China, miracolul ­ secolului 21

Fostul secretar de stat american Zbigniew Brzezinski, a avut dreptate: astăzi, China este a doua după Statele Unite. Ministrul britanic de Externe, David Miliband, a ­afirmat, în mai, pentru The Guardian: China este „puterea indispensabilă a secolului XXI" şi în câteva decenii va deveni una dintre cele două „puteri care contează".

„Istoricii vor privi înapoi în 2009 şi vor vedea că statul chinez a jucat un rol incredibil de important în stabilizarea capitalismului global. (...) Există şi o glumă care spune: «După 1989, capitalismul a salvat China. După 2009, China a salvat capitalismul»„, a spus şeful diplomaţiei britanice, David Miliband. China însă nu va înlocui Statele Unite, ci mai curând se va alătura lor. Pentru că are un venit pe locuitor scăzut, nu va deveni rivalul SUA, a explicat el. „Europa nu a fost suficient de strategică în relaţia ei cu China", a regretat Miliband.

DE LA BOLUL DE OREZ LA DOUĂ CASE
Pentru a ajunge la statutul de putere mondială, au fost necesare decenii de sacrificii, eforturi titanice şi mai ales reforme. China de astăzi, ţara cu al treilea PIB din lume în 2008, s-a construit cu „sudoare şi sânge", cu hărnicie, pragmatism, eficienţă, uneori cu derapaje, dar cu competenţă, coerenţă şi credinţă fanatică în urmărirea scopului propus.

În iunie, când o delegaţie de jurnalişti din şase ţări central şi est-europene a vizitat China, România fiind prezentă prin Jurnalul Naţional, ţara se pregătea de sărbătoare: statul fondat de Mao Zedong împlineşte anul acesta 60 de ani. Chinezii au ce sărbători. S-a pornit de la un nivel extrem de scăzut, anume de la asigurarea bolului de orez fiecărui om din miliardul de locuitori.

A trebuit apoi să se asigure măcar o pereche de tenişi fiecărui chinez. Au urmat hainele, şi aşa s-a ajuns la uniforme. Apoi, fiecărui chinez i s-a asigurat un ceas, o bicicletă, un televizor. Acum, locuitorii, în număr de 1,3 miliarde de oameni, au casă şi maşină. China a ajuns să aibă o piaţă uriaşă, realizându-se în numai şase decenii performanţe de dimensiuni homerice.

La oraş, nivelul de trai este ridicat. Magazinele cu mărfuri de lux sunt pline. Capitala, Beijing, şi „leagănul reformei economice", Shanghai, parcă se află într-o întrecere la numărul de zgârie-nori, a că­ror arhitectură pare a fi desprinsă din filmele de science-fiction. Pe bulevardele largi, netede şi curate, „lu­necă" şiruri neîntrerupte de maşini. Strada e civilizată, chinezii nu mai aruncă gunoaie pe jos.

Auto­ri­tăţile încurajează consumul, luând măsuri de uşu­­ra­re a creditării pentru ca cetăţenii să îşi achiziţioneze a doua maşină şi a doua casă, cea de vacanţă.

Citește pe Antena3.ro

Care e cauza morții lui Silviu Prigoană. Acestuia i s-a făcut rău în timp ce mânca

„MARŞUL CEL LUNG" PENTRU MEDIUL RURAL
Totuşi, China este în faza timpurie a industrializării şi urbanizării, 60% din populaţie este rurală şi 135 de milioane de oameni trăiesc în continuare cu mai puţin de un dolar pe zi", recunoştea în aprilie, într-un discurs la Oxford Union, ambasadorul Chinei în Marea Britanie, Fu Ying, citată de Beijing Review. Dar în zonele rurale, unde nivelul de trai este scăzut, în unele părţi din Tibet chiar aproape medieval, au început reformele, aceleaşi care au dus la dezvoltarea zonelor de sud şi est. 

Drumul e lung, dar s-a creat deja infrastructura rutieră şi de telecomunicaţii, inclusiv telefonie mobilă şi internet. Şi aşa cum Beijingul s-a schimbat în numai cinci ani, tot la fel zonele rurale au şansa să se transforme într-un cincinal sau doi. 

CALEA PROPRIE DE... CAPITALISM
Partidul Comunist Chinez, la guvernare, a ales calea democratizării treptate, Puterea devenind mai „soft" pe măsura avansării economice. Deşi China trece acum printr-un alt fel de „revoluţie culturală", anume acceptarea culturii occidentale, aceasta nu înseamnă însă şi acceptarea democraţiei de tip occidental. Argumentul este simplu: prea multe libertăţi acordate deodată unui miliard de oameni, cu diferite grade de conştiinţă civică, riscă să ducă la haos.

Acest punct de vedere poate fi acceptat în contextul afirmaţiei arhitectului reformelor, Deng Xiaoping: Nu contează dacă pisica este albă sau neagră, important este să prindă şoareci. Deocamdată, un lucru e cert: un al doilea Tiananmen nu mai este posibil. Când au de lucru, „stomacul plin" şi distracţii, oamenii au alte preocupări. De exemplu, banii.

În acest ritm ameţitor de dezvoltare există şi riscuri. Criza mondială de anul acesta şi cutremurul de anul trecut au afectat ţara, a precizat Gao Gao, director general adjunct al Departamentului Economiei Naţionale din cadrul Comisiei Naţionale de Dezvoltare şi Reformă, pentru jurnaliştii central şi est-europeni prezenţi la Beijing. El a recunoscut că, fapt fără precedent în ultimii ani, exporturile Chinei au scăzut, firmele au suferit, apărând presiuni asupra locurilor de muncă.

Guvernul a luat măsuri pentru a creşte consumul, cererea internă şi investiţiile. Dar măsurile de dezvoltare a consumului se bazează pe banii de la bănci, nu pe cei de la plătitorii de impozite, companii, producători. Or, tocmai aici se regăseşte riscul unei noi crize, chiar mai mari decât cea izbucnită din America.

Ţara se mai confruntă cu două probleme: corupţia la nivel mic şi mijlociu, precum şi degradarea mediului. De asemenea, ca urmare a politicii copilului unic, China are dificultăţi similare celor din Europa, generate de îmbătrânirea populaţiei. Însă anul acesta, o problemă serioasă o reprezintă numărul fără precedent de absolvenţi: 6,1 milioane de tineri cărora le trebuie joburi.

Beijingul priveşte
spre tinerii membri ai UE
Volumul schimburilor comerciale cu cele şase ţări central şi est-europene a reînceput să crească, cel mai mare fiind cel cu Polonia, a spus Xu Xiaofeng, director general adjunct al Departamentului Afacerilor Europene din Ministerul chinez al Comerţului. 

Totuşi, volumul schimburilor comerciale cu tinerii membri ai Uniunii Europene (România, Polonia, Republica Cehă, Slovacia, Ungaria) şi cu Albania este încă mic, a regretat oficialul chinez, care a subliniat dorinţa ţării sale de a extinde ariile de cooperare şi de a creşte investiţiile reciproce. Totodată, Xu a criticat protecţionismul UE şi a regretat că aceasta a pierdut statutul de cel mai mare partener comercial al Chinei.