Cersetoria - Mana lunga din strada

Romania nu are solutii reale pentru strangerea cersetorilor din strada. Nu exista nici legislatie suficient de coercitiva, nici programe eficiente care sa le asigure batutilor de soarta un mod de viata alternativ, suficient de atractiv. Pentru ca totusi  zdrentarosii sa nu mai bata atat de tare la ochi pe peri-oada integrarii, politia a primit dispozitie sa ii vanture pe cei aflati in zonele cu "vizibilitate" sporita, intersec-tiile.

Cersetoria e a doua in topul celor mai vechi meserii din lume, vezi "Frumoasa venetiana", si a avut ca scop initial cersitul dragostei. O data cu diviziunea muncii si cu dezvoltarea notiunilor de cerere-oferta si profit, o parte dintre suferinzi a lasat-o balta si s-a apucat de facut bani.

Deci e o meserie veche de cand lumea si de mare viitor, si e practicata sub diferite forme, cateodata cu o aparenta de onorabilitate, demnitate (sunt unii care nu intind mana si iti primesc banii intr-un stil regesc, ca si cum li s-ar aduce ofrande si ti-ar face o favoare, dar d’astia sunt putini). Romania nu a fost pana acum in stare sa gaseasca o metoda eficienta sa-i adune de pe strazi si sa le creeze un cadru suficient de atractiv astfel incat acestia sa nu se mai intoarca la "locul de munca". Pana acum un an si jumatate a functionat un program numit "Drumul spre casa", care presupunea colaborarea mai multor institutii ale statului - politia, jandarmeria, politia feroviara (ba chiar si pompierii care intrau prin canale, le goleau de "locatari" si apoi sudau capacele) etc. - si avea ca scop adunarea cersetorilor si trimiterea lor acasa, in satele de unde acestia coborau spre orasele mari. Dupa o vreme s-a renuntat.

FARA SOLUTII. Desi cersetorii erau dati din mana in mana, atent supravegheati, de la o autoritate la alta, pana in satul natal, dupa maximum o saptamana ei se intorceau pe aceleasi strazi. Cheltuielile erau mult prea mari, iar efectul nul, asa ca programul a incetat, iar "migratia" a continuat. O alta forma de migratie este cea sezoniera sau ocazionala si se face zonal, cu ocazia organizarii diferitelor targuri, evenimente, expozitii, mari praznice. Singura solutie care ii mai tinea in frau pe cersetori era pedeapsa cu inchisoarea contraventionala, dar aceasta a fost abrogata. Modalitatea actuala, unica, de a-i pedepsi pe cersetori (politia ii socoteste si pe spalatorii de parbrize si pe "parcangii" in aceeasi categorie) este amenda. Si, pentru ca nici unul dintre ei nu o plateste, urmeaza o mancatorie zadarnica de hartie si pierdere de timp: intocmirea dosarelor penale. Pentru asta trebuie sa se constate repetabilitatea faptei, adica sa fie prinsi la cersit de mai multe ori - singurul lucru mai simplu de realizat in acest proces - , dar si faptul ca "amenda nu este indestulatoare", adica nu a fost platita vreodata, sa fie amprentati, fotografiati, sa li se ia datele personale, iar acestea sa fie apoi verificate. Unii dintre cersetorii minori habar nu au cum ii cheama cu adevarat, de unde vin sau cine le sunt parintii.

Li se intocmesc dosare care ajung pe masa judecatorului, iar acesta nu are alta varianta decat sa ii trimita pe cersetori la munca in folosul comunitatii, la care, evident, acestia nu se duc. Ce se intampla in acest caz? Judecatoria transforma zilele de munca neefectuate in amenda, si totul se ia de la inceput. In plus, politistii se plang ca nu sunt clar delimitate competentele intre ei si cei de la politia comunitara. Primii ar vrea sa nu se mai ocupe de cersetori si sa fie lasati sa-si vada de hoti. Cei de la politia comunitara se plang ca nu au oameni suficienti. O ordonanta guvernamentala a sistat incadrarile si permite scoaterea la concurs doar a posturilor unice sau a celor eliberate prin demisie sau transfer. Cei de la sectorul 2, de exemplu, au un hambar plin cu scutere, inca noi noute, care zac nefolosite si asteapta sa rugineasca.

FILANTROPICA. "Orice mana intinsa trebuie sa spuna o poveste"

MINORII. Minorii pana in 14 ani, scosi la "produs", au marele avantaj de a nu raspunde penal pentru faptele lor. Parintii celor de la 14 la 16 ani se pot alege cel mult cu o ancheta sociala si, eventual, cu o amenda pentru proasta supraveghere, care, daca ar fi platita, ar dezechilibra total bugetul familiei. Pe scurt, minorii scapa fara probleme, iar procurorii, in lumina noilor instructiuni de la UE, nu-si mai permit sa aprobe retinerea lor. Este motivul pentru care cersetorii batrani au inceput sa dispara, lasand loc tinerei si flamandei noi generatii. In aceste conditii, singura speranta a autoritatilor au ramas psihologii. Acestia se straduiesc sa ii convinga pe minori sa ramana in centrele de copii, dar rezultatele sunt foarte slabe. De obicei, in maximum 24 de ore de la aducerea copilului la centru, parintii sau o intreaga trupa de recuperare vin si isi iau acasa sursa de bani. Pe Calea Mosilor exista doua familii cu cate zece copii. Politia s-a chinuit in fel si chip sa sparga cetele, dar degeaba. Oamenii aveau pana si contractul de salubrizare platit.

In ceea ce priveste retelele organizate, cu sclavi care varsa totul la "domnul si stapanul" lor, politia nu prea cunoaste. Adica i-ar sti ei, dar spun ca nu au mijloace fizice sau legale suficiente ca sa ii poata prinde. "Dar sigur exista!"

SPALATOR DE PARBRIZE. Florin are 23 de ani, sotie si doi copii, in ordinea asta. Cerseste de ani buni si alterneaza cu spalatul parbrizelor. E un rebel cu ochelari, de 50 de kilograme, cu lama de cauciuc, pet cu detergent si o boala de rinichi. Organu’ suferind nu-l lasa sa iasa din casa atunci cand e caldura mare, ca il podideste sangele pe nas. Asa ca iese mai pe seara, cand oricum e vadul mai bun, cam intre 18:00 si 22:00. Face "pe cinstitelea" 300-400 de mii vechi pe zi. Sta cu chirie pe care o plateste la zi. "Daca nu merge aici, ma mut la alt semafor", alt semafor poa’ sa insemne si la mai multe cartiere distanta. "Va mai bateti intre voi pe locul de munca?" Ne mai..." "Politia va bate?" "Nu prea. Pe mine nu, ca nu ma las, fac urat", zice jumatatea de buletin. "Ii bate pe aia care sunt umili si zic mereu «saru’ mana» la politisti. Eu nu ma las. Daca m-ar pocni unul la rinichi m-ar termina. Nevasta-mea e bolnava in ultimul hal de diabet. Ce naiba ar face aia mici?", din care unul are sase ani, iar celalalt, doi. "Se iau degeaba de noi, nu e vina noastra ca se moare de foame in tara asta!"