Cum să te pricopseşti cu un bloc dintr-un foc

În blocul de pe 1 Decembrie 1918 s-au adunat toate ne­no­rocirile lumii: HIV, handicapuri, sărăcie. Dar molima care le mănîncă sufletul chi­riaşilor amărîţi de aici e că noul proprietar vrea să-i dea afară.

În blocul de pe 1 Decembrie 1918 s-au adunat toate ne­no­rocirile lumii: HIV, handicapuri, sărăcie. Dar molima care le mănîncă sufletul chi­riaşilor amărîţi de aici e că noul proprietar vrea să-i dea afară. Deşi preţul de vînzare a unei garsoniere din “bom­bă” a fost de 81 de milioane de lei vechi, proprietarul le cere acum celor care vor să-şi cumpere locuinţele de aproape 6 ori mai mult.

Un bloc de garsoniere plin de chiriaşi de lîngă vama Giurgiu a fost vîndut pe cît valorează un apartament cu două camere într-un cartier mo­dest din Bucureşti. Clădirea a aparţinut statului pînă în 1991, cînd valul de privatizări transformă IJPSP Giurgiu în SC ROMSIP SA. Garsonierele, considerate locuinţe de serviciu, s-au dat spre închiriere. În 1993, 70% din acţiunile ROMSIP sunt cumpărate de cel care pînă în iunie acest an a fost preşedintele consiliului judeţean Giurgiu, Victor Boiangiu. În anul 2005, AVAS pune sechestru asigurator asupra mai multor active ale ROMSIP, printre care şi pe blocul de 75 de garso­niere. La puţin timp, societatea comercială intră în lichidare. E numit un lichidator care, fără licitaţie şi fără preaviz pentru chiriaşi, deşi legea prevede, dă spre vînzare blocul unei firme, SC Theo Impex SRL. Pe întreg blocul care n-a văzut de cînd mama l-a făcut o bidinea de var, preţul solicitat a fost de 6 miliarde de lei, adică puţin peste 80 de milioane de lei vechi bucata de garsonieră. Ca să iasă profit gros, fără a investi nici un leu în clădirea respectivă, noul proprietar cere celor care vor să-şi cumpere casa în care au stat cu chirie ani de zile în jur de 350 de milioane de lei. Dacă nu, să plece.

BĂTĂLIA CHIRIAŞI-PROPRIETARI. Ce n-au calculat cei care au făcut tranzacţia e că oamenii din bloc s-au organizat şi-i poartă prin tribunale. Cînd s-a perfectat tranzacţia între firma în faliment şi SC Theo Impex SRL la unul din articole se menţionează: “Toate cele 74 de garsoniere existente (n.r. o femei din bloc a reuşit în urma unui proces cu ROMSIP să devină proprietara garsonierei) în blocul de garsoniere sunt ocupate de chiriaşi ale căror drepturi legale cumpărătorul le va respecta.”

Blocul de culoarea sărăciei, roz-movaliu scorojit, are balcoanele cît o cuşcă. Geamuri nu mai sunt pe scări, cîte un plastic sau o plasă din sîrmă sperie păsările. Clădirea e o lume pestriţă, alcătuită din copii infectaţi cu HIV, oameni cu handicap, cucoane împodobite cu aur, patroni, foşti puşcăriaşi. O lume căreia i se refuză drepturile.

CASA ŞI NECAZUL. Angela stă de peste 8 ani în blocul de la marginea Giurgiului cu cei doi nepoţi cu handicap psiho-motor şi cu fiica infectată cu HIV la 6 ani. Şi-a gospodărit cum a putut cămăruţa ce ţine loc şi de dormitor pentru patru persoane, şi de sufragerie. “A venit noul proprietar şi ne-a zis să facem rost de 350 de milioane dacă vrem să cumpărăm garsoniera. Nici dacă nu mănînc cinci ani, tot nu pot plăti.” Şi enumeră în mijlocul sufrageriei curate cît dă pe medicamente, pe hăinuţe, pe mîncare pentru copii. Pe cei mici cu handicap îi are elevi la o şcoală specială şi spune că se bucură că, la sfîrşit de an, băiatul 8 ani a luat diplomă. “Nu vreau să-mi dea garsoniera degeaba. Cum am plătit chiria, o să plătesc şi o rată după posibilităţile mele. Dar de unde atîţia bani deodată?”.

CU STATE VECHI. Dima Leanca are 75 de ani. 17 dintre ei a locuit în bloc. Pentru bătrîneţile ei, camera cu mileuri, televizor, şi un fotoliu e mai mult decît suficient. Numai că, pe lîngă ea, mai locuiesc încă doi nepoţi. “Băiatul doarme pe jos, pe o saltea, ce să facem? Ne amărîm într-o bombă ca asta şi nici aici nu mai vor să ne lase”, dă din cap femeia.

Citește pe Antena3.ro

Un băiat de 18 ani riscă 20 de ani de închisoare după o vacanță cu familia în Dubai. De ce este acuzat

Despre foştii chiriaşi, fosta administratoare a ROMSIP-ului, Elena Vlădărău, are amintiri selective: “Chiriaşii nu prea plăteau chiria, lumina. Prin 1999 şi-au făcut contracte individuale pentru lumină. Blocul a avut căldură şi apă, le-am tăiat-o, alţii plecau şi ne lăsau cu datorii. E drept că au fost unii chiriaşi stabili, care plăteau la timp. De cînd am preluat clădirea, n-am făcut nici o îmbunătăţire acolo”, recunoaşte aceasta.

BUTURUGA MICĂ RĂSTOARNĂ AFACEREA. La ultimul etaj al blocului stă doamna Mărioara Iacob, o femeie blondă de 50 de ani, hotărîtă să meargă pînă în pînzele albe pentru a-şi păstra casa. S-a încurcat în legi şi în acte, a făcut rost de avocat şi a bătut pe la uşi ca să blocheze evacuarea chiriaşilor. “Lichidatorul trebuia să facă noti­ficări în momentul în care ROMSIP a intrat în faliment. Însă ne-am tre­zit cu un om care ne-a zis “Afară!”. Ne-au împînzit scara cu afişe cu “Evacuare în 10 zile”, explică ea. Ne arată rînd pe rînd cereri ale foştilor şi actualilor locatari prin care aceştia solicită de-a lungul anilor cumpărarea garsonierelor de la ROMSIP. Lichidatorul, avocatul Ştefan Preotu, spune că nu se poate vorbi de dreptul de preemţiune al chiriaşilor, adică aceştia să aibă prio­ritate la cumpărarea garso­nierelor, pentru că pînă în 2006 nu aveau nici măcar contracte. Lucru infirmat de oamenii care ne-au arătat mai multe contracte vechi de închiriere, încheiate pe un an sau 6 luni cu ROMSIP. Cît despre dreptul prevăzut de lege ca locatarii să fie înştiinţaţi cu privire la intrarea în lichidare a societăţii, avocatul Preotu ne-a expus o interesantă lecţie de logică: “Nu li s-a adus la cunoştinţă faptul că imobilul a fost vîndut, pentru că nu scrie nicăieri că se vinde garsoniera cutare sau cutare, ci ceea ce s-a vîndut au fost o construcţie şi un teren. Nu s-a făcut nici licitaţie, pentru că sunt mai multe modalităţi de vînzare acceptate de lege. Au fost 3 firme care şi-au arătat interesul, două s-au retras cînd au văzut ce e acolo. Una şi-a asumat riscul de a discuta cu chiriaşii”, a explicat Preotu.

Negocierile dintre părţi s-au învîrtit în cerc. Noul proprietar, patronul firmei SC Theo Impex SRL a vrut să mărească chiria la un mi­lion jumătate. “Le-am spus că sunt posibilităţi de prelungire a contractelor, dar nu cu aceeaşi chirie. Că ei plăteau cam 300.000 de lei vechi pe lună, adică nimic. Reparam acoperişul, izolam, făceam îmbu­nă­tă­ţiri şi le-am cerut un milion ju­-­m­a­­te chiria. M-au luat cu în­ju­ră-tu­rile, că ei nu fac, nu pleacă, aşa că le-am făcut notificările de rigoare. Să plece”, povesteşte Teodorescu Teodor. “Ne-a spus să dăm mai mult pe chirie, fără să facă nici o îm­bu­nătăţire”, se plînge chiriaşa Iacob. Iar cei care au vrut să cumpere trebuia să scoată din buzunar de 3-4 ori mai mult decît a dat Theo Impex. “Eu am vrut să fac blocul pentru chiriaşi. Le-aş fi vîndut cam cu 200 de milioane garsoniera. Acuma nu mai pot face nimic, că e totul blocat din cauza procesului, aşa că, de cînd am luat acest bloc, nu mi-a intrat nici un ban. E proprietatea mea, dar nu e proprietatea mea”, conchide Teodorescu.

Legea 85/2006

ART 82 (5) Un contract de muncă sau de închiriere, în ca­litate de locatar, va putea fi denunţat numai cu respectarea termenelor legale de preaviz.

Înţelegere

“Nu vreau să-mi dea garsonie­ra degeaba. Cum am plătit chiria, o să plătesc şi o rată după posibilităţile mele. Dar de unde atîţia bani deodată?”
Angela Turcan, locatară