei doi ii unea apropierea geografica si cea… de Moscova. Pentru prietenul sau, Jivkov a construit in anii ’80, la resedinta sa de langa Ruse, o aripa speciala.

Romanii isi amintesc inca de vremurile cand antenele de pe blocuri erau orientate „sa prinda bulgarii", ca raspuns colectiv la aberatiile dictaturii de la Bucuresti. Pe cand tara era ingropata in programe TV de numai doua ore, toti ne uitam la Studio X si ii fericeam pe bulgari ca il au pe Jivkov.

De fapt, Todor Jivkov, „ultimul dictator stalinist din Europa de Est", cum a fost gratulat de presa, a murit, in 1998, inconjurat de dragostea poporului bulgar. Cu toate ca era ironizat pentru accentul lui „de taran" si pentru servilismul fata de Moscova, si cu toate ca s-a dat vina pe el pentru catastrofa economica ce a urmat caderii lui, Jivkov a ramas inca destul de popular. Unii istorici noteaza ca Jivkov si-a iubit poporul, dar si „conducatorii vecini", cum este cazul lui Ceausescu.

Sedusa si abandonata

Grup de jurnalisti romani in vizita la una dintre resedintele lui Todor Jivkov, aflata in localitatea Lipnik (de la bulgarescul „lipak"-tei), la cativa kilometri de orasul Ruse. De o modestie marcata de sobrietate, resedinta este folosita in prezent pentru intruniri oficiale, gazduirea unor personalitati locale sau din strainatate si, uneori, ca „loc de pelerinaj" al turistilor straini.

„Aici il primea Jivkov pe Ceausescu", suntem avertizati de la bun inceput de ghidul bulgar, care a intuit clar ca prin aceste cuvinte ne va trezi interesul, putin adormit de linistea padurii din jurul resedintei. Ghidul continua cu avant: „Interiorul a ramas la fel, cu unele renovari. Dupa ’89 cladirea a fost abandonata si jefuita: au mai ramas doar doua-trei tablouri". Deci sobrietatea nu este intamplatoare...

Locul de meditatie si relaxare al lui Jivkov a fost construit in 1965. Dar, in 1982 i s-a adaugat o aripa noua. Nimic special, poate nenea Toso dorea sa se extinda. Nimic de felul acesta. Presedintele comunist al Bulgariei dorea aceasta aripa pentru Ceausescu. Conform protocolului diplomatic international, doi sefi de stat n-au voie sa innopteze sub acelasi acoperis. Prin urmare, Nicolae si Elena Ceausescu aveau sa beneficieze de un „locsor" numai al lor, pe taram bulgaresc. Bineinteles, sub ochiul vigilent al lui nenea Toso... Cuplul Ceausescu a vizitat de cateva ori aceasta resedinta, o parte insemnata din durata intalnirilor dintre Jivkov si Ceausescu fiind dedicata agapelor si partidelor de vanatoare.

Aripa albastra, cu drapelul UE

Denumite „aripa albastra" si „aripa rosie", ambele parti ale resedintei au cate zece camere pentru presedinti din alte tari. De exemplu, daca la Jivkov venea in vizita presedintele Sudanului, si acesta dorea „sa se converseze" si cu Ceausescu (cu care era prieten, de altfel), il vizita in aripa cu pricina si discutau intr-una din aceste camere.

„Aripa albastra" este cea construita special pentru Ceausescu, de cea rosie beneficiind Jivkov. De fapt, denumirea provine de la culoarea mochetei existente in fiecare aripa, amandoua aripile fiind identice ca dotare. Bineinteles, nu puteam alege, spre exemplificare, decat „cuibusorul" sefului statului roman. Are un stil spartan: masa, birou, semineu, dormitor cu pat dublu si cel putin doua bai. Un dormitor separat pentru Elena Ceausescu care nu ne mai este aratat, sub pretextul ca „n-are nimic deosebit". In fond, e mai bine ca nu ni-l arata. Si asa toti ne simtim de parca o prezenta nefasta ne-ar urmari peste tot. Nu-mi pot retine un zambet: la intrarea in aripa albastra este inaltat drapelul Uniunii Europene!

Jivkov avea sange de roman

Jivkov s-a numarat printre putinii lideri comunisti est-europeni agreati nu numai de Nicolae, ci si de Elena Ceausescu. Intalnirile lor se petreceau intr-o atmosfera normala, lipsita de tensiunea care il inconjura de regula pe liderul comunist roman. La aceasta a contribuit poate zvonul ca Jivkov era de origine valaha. Mama lui Jivkov, Maruta, provenea dintr-un neam de vlahi din orasul dunarean Somovit si limba romana a fost limba ei materna. Jivkov avea cateva picaturi de sange romanesc si din neamul tatalui.

Odata, el a povestit presei bulgare ca bunica sa are rude in Romania. Relatiile dintre Ceausescu si Jivkov s-au schimbat semnificativ in ultima parte a anilor ’80, cand a aparut problema ecologica in zona Ruse-Giurgiu. Jivkov a refuzat sa se mai intalneasca cu Ceausescu, pana cand nu va fi inchisa instalatia de clor din Combinatul Chimic Giurgiu. Dictatorul roman a cedat presiunilor, insa din acest moment relatiile dintre cei doi nu au mai revenit niciodata la normal.

Ospatarul necomunicativ si planta norocoasa a lui nenea Toso

In resedinta se afla cateva bucatarii independente si un restaurant. Un coleg jurnalist se apropie de un ospatar mai in varsta si il intreaba daca a lucrat aici si pe vremea lui Ceausescu. „Da", raspunde el scurt. Ochii jurnalistului sclipesc cu interes: „Si, cum era Ceausescu cand venea aici? Ce facea?". Raspunsul a fost dezarmant si edificator: „Nu pot sa spun..." Nici nu prea are cum. Locul este intesat de „baietii buni". Ospatarul necomunicativ devine tinta glumelor muscatoare ale grupului de ziaristi romani: „Cineva i-a suflat in microfon ca ii zboara gatul daca spune ceva!". La plecare, ghidul imi daruieste o planta cu radacina, asemanatoare unei muscate. Gestul mi se pare frumos, desi nu inteleg de ce mi-a fost daruita. Mi se explica imediat: „Este zdravet (de la bulgarescul „zdrave" - sanatate sau noroc, in functie de situatie), o planta care poarta noroc. Jivkov o lua peste tot cu el, cand pleca in strainatate, intr-un ghiveci". Pe drum, floarea s-a ofilit. Mi-am spus ca ori m-a parasit norocul, ori planta nu se simtea bine decat in ghiveciul lui Jivkov!

Vremuri jivkoviene

Todor Jivkov a devenit presedinte al Bulgariei la 7 iulie 1971 fiind, alaturi de Nicolae Ceausescu, Erich Honecker - conducatorul Republicii Democrate Germane si Leonid Brejnev - conducatorul Uniunii Sovietice, unul dintre simbolurile sistemului comunist. Aliat fidel al tuturor presedintilor sovietici, de la Hrusciov la Brejnev, Jivkov nu a reusit niciodata sa se adapteze la politica de „perestroika" (deschidere) impusa de Mihail Gorbaciov la sfarsitul anilor ’80 si a fost rasturnat de la putere la 10 noiembrie 1989, de comunistii bulgari reformatori. Jivkov a murit in 1998, cu 33 de zile inainte de a implini 87 de ani. Potrivit sefului spitalului Lozenet din Sofia, Jivkov suferea de diabet cronic, arteroscleroza si senilitate in stadiu avansat. Inainte de a pleca in scurta calatorie in Bulgaria, parintii mei au tinut sa-mi faca o mica „prelucrare" despre vremurile cand Todor Jivkov conducea destinele bulgarilor. „Prin anii ’80, Romania era in imposibilitate de plata si atunci s-a facut reesalonarea datoriei externe pe 10 ani. Romanii nu aveau sapun, cafea, sampon si multe alte «utilitati». Bulgarii aveau Pepsi, cafea, tigari straine... Se vorbea pe atunci in Romania ca Bulgaria este «satelitul Rusiei» si doreste sa devina a 17-a republica a URSS". Parintii mei au dreptate. Potrivit documentelor descoperite dupa caderea sa, Jivkov a propus Moscovei, in 1963 si in 1973, sa transforme Bulgaria intr-o republica sovietica, dar rusii au refuzat.