Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De la "Intrarea trenului in gară" a fraţilor Lumière, lumea s-a văzut ca intr-o oglindă. Oamenii au dat năvală in cinematografe, intrebăndu-se: "Cine-i mai frumoasă, viaţa sau filmul?". La alţii a biruit filmul. La noi (mama ei de viaţă!) a biruit viaţa. Din sărăcie sau ignoranţă s-au inchis multe cinematografe. In spatele ochilor deschişi ai spectatorilor s-a stins proiectorul viselor.
De la "Intrarea trenului in gară" a fraţilor Lumière, lumea s-a văzut ca intr-o oglindă. Oamenii au dat năvală in cinematografe, intrebăndu-se: "Cine-i mai frumoasă, viaţa sau filmul?". La alţii a biruit filmul. La noi (mama ei de viaţă!) a biruit viaţa. Din sărăcie sau ignoranţă s-au inchis multe cinematografe. In spatele ochilor deschişi ai spectatorilor s-a stins proiectorul viselor.
Pănă nu demult, ieşirea la cinematograf era un eveniment aşteptat şi dorit. Bucureştiul era perceput ca un oraş fermecător şi graţie puzderiei de săli de cinema ce-i animau panoramic viaţa de urbe. Copii fiind, auzeam cum tineri mai mari cu 10-15 ani decăt noi veneau cel puţin o dată pe lună in Capitală, special pentru a merge la film. Se intorceau şi povesteau celor de acasă cu lux de amănunte ce filme au văzut, indemnăndu-i pe docilii ascultători să le calce pe urme. Fiind un pelerinaj strict cinefil, nu ştiau din Bucureşti decăt Bulevardul, Parcul Cişmigiu şi zona Gării de Nord, unde mai funcţionau alte trei cinematografe: "Dacia", "Feroviar" şi "Griviţa". Unde mai pui că era o adevărată aventură să intri in sală. Trebuia să iei bilet de la prima oră a dimineţii, să stai la cozi interminabile sau să apelezi la descurcăreţii speculanţi care-ţi vindeau biletul cu mult peste preţul de casă.
Azi, acolo unde altădată viaţa clipocea pe pănză, s-a lăsat bezna. Negrul traiului de zi cu zi a invins lumea colorată a filmului. Suntem mai săraci cu un vis, cu o speranţă.
LA BULIVAR, BIRJAR! Pe Bulevard, situaţia e asemănătoare. Din micul Las Vegas al cinematografelor bucureştene n-a rămas mai nimic. Cinema "Bulevard", lipit de defunctul Hotel "Cişmigiu", a avut destinul acestuia: abandonat, uitat, ruinat. Alături, in holul de intrare al fostului Cinema "Capitol" (inchis şi el) funcţionează un magazin de haine recondiţionate. Mai sus, Cinema "Festival" are afişe şi oră de intrare. Rulează filmul "Eroii de la Termopile". In schimb, casa de bilete nu este nici pe departe asaltată eroic. Nimeni. Pe gărduleţul de fier din faţă, nişte tineri sparg seminţe in dinţi. Poate sunt singurii clienţi. Spre Casa Armatei, ultimul pe această arteră este Cinema "Bucureşti". Inchis şi el. Pe culoarul fostei ieşiri din sala de spectacole, cu ferestre mate, işi anunţă prezenţa un cazinou. Tot spectacol, dar pe alţi bani. Peste drum, Cinema "Corso" incă mai are viaţă. Se proiectează "Vacanţa lui Mr Bean". In fapt, vacanţa prelungită a cinematografelor bucureştene. Ne mor incet cinematografele şi pănă azi nici un regizor nu s-a găndit să facă un film despre măreţia şi decadenţa lor.
Iată că filmul nu mai bate viaţa. Cel puţin nu acum şi nu aici, in Romănia. Deşi ar fi avut nevoie de susţinere financiară din partea statului, cinematografele sunt pe cale de a fi inchise, iar cele care au fost cu un picior in groapă acum aşteaptă din moment in moment să se arunce pămănt peste ele. "Ministerul Culturii şi Cultelor vrea să văndă toate cele 299 de clădiri de cinematografe din Romănia, şi, deşi a spus că in baza contractelor de vănzare-cumpărare proprietarii vor semna că vor păstra şi personalul şi vor menţine şi activitatea incă zece ani, noi avem deja experienţe triste legate de acest gen de angajament. In momentul in care un proprietar cumpără un cinematograf, el va putea, la răndul lui, să-l văndă altcuiva, unei alte firme, care va putea să-i dea altă destinaţie....", spune Henter Bela, viceliderul RADEF RomăniaFilm, care, alături de alţi membri ai sindicatului, crede că multe cinematografe au fost aduse in paragină in mod intenţionat, tocmai pentru ca ele să fie văndute pe sume derizorii.
SOLUŢII. Mihaela Mihai, preşedintele FNSCA (Federaţia Naţională a Sindicatelor din Cultură şi Artă) - Cartel-Alfa, spune că ceea ce se intămplă cu cinematografele la ora actuală "este clar o operaţiune de tipul «tun imobiliar», pasiunea domnului ministru Adrian Iorgulescu. Acest patrimoniu al culturii romăneşti este vizat pentru a inlesni cumpărarea sa la preţuri derizorii, pentru a fi revăndute apoi altor firme in spatele cărora se află aceleaşi personaje. Prin insăşi poziţia lor «strategică», in centrul oraşelor, numai terenurile de sub ele valorează sute de mii de euro. Dacă dl ministru al Culturii romăneşti nu doarme de grija rentabilităţii cinematografelor, poate să accepte ca RomăniaFilm să le cumpere sau să se transforme in Societate comercială. Nu poţi să «ţii in lesă» un căine şi apoi să-l ucizi sub pretext că nu aleargă. Asta face dumnealui cu Romănia Film. In concluzie, cred că soluţia ar fi să ne aşezăm la masa negocierilor şi să găsim o soluţie de compromis. Justă şi raţională este cea a creării unei societăţi comerciale mixte, administrată de Romănia Film in calitate de partener. Oricum, este inadmisibil ca Romănia să rămănă fără sălile sale de cinema. Iar MCC ar putea aloca o parte din fondurile culturale şi pentru promovarea filmelor romăneşti. De ce nu ar fi prevăzut un procent suplimentar la subvenţiile pentru producţia de filme, care să fie obligatoriu alocat promovării acelor filme? Mai bine lansate, filmele romăneşti ar atrage mai mulţi spectatori, iar sălile ar redeveni rentabile. Soluţii ar fi. Cu imaginaţie, probitate şi rigoare a controlului asupra respectării contractelor se pot realiza multe in cultura romănească".
Pănă nu demult, ieşirea la cinematograf era un eveniment aşteptat şi dorit. Bucureştiul era perceput ca un oraş fermecător şi graţie puzderiei de săli de cinema ce-i animau panoramic viaţa de urbe. Copii fiind, auzeam cum tineri mai mari cu 10-15 ani decăt noi veneau cel puţin o dată pe lună in Capitală, special pentru a merge la film. Se intorceau şi povesteau celor de acasă cu lux de amănunte ce filme au văzut, indemnăndu-i pe docilii ascultători să le calce pe urme. Fiind un pelerinaj strict cinefil, nu ştiau din Bucureşti decăt Bulevardul, Parcul Cişmigiu şi zona Gării de Nord, unde mai funcţionau alte trei cinematografe: "Dacia", "Feroviar" şi "Griviţa". Unde mai pui că era o adevărată aventură să intri in sală. Trebuia să iei bilet de la prima oră a dimineţii, să stai la cozi interminabile sau să apelezi la descurcăreţii speculanţi care-ţi vindeau biletul cu mult peste preţul de casă.
Azi, acolo unde altădată viaţa clipocea pe pănză, s-a lăsat bezna. Negrul traiului de zi cu zi a invins lumea colorată a filmului. Suntem mai săraci cu un vis, cu o speranţă.
LA BULIVAR, BIRJAR! Pe Bulevard, situaţia e asemănătoare. Din micul Las Vegas al cinematografelor bucureştene n-a rămas mai nimic. Cinema "Bulevard", lipit de defunctul Hotel "Cişmigiu", a avut destinul acestuia: abandonat, uitat, ruinat. Alături, in holul de intrare al fostului Cinema "Capitol" (inchis şi el) funcţionează un magazin de haine recondiţionate. Mai sus, Cinema "Festival" are afişe şi oră de intrare. Rulează filmul "Eroii de la Termopile". In schimb, casa de bilete nu este nici pe departe asaltată eroic. Nimeni. Pe gărduleţul de fier din faţă, nişte tineri sparg seminţe in dinţi. Poate sunt singurii clienţi. Spre Casa Armatei, ultimul pe această arteră este Cinema "Bucureşti". Inchis şi el. Pe culoarul fostei ieşiri din sala de spectacole, cu ferestre mate, işi anunţă prezenţa un cazinou. Tot spectacol, dar pe alţi bani. Peste drum, Cinema "Corso" incă mai are viaţă. Se proiectează "Vacanţa lui Mr Bean". In fapt, vacanţa prelungită a cinematografelor bucureştene. Ne mor incet cinematografele şi pănă azi nici un regizor nu s-a găndit să facă un film despre măreţia şi decadenţa lor.
Iată că filmul nu mai bate viaţa. Cel puţin nu acum şi nu aici, in Romănia. Deşi ar fi avut nevoie de susţinere financiară din partea statului, cinematografele sunt pe cale de a fi inchise, iar cele care au fost cu un picior in groapă acum aşteaptă din moment in moment să se arunce pămănt peste ele. "Ministerul Culturii şi Cultelor vrea să văndă toate cele 299 de clădiri de cinematografe din Romănia, şi, deşi a spus că in baza contractelor de vănzare-cumpărare proprietarii vor semna că vor păstra şi personalul şi vor menţine şi activitatea incă zece ani, noi avem deja experienţe triste legate de acest gen de angajament. In momentul in care un proprietar cumpără un cinematograf, el va putea, la răndul lui, să-l văndă altcuiva, unei alte firme, care va putea să-i dea altă destinaţie....", spune Henter Bela, viceliderul RADEF RomăniaFilm, care, alături de alţi membri ai sindicatului, crede că multe cinematografe au fost aduse in paragină in mod intenţionat, tocmai pentru ca ele să fie văndute pe sume derizorii.
SOLUŢII. Mihaela Mihai, preşedintele FNSCA (Federaţia Naţională a Sindicatelor din Cultură şi Artă) - Cartel-Alfa, spune că ceea ce se intămplă cu cinematografele la ora actuală "este clar o operaţiune de tipul «tun imobiliar», pasiunea domnului ministru Adrian Iorgulescu. Acest patrimoniu al culturii romăneşti este vizat pentru a inlesni cumpărarea sa la preţuri derizorii, pentru a fi revăndute apoi altor firme in spatele cărora se află aceleaşi personaje. Prin insăşi poziţia lor «strategică», in centrul oraşelor, numai terenurile de sub ele valorează sute de mii de euro. Dacă dl ministru al Culturii romăneşti nu doarme de grija rentabilităţii cinematografelor, poate să accepte ca RomăniaFilm să le cumpere sau să se transforme in Societate comercială. Nu poţi să «ţii in lesă» un căine şi apoi să-l ucizi sub pretext că nu aleargă. Asta face dumnealui cu Romănia Film. In concluzie, cred că soluţia ar fi să ne aşezăm la masa negocierilor şi să găsim o soluţie de compromis. Justă şi raţională este cea a creării unei societăţi comerciale mixte, administrată de Romănia Film in calitate de partener. Oricum, este inadmisibil ca Romănia să rămănă fără sălile sale de cinema. Iar MCC ar putea aloca o parte din fondurile culturale şi pentru promovarea filmelor romăneşti. De ce nu ar fi prevăzut un procent suplimentar la subvenţiile pentru producţia de filme, care să fie obligatoriu alocat promovării acelor filme? Mai bine lansate, filmele romăneşti ar atrage mai mulţi spectatori, iar sălile ar redeveni rentabile. Soluţii ar fi. Cu imaginaţie, probitate şi rigoare a controlului asupra respectării contractelor se pot realiza multe in cultura romănească".
Suflă văntulLa Gara de Nord, literele verticale ce anunţau locaţia Cinema "Dacia" sunt strămbe şi căzănde. Aici, cu mulţi ani in urmă se dădeau filme "in continuare", adică iţi luai un bilet, intrai imediat in sală indiferent de ora de incepere a filmului şi puteai sta pănă la terminarea programului. Era un avantaj enorm pentru cei care aveau tren peste şase, şapte ore, sau pentru indrăgostiţii postaţi in ultimele rănduri. Interzisă prin două obloane mari de lemn bătute in cuie, cu tencuiala căzută, cu sute de şobolani mişunănd de colo colo, sala se ruinează aproape iremediabil. La doi paşi, fostul Cinema "Feroviar" e pe aripile văntului. Fără acoperiş, fără ferestre, doar cu faţada care se poate prăbuşi oricănd peste trecători, are doar patru spectatori: soarele arzător al verii, văntul, ploaia şi zăpada. Nu le taie nimeni bilet la intrare şi, in loc să-i sporească veniturile, il ruinează incetul cu incetul. Parcă pentru a-i face in ciudă, pe tabla verde ce-l inconjoară protector stau afişe cu spectacole in derulare la alte săli. |
Citește pe Antena3.ro
