Cine a adus vacutele in Bucuresti?

Statuile care inveselesc peisajul cenusiu din multe zone ale Capitalei sunt ideea unei americance care a ales sa traiasca in Romania.

A venit ca voluntar in cadrul USAID (agentia americana federala care sustine proiecte de dezvoltare internationala) pentru 13 luni si a ajuns sa simta Romania, dupa trei ani, ca pe propria patrie.

"Nu sunt un expat tipic", spune, explicand ca nu face parte din categoria celor care se inchid in cercul lor, asteptand sa le treaca stagiul in tara care, dincolo de Ocean, este deseori identificata cu un loc pitoresc in care, daca ai norocul sa te intalnesti cu Dracula, ai face bine sa-i transmiti un gand bun din partea americanului de rand.

Michele Lagueux nu l-a cautat pe Dracula, desi a circulat mult. Se bucura de pitorestile legende ce insotesc locurile pe care le-a vizitat si le-a gasit interesante. Nici macar nu a venit in Romania pentru Dracula. A venit cu treburi, a descoperit o tara, a descoperit niste oameni pe care ii considera minunati. Si a ramas. A pus bazele unei firme avand ca obiect de activitate, in primul rand, organizarea de evenimente. O afacere pe masura entuziasmului ei.

ARTA SI BINEFACERE. Licitatia va avea loc intr-una din zilele Festivalului George Enescu

CARITATE. Fiecare vacuta, inclusiv cea a presei, va fi licitata. Fondurile sunt destinate unor copii defavorizati

COW PARADE. Pe jumatate canadianca, cetatean al Statelor Unite, Michele vorbeste romana mai mult decat acceptabil. A fost, de fapt, un amestec savuros de engleza si de romana in discutia purtata cu Michele in biroul ei, situat intr-un imobil cu aerul Bucurestilor boemi de altadata, in vecinatatea Pietei Amzei, gard in gard cu un club de noapte ce poarta un nume ce te poarta cu gandul la buricele cadanelor (un detaliu urbanistic anticipand, involuntar, amestecul de civilizatii, pe care afacerea americancei stabilite in Romania il reuseste). Am vazut-o, in timpul Targului de Carte de la Bucuresti, coordonand, pe terasa de pe Teatrul National, o intreaga dupa-amiaza, o echipa de tineri, in majoritate romani, dar nu numai, echipa alaturi de care s-a lansat in spectaculosul proiect social, cultural si monden deopotriva intitulat "Parada Vacutelor". "Cow Parade". Pentru cei care i-au acceptat jocul, Bucurestii au devenit, iata, "Muuuu-curesti", si daca cineva se simte lezat in demnitatea sa de roman sub povara acestui "nume de cod" sufera, cu certitudine, de masive carente ludice.

"Am venit la Bucuresti, in februarie 2002, pentru a derula proiecte de dezvoltare regionala acoperind Romania, Bulgaria si Croatia. Rolul meu era sa contribui la consolidarea a patru firme romanesti si la inchegarea unor parteneriate de afaceri cu Bulgaria si Croatia. Romanii rad de mine si imi spun: «Noi vrem sa plecam, tu vii si ramai». Da, vreau sa raman, pentru ca sunt multe de facut aici. Competitia este in plina faza de formare; in majoritatea domeniilor, numarul firmelor de pe piata este limitat. Asa se intampla in bransa promovarii, a publicitatii si a marketingului. Noi am gasit o nisa si am pornit la drum: organizam evenimente si actiuni de training si team-building - domeniul in care eu am experienta. Si am inceput cu echipa noastra: suntem o echipa internationala, o treime straini, doua treimi romani."

EXPATUL ATIPIC. Afacerea i-a crescut mai ales dupa ce a lansat proiectul "Cow Parade". A ajuns sa cunoasca oameni si firme noi si s-a facut cunoscuta printre potentialii clienti. A avut, astfel, ocazia sa descopere locuri, in Bucuresti si nu numai, pe care bastinasii nu le apreciaza la justa valoare. Cladirea CEC-ului, de exemplu, a fascinat-o. "Au inchis aceasta bijuterie arhitectonica, este pur si simplu o banca, iar publicul larg nu poate sa o vada."

A reusit, in timp, sa inteleaga ca s-a instalat intr-o alta cultura decat cea de acasa. Romanii au crescut altfel, fac si gandesc altfel lucrurile. "Nu am crescut in Romania si in comunism, nu m-as putea plasa in pielea unui roman, nu am facut o revolutie. Ii respect pe romani. Romania va intra in Uniunea Europeana la nici 17 ani de la abolirea unei dictaturi care a distrus motivarea, ambitia, dorinta, chiar fericirea. E incredibil, nici macar o generatie intreaga! Probabil ca viteza asta a schimbarii ii face pe unii oarecum refractari. In plus, sistemul social este plin de carente. Cum poate cineva sa supravietuiasca din numai 60 de dolari, cat primesc unii pensionari?" Personal, nu are solutii, dar crede ca "Uniunea Europeana trebuie sa aiba o rezolvare pentru aceasta situatie", subliniind ca vede suficiente motive pentru care Romania si Bulgaria isi au locul in UE. "Traiesc aici, vorbesc limba, depind financiar de nivelul de dezvoltare al tarii. Nu sunt expatul tipic. Nu castig 6.000 de dolari pe luna. Afacerea mea nu imi aduce un beneficiu de 100.000 pe an. Platesc chirie pentru micul apartament in care locuiesc. Traiesc si muncesc in jurul economiei romanesti. Angajatii mei, colaboratori sau permanenti, au contracte ferme, nici unul nu este platit la negru. Si totusi am propria mea firma si cred ca am si succes. Nu sunt multi expati care sa se laude cu o asemenea peformanta. De ce sa plec? De ce sa ma intorc in State? Si acolo a crescut rata somajului. Oportunitatile aici exista!"

PROBLEME DE IMAGINE. "Oamenii devin mai constienti de respectul pe care trebuie sa il arate orasului lor, propriei tari. Am calatorit, timp de o luna, in Transilvania. Si in Bucovina am fost. Manastirile sunt fascinante. Am un sat si un oras preferate: iubesc Moeciu, satul acela in care te duci sa nu faci nimic, eventual sa te plimbi, si iubesc Sighisoara..." Acolo unde Michele a descoperit imaginile din stereotipurile arhitecturale americane despre "Batrana Europa": "Sighisoara este Europa, am descoperit o bucata de Europa in Sighisoara si mi-am dat seama ca o buna parte din Romania e la fel. Mergi la Timisoara, la Cluj, la Sibiu - orase care se transforma absolut fascinant. Si fascinanta cu adevarat este intoarcerea comunitatii germane, care investeste in dezvoltarea orasului. Poate nu pare, dar chiar e ceva!" Sigur ca, daca iesi din zona micilor metropole, imaginea se schimba, uneori pana la socant. "Dar cei care se mira - asa cum m-am mirat eu cand am vazut sateni carandu-si apa din strada in casa, uneori de la cismele aflate la doi kilometri distanta, sa stie ca si noi, in America, mai avem localitati lipsite de apa curenta! In Muntii Apalasi, dar chiar si in mari orase, la New York, Chicago sau Atlanta. Sunt prea saraci si nici macar nu cauta sa foloseasca beneficiile pe care sistemul social ti le ofera. Fiecare tara isi are propria lume a III-a. Romania are, de fapt, o problema de imagine: Dracula, copiii abandonati in centrele de adoptie, copii ai strazii, Casa Poporului. E trist ca oamenii gandesc astfel. De fapt, cand spui Romania, poti sa te gandesti la case minunate, la fortarete romane pe varfuri de deal, la munti, la vinuri, la superba cladire a Ateneului din Bucuresti, la agro si ecoturism... Mai e nevoie doar de o infrastructura, informationala, comunicationala si de transport, pana la pensiune. Eu nu am ajuns inca in Maramures, pentru ca e dificil sa te misti prin acea zona."

Romanilor, crede Michele, le lipsesc ocaziile pentru a suda o coeziune sociala. O ocazie cum, crede ea, este "Cow Parade", si asta pentru ca micile vacute colorate atrag cele mai variate tipuri de oameni, din toate clasele sociale, din toate entitatile etnice. "Pentru cateva momente stam acolo, in fata vacutelor, tu, eu si presedintele. Am vazut, intr-un cartier marginas al orasului, doi copii jucandu-se impreuna, pret de cateva minute, la o vacuta. Unul era roman, celalalt rrom. Probabil ca acele doua culturi nu ar fi interactivat niciodata. Pentru ca nu li s-a oferit aceasta ocazie! Este o secventa despre potentialul patriei in care mi-am propus sa traiesc de acum."

PROGRAM

"Nu-mi vine sa-mi cred urechilor cand aud un expat vaicarindu-se ca nu are ce face in Bucuresti. In fiecare seara a saptamanii au loc un recital, un spectacol de balet sau de opera, un concert in parc sau chiar pe strada, o lansare de carte... Sunt cateva restaurante bune si deloc scumpe in oras. Sigur, sunt si unele bune si scumpe, asa cum sunt altele scumpe, dar de calitate indoielnica. Sigur, nu este Londra, unde nu iti este greu deloc sa descoperi ceva, dar cand un expat imi spune ca nu se intampla nimic aici, mi-e clar ca nu isi da silinta sa caute. Nu am aici meciuri de fotbal american, dar m-as duce cu placere sa vad un meci de fotbal european. Nu prea am cu cine. Nu am probleme cu violenta verbala de pe stadioane. Crezi ca la meciurile de baseball nu se isca batai in tribuna? Este parte din spectacol!"

MODELUL NADIA

"Sigur ca Mutu nu este Beckham si nicidecum Pele. Asa cum exista o singura Nadia. Dar oamenii sunt expusi unor existente unice, fiecare in felul sau. Sunt sute de mii de romani care pleaca in strainatate, reusesc performanta si sunt rasplatiti ca atare. Si apoi exista o Nadia Comaneci, un Ilie Nastase si un Ion Tiriac. Romania ar trebui sa-i valorifice mai mult. Nadia, asemeni lui George Soros, ar putea influenta unele decizii importante la scala internationala. Este recunoscuta ca o veritabila valoare in Statele Unite si este activa in campanii ce se desfasoara sub auspiciile Comitetului Olimpic American. Este foarte influenta, este un ambasador cultural al Romaniei. E suficient sa o transformi intr-un model pentru tineri, sa ii convingi ca oameni ca Nadia pot deveni liderii unor generatii. Unele lucruri se intampla tocmai pentru ca societatii ii lipsesc elitele. Toti gresim, chiar grav, uneori - dar hai sa incercam sa revenim pe drumul cel bun. Aici sta diferenta dintre oameni si animale."