x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Reportaje Dorință la căpătâiul dictatorului: „Să învieze Ceaușescu ca tovarășul Iisus și să-l împuște pe Bolojean”

Dorință la căpătâiul dictatorului: „Să învieze Ceaușescu ca tovarășul Iisus și să-l împuște pe Bolojean”

de Razvan Popa    |    27 Ian 2026   •   00:05
Dorință la căpătâiul dictatorului: „Să învieze Ceaușescu ca tovarășul Iisus și să-l împuște pe Bolojean”
Sursa foto: Jurnalul/Cavoul lui Ceaușescu este unul din marmură scumpă, seamănă cu piatra folosită la Mausoleul Eroilor, cel din Parcul Carol, fost mausoleum al marilor lideri comuniști din România

Douăzeci și șapte de nostalgici ai regimului comunist din România s-au strâns, luni, la Ghencea să-i ureze „La mulți ani!” lui Nicolae Ceaușescu.

Dictatorul a primit, peste placa de marmură a cavoului, două coroane, o colivă în staniol, cineva a legat un crucifix mare, auriu, peste piatra de mormânt. „Ce oribil! Tocmai acum, când face 108 ani!”, s-a declarat nemulțumit un comunist bătrân.

E dimineață gri în Ghencea, în ploaia deasă un moșuleț își trage clapetele căciulii rusești peste urechi. Și căciula, și moșul au trecut prin multe, cică: „muncitor pe șantierele patriei, maistru, că și eu am clădit România socialistă. Cu căciula asta în frig, dar cu căldură în suflet pentru cel mai iubit dintre noi: tovarășul Nicolae Ceaușescu”. Căciula e ponosită, moșul abia se tine, bâțâie pe picioarele pe care parcă le auzi cum scârțâie. Privește către locul în care zace îngropat „Cel mai iubit” și oftează adânc: „Să învieze cum a înviat tovarășul Iisus și să-l împuște pe Bolojean! Că mi-a luat doo sute din pensie!”.

Cavoul lui Ceaușescu este unul din marmură scumpă, seamănă cu piatra folosită la Mausoleul Eroilor, cel din Parcul Carol, fost mausoleum al marilor lideri comuniști din România. La căpătâiul fostului lider al PCR nu e cruce, e doar o piatră mare pe care a fost sculptat fin: „Nicolae Ceaușescu - Președintele Republicii Socialiste România”. Dedesubt e scris numele Elenei Ceaușescu, însă acum e acoperit cu portrete și tablouri ale „Marelui Conducător”. Câteva candele ard în colțul cavoului, au fost puse și o icoană și un steag tricolor. Câțiva nostalgici ce nu par de 80 de ani, strâmbă din nas: nu prea se au bine cu Maica Domnului din icoană, iar steagul nu are stema republicii. Pe o coroană de flori roșii se distinge: „Omagiu, Scânteia PCR”. Unul, cu fular alb-roșu la gât, atrage atenția. Să fie vreun nou simbol al PCR? Misterul e rispit repede, când omul trage de palton, iar fularul se răsfrânge peste gulerul ponosit: sunt doi câini, simbolul lui Dinamo. Cu sloganul „Câine până la moarte”. Lângă el, unul mai distins poartă parpalac de piele, seamănă cu hainele ălora din Siguranța Statului, dedesubt se vede sacou un pic scămoșat și cravată. Peste creștet poartă căciulă stil „nutrie”. Mai încolo este unul cu o greacă ponosită, vizavi, lângă mormânt este un bătrân înalt, care trăiește momentul: e ba trist, ba încruntat, privește cu atenție orice figură nouă, se uită cu dispreț la ăia cu haine proaste care vorbesc despre datoriile României. Nu zice nimic nici când îi aude pe cel de și-ar dori ca Ceaușescu să iasă din mormânt să-l execute pe premier, ascultă cuvintele cu o figură plină de scârbă: „Ăștia cu facultăți de acum e proști. Ceaușescu? Cu clasele lui a redus datoria României. Aveam 10 miliarde de dat? Aveam. Acum cât avem? 300 de miliarde! Ți-am zis că e proști? Ți-am zis!”.

 

 

Șoșoacă, perechea ideală a lui Ceaușescu

„Conducătorul (Ceaușescu - n.n) s-a înscris pe panoplia marilor lideri ai acestei țări”, declamă unul și bagă tăcerea între cei adunați la cavou. Unul încearcă marea cu degetul - „ca Burebista, nu?”. „Ca Ștefan, ca Mihai”, se repede altul. Concluzia e simplă și unanimă: Ceaușescu se ridică mult deasupra celorlalți, „nu a existat, nu există și nici nu o să mai fie unul ca el. De ce? Păi, pe vremea aia venea statu’ și mă ruga să iau casă. Acum, nici pensia nu mi-o mai dă….”. 

Dinspre capela mortuară a cimitirului, acolo unde s-au adunat nostalgicii mai bine îmbrăcați, „cu rang”, să nu-i ude ploaia, se aude o voce: „A venit Armata! Să trăiți!”. Pe alee șontâcăie alt bătrân, cu figură dură: nu zâmbește, nu râde: „Să trăiți, tovarăși!”. Moșul pune niște flori albe pe marmură și se retrage spre capelă. De acolo vine un grup - o femeie, seamănă cu Șoșoacă prin constituție, care pare un fel de lider. În spatele ei e unul care îi duce un scaun (unul vechi,  de lemn, cu patru picioare), o alta cu insigna dictatorului la inimă îi cară un coș în care e pusă coliva, al treilea tine o coroană de flori. „Ia, dați-vă, la o parte. Să stea doamna”, comandă cineva, grupul se trage prin bălți și prin noroi, taburetul  e pus în bordura cavoului, cam pe unde ar fi căpătâiul. Femeia se lasă greu, lemnul oftează, iar în fața doamnei se pune moșul cel înalt și ursuz care scoate din buzunar un drapel cu stemă. Cineva e impresionat: „Cu cât ați luat steagul? Că nu se mai găsește d-astea”.

 

 

Discuțiile trec brusc de la un subiect la altul. De la agricultură - „mă, nea Marine, cât porumb produceam, mă, la hectar, mai ții minte?” - până la identitatea națională: „Acum se lucrează ca noi să nu mai avem nimic al nostru. Să nu mai fie eroi, să nu mai fie industrie, să nu mai fie nimic românesc. Să fim un popor de slugi”. Soluția pentru toți cei 27 de nostalgici e una singură: să apară un nou Ceaușescu. Sau să învie cel din groapă. „Parcă și doamna Șoșoacă ar fi bună”, crede unul. „I-ar fi stat bine. Dar nu, că e cu rușii. Și cred că nici Tovarășu nu ar fi plăcut-o, e mai certăreață ca Tovarășa (Elena Ceaușescu - n.n). Și nici nu se ridică la valoarea ei. Da-i patrioată, nu pot să mint”, zice altul. „Ăștia au pețit-o pe Șoșoacă la Ceaușescu”, râdea, mai apoi, un paznic.

 

 

Mai pragmatic, unul care pare lider al nostalgicilor ordonă: „Să îmi facă și mie cineva poză. Dăm pă internet, să vadă alțI oameni că am fost. Să zică «uite au ieșit ăia, pe frig, pe mizerie»”. Unul se execută, pare un apropiat, e în grațiile liderului, simplii membri doar stau și admiră scena. „Hai, comunistule, hai să-ți fac fotografie”, zice apropiatul și scoate mobilul. Răspunsul cade ca trăsnetul: „E, comunist pe naiba”. Urmează zâmbete forțate, semn că gluma liderului a fost bună și nu prea. Liderul se sprijină de piatra funerară a lui nea Nicu, e tras în trei poziții: pe înalt, pe lat și cu video. Pe urmă, uită să pună buchetul pe mormânt. Tocmai ce a sosit ginerele dictatorului, Mircea Oprean. Grupul îl admiră ca pe zeu, mai puțin doamna de pe taburet și liderul băncos. Și-au pierdut atenția celor 25 de nostalgici. Dintre ei, unul pleacă spre casă, murat de ploaie: „M-am lămurit. E mai bun ăla de la USR, ministru ăla care a zis că Ceaușescu e patriot. E mai bun că are audiență. Dacă votez cu ei? Io știu? Tot un drac”. 


››› Vezi galeria foto ‹‹‹




×
Parteneri