Craciun - Iisus s-a nascut si la lipovenii din Manolea

Lipovenii din Suceava au sarbatorit Craciunul pe stil vechi. Aproape 200 de familii de pravoslavnici din satul Manolea traiesc dupa regulile pe care le-au adus cu ei staroverii cand au plecat din Imperiul Rus, in secolul al XVII-lea. In mijlocul moldovenilor din Suceava traiesc de sute de ani o mana de lipoveni. Sunt in total vreo 1.000 si, potrivit vechiului lor calendar, au sarbatorit, ieri, prima zi de Craciun. In mijlocul moldovenilor din Suceava traiesc de sute de ani o mana de lipoveni. Sunt in total vreo 1.000 si, potrivit vechiului lor calendar, au sarbatorit, ieri, prima zi de Craciun.

SLOVA VECHE. Batranii cu barbi lungi stiu din scoarta in scoarta ceasloavele care au cunoscut toate durerile si bucuriile lipovenilor din Manolea

Intr-un satuc din Suceava, ascuns de dealurile care se unduiesc pe langa apa Moldovei, un pumn de lipoveni traieste inca dupa regulile pe care le-au adus cu ei staroverii cand au plecat din imperiul rus, in secolul XVII. Sunt peste 200 de familii in sat. Dintre acestea, doar 15 de romani.

BISERICUTA. Joi seara, bisericuta veche, pitita in spatele celei mari, isi aprinsese candelele in fata fiecarui sfant de pe icoanele de lemn sterse pe alocuri de vreme si de ani. E Ajunul Craciunului. Prin geamuri se zaresc barbile albe si hainele negre, pana in pamant, ca un strai calugaresc, ale catorva batrani. Usa din lemn scartaie. Am nimerit taman pe intrarea barbatilor (bisericile lipovenesti au trei intrari - doua pentru barbati si una pentru femei).

INTELEGERE. Preotul cu ochi limpezi, si plete care curg domol pe spate, are vorba blanda in care tresar amintirile unui alt veac. Nu s-a suparat nici c-am gresit intrarea, nici ca tinuta noastra nu e intocmai cu canoanele bisericii. De la Sfantul Dumitru si pana la Pasti, slujbele se tin in biserica mica, ne explica preotul. E mai usor de incalzit. O bisericuta ca o casa moldoveneasca din alte vremuri - din lemn si lut. De-a lungul peretilor care miros a var strajuiesc lavite, imbracate in laicere tesute in casa. Pe lavite - cateva pernite in culori vii. Cei mai batrani, cand se inchina, iau o pernita si o pun sub genunchi. Asta doar pentru cateva clipe, pentru ca pernitele se intorc apoi cuminti pe lavita.

Podelele din lemn suna sub pasii apasati ai lipovenilor. Aproape de miezul noptii, glasul clopotului de la biserica mare ii cheama pe sateni. Din bezna si ulite pline de noroi sosesc unul cate unul - si mai batrani, si mai tineri. Cativa copii. Se opresc la poarta bisericii, isi fac cruce cu doua degete, se inchina de cateva ori cu gesturi repezi.

DIMINEATA. Dupa o noapte in biserica, privirile albastre ale batranilor lipoveni sunt pline de spiritul sarbatorii

SLUJBA. Incet, biserica se umple. Lipovence cu fuste colorate, baticuri inflorate de sub care rasare cate un zuluf blond si ochii albastri, sufla grabite in maini si apoi merg sa puna o lumanare. Nu o aprind. In biserica lipovenilor, lumanarile se aprind numai in anumite momente. Se aud numai vocile groase ale barbatilor. Din cand in cand, un glas subtirel de femeie strabate din spatele bisericii. Miroase a tamaie si a ceara de albine. Toata lumina din biserica e de la candele si lumanari. Nu s-a pomenit lumina electrica pentru slujba in biserica lipovenilor.

S-A INCALZIT. Biserica e mica, si soba deja dogoreste. Geamurile s-au aburit. Cineva a deschis usa bisericii si de afara patrunde mirosul de iarna si de ger. Oamenii stau ca intepeniti, cu privirile in pamant. Aici nu ai voie sa iesi din biserica decat in caz de mare urgenta.

Sfarsitul slujbei l-au anuntat cocosii din curtile de pe langa biserica. E aproape ora 5. Satenii merg acasa, unde vor manca putin. Adevaratul ospat nu are voie insa sa inceapa. In Ajun au tinut toata ziua sacelnic - post negru. Pe seara, parintele le-a dat insa voie la putina mancare cu lei si chiar o cana cu vin. Bisericuta veche a ramas strajuita doar de lumina celor cateva zeci de candele care lumineaza icoanele asezate de-a lungul bisericii.

COLIND. Peste o ora, clopotele au sunat din nou. Incepe slujba de dimineata, care tine pana pe la 9. In dimineata de iarna, ochii lipovenilor par si mai albastri.

Pe ulite, grupuri de tineri au pornit cu Hristo Slavie (Sa-l slavim pe Hristos), singurul colind al lipovenilor - in fapt, o cantare bisericeasca.

Parintele e bucuros si el de oaspeti, in scurta pauza pe care o are, pentru ca dupa-amiaza va suna iar clopotul sa-i cheme pe sateni la slujba. Un singur of are bunul parinte. Copii lui - un baiat si o fata, sunt departe, in Italia. La fel si nepotelul de 4 ani. Noaptea trecuta n-au putut nici unii sa doarma, pentru ca stiau ca acasa, in sat, biserica e plina si deda (bunicul), cum il striga nepotul, slujeste la biserica.

PASTRATORI AI TRADITIILOR

CUMINTI. Femeile nu se misca o noapte intreaga din biserica, la slujba de Craciun Manolea (Manolivka, asa cum scrie pe placuta bilingva de la inceputul localitatii) este atestat din 1411, ne spune domnul Andrian Gheorghe. In ceasloavele vechi ale bisericii se vorbeste despre rusi mai putin cititi. Rusii care au venit aici in secolul XVII, persecutati in urma schismei bisericii din Imperiul tarist, au fost adevaratii intemeietori ai localitatii, care si-a pastrat foarte bine traditiile peste secole. In Romania exista patru manastiri lipovenesti. Doua dintre ele sunt la Slava Rusa, in Dobrogea, iar celelalte doua sunt la Manolea. Una adaposteste calugari, alta calugarite. Pe vremea comunistilor, cineva a dat foc manastirii de calugari. Curgeau ca o apa clopotele in care se aflau kilograme de aur, isi aminteste Andrian Gheorghe. A fost reconstruita dupa 1989. Astazi adaposteste 15 persoane, din care 5 calugari. In comunism, manastirea de calugarite nu a existat oficial. La primarie era inregistrata ca locuinta a unei batrane care locuia intr-o chilie a locasului. Acum, manastirea adaposteste 30 de persoane, din care 4-5 calugarite. In 1949, satul a luat foc, din joaca unor copii. Au ars toate casele, dar si biserica. Oamenii au reusit sa-si faca un nou locas abia in 1984, cu ajutorul inimii de ortodox a unui colonel de Securitate, dupa cum spun satenii.

OAMENI PRIMITORI

CANTARE. Bisericuta mica din lemn si lut rasuna de glasurile puternice ale barbatilor SEMNAL. Pe la ora sase dimineata, clopetele au anuntat inceperea slujbei De la Manolea nu poti sa scapi atat de usor. O masa lipoveneasca, udata cu tuica si vin parfumat, la familia Gheorghe. Toate facute in casa, ne asigura gospodina, doamna Evdochia. Specialitatea casei: raciturile cu hrean. Stapana casei ne-a adus repede si portul traditional: kicika - un fel de tichie in care lipovencele maritate isi strang parul, baticele pe care le-a primit din copilarie de la bunica si minunatele zbornice. Aceste bonete lucioase sunt brodate si impodobite cu margelute colorate. Se poarta acum doar in zi de sarbatoate. Evdochia le-a cusut cu mana ei, inainte de a se marita. Andrian stie toata istoria satului. Ne-a asezat la caldura, langa soba. Ne-a invitat sa probam si lejanca - un cuptor facut langa vatra in care se gateste, numai bun sa te intinzi cand vii din gerul de afara.