Croitoreasa reginelor României

S-a stins în tăcere, după Război, fără ca prea multă lume să o conducă pe ultimul drum. A plecat luând cu sine istorii nespuse, numai de ea ştiute, din viaţa obişnuită a reginelor României. Şi pe Regina Maria, şi pe Regina Elena,  le-a văzut în jupoane, în desuuri de horbotă, aşa cum nimeni altcineva - în afară de soţii lor – nu le mai văzuse… Le-a cuprins talia, le-a măsurat şoldurile, umerii, le-a atins coapsele… Şi asta pentru că a fost, vreme de 30 de ani, croitoreasa reginelor României.

Se numea Gyselle. Mme Gyselle. Nu ştia nimeni dacă era franţuzoaică sau doar îşi franţuzise numele. Venise de la Paris, înainte de Primul Război Mondial, şi în scurtă vreme a reuşit să devină croitoreasa de lux a Principesei  Maria. Printre primele rochii pe care i le-a făcut, a fost cea de doliu, la moartea Regelui Carol I. Apoi, după puţin timp, o altă rochie de doliu, când Reginei Maria i-a murit fiul cel mic, Mircea. I-a croit şi rochiile cazone, rigide, cât a fost infirmieră pe front. Dar nu despre acestea avea să vorbească, trei decenii mai târziu, într-un interviu acordat, la sfârşit de carieră, revistei “Femeia şi Căminul”, în 1944.

Croitoria de lux – “haute couture” – era pentru Mme Gyselle artă şi meşteşug. Şi-a petrecut aproape toată viaţa înconjurată de munţi de catifele, brocarturi, dantele şi lame-uri, având mereu la îndemână caietul pentru schiţe, dar  şi foarfecele, acul… A imaginat rochii care să îmbrace siluetele elegantelor doamne ale Bucureştiului, ştiind că despre ea şi despre arta ei se vorbeşte în toate saloanele protipendadei, la toate balurile, la toate recepţiile.

Dintre toate femeile rafinate pe care le-a îmbrăcat, cea pe care o admira cel mai mult era Regina Maria. “Era cea mai frumoasă regină din lume!”, povestea ea pentru redactorul ziarului care “îndulcea” viaţa doamnelor la vreme de război. “Cea mai elegantă! N-o voi uita niciodată, într-o rochie albă de seară, din mousseline chiffon, cu corsajul «croisat». Fusta avea o lărgime de 30 de metri. Peste această rochie, purta o haină “vieux rouge”, garnisită cu zibelină. O adevărată prinţesă de vis!”. Reginei Maria îi plăceau culori pastelate, griul perlat şi albul. Prefera rochiile drapate, cu mâneci largi şi fuste ample. “Era de o simplicitate fermecătoare!”.

Regina Maria ţinea foarte mult la croitoreasa ei. Pe o fotografie portret, care o înfăţişa îmbrăcată chiar într-una dintre creaţiile ei, îi făcuse o dedicaţie: “Pentru Gyselle. Reine Marie”. Obişnuia să-i trimită cărţi poştale, din călătoriile ei, aşa cum trimiţi unui prieten drag sau cuiva din familie. Pe o astfel de carte poştală, trimisă de la Balcic, regina îi scrisese: “De tout mon Coeur, vous envoye ma profonde sympathie. – Maria”. Îi dăruia bijuterii, între acestea cea mai preţioasă (pentru Gyselle) fiind o broşă de aur cu iniţialele Ei: R.M., adică Regina Maria.

Chiar dacă nu vorbeşte la fel de mult despre Regina Elena, Mme Gyselle povesteşte că şi pentru ea s-a străduit să creeze vestimentaţii care, în epocă, au devenit adevărate mode vestimentare. “Este o adevărată Doamnă!”, exclamă ea, spunând că, o dată cu retragerea ei din lumea modei, locul i-a fost luat, pe lângă Regina-Mamă, ca şi pe lângă soţiile şi fiicele demnitarilor vremii, de către cele două discipole ale sale, Mme Catherine şi Mme Cecile. 

Gyselle a fost pentru “clientele” ei regale nu doar croitoreasă, ci şi confidentă, căci între ea şi regină/regine se crea întotdeauna o atare intimitate încât reticenţele de orice fel dispăreau. Ce-a aflat de la ele? Asta nu a spus nimănui. În materie de confidenţe, coritoresele au buzele pecetluite, ca şi duhovnicii!