Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În blocul de pe 1 Decembrie 1918 s-au adunat toate nenorocirile lumii: HIV, handicapuri, sărăcie. Dar molima care le mănîncă sufletul chiriaşilor amărîţi de aici e că noul proprietar vrea să-i dea afară.
În blocul de pe 1 Decembrie 1918 s-au adunat toate nenorocirile lumii: HIV, handicapuri, sărăcie. Dar molima care le mănîncă sufletul chiriaşilor amărîţi de aici e că noul proprietar vrea să-i dea afară. Deşi preţul de vînzare a unei garsoniere din “bombă” a fost de 81 de milioane de lei vechi, proprietarul le cere acum celor care vor să-şi cumpere locuinţele de aproape 6 ori mai mult.
Un bloc de garsoniere plin de chiriaşi de lîngă vama Giurgiu a fost vîndut pe
cît valorează un apartament cu două camere într-un cartier modest din Bucureşti.
Clădirea a aparţinut statului pînă în 1991, cînd valul de privatizări transformă
IJPSP Giurgiu în SC ROMSIP SA. Garsonierele, considerate locuinţe de serviciu,
s-au dat spre închiriere. În 1993, 70% din acţiunile ROMSIP sunt cumpărate de
cel care pînă în iunie acest an a fost preşedintele consiliului judeţean Giurgiu, Victor Boiangiu.
În anul 2005, AVAS pune sechestru asigurator asupra mai multor active ale
ROMSIP, printre care şi pe blocul de 75 de garsoniere. La puţin timp,
societatea comercială intră în lichidare. E numit un lichidator care, fără
licitaţie şi fără preaviz pentru chiriaşi, deşi legea prevede, dă spre vînzare
blocul unei firme, SC Theo Impex SRL. Pe întreg blocul care n-a văzut de cînd
mama l-a făcut o bidinea de var, preţul solicitat a fost de 6 miliarde de lei,
adică puţin peste 80 de milioane de lei vechi bucata de garsonieră. Ca să iasă
profit gros, fără a investi nici un leu în clădirea respectivă, noul proprietar
cere celor care vor să-şi cumpere casa în care au stat cu chirie ani de zile în
jur de 350 de milioane de lei. Dacă nu, să plece.
BĂTĂLIA CHIRIAŞI-PROPRIETARI. Ce n-au calculat cei care au făcut
tranzacţia e că oamenii din bloc s-au organizat şi-i poartă prin tribunale. Cînd
s-a perfectat tranzacţia între firma în faliment şi SC Theo Impex SRL la unul
din articole se menţionează: “Toate cele 74 de garsoniere existente (n.r. o
femei din bloc a reuşit în urma unui proces cu ROMSIP să devină proprietara
garsonierei) în blocul de garsoniere sunt ocupate de chiriaşi ale căror
drepturi legale cumpărătorul le va respecta.”
Blocul de culoarea sărăciei, roz-movaliu scorojit, are balcoanele cît o cuşcă. Geamuri nu mai sunt pe scări, cîte un plastic sau o plasă din sîrmă sperie păsările. Clădirea e o lume pestriţă, alcătuită din copii infectaţi cu HIV, oameni cu handicap, cucoane împodobite cu aur, patroni, foşti puşcăriaşi. O lume căreia i se refuză drepturile.
CASA ŞI NECAZUL.
Angela stă de peste 8 ani în blocul de la marginea Giurgiului cu cei doi nepoţi
cu handicap psiho-motor şi cu fiica infectată cu HIV la 6 ani. Şi-a gospodărit
cum a putut cămăruţa ce ţine loc şi de dormitor pentru patru persoane, şi de
sufragerie. “A venit noul proprietar şi ne-a zis să facem rost de 350 de
milioane dacă vrem să cumpărăm garsoniera. Nici dacă nu mănînc cinci ani, tot
nu pot plăti.” Şi enumeră în mijlocul sufrageriei curate cît dă pe medicamente,
pe hăinuţe, pe mîncare pentru copii. Pe cei mici cu handicap îi are elevi la o şcoală
specială şi spune că se bucură că, la sfîrşit de an, băiatul 8 ani a luat
diplomă. “Nu vreau să-mi dea garsoniera degeaba. Cum am plătit chiria, o să plătesc
şi o rată după posibilităţile mele. Dar de unde atîţia bani deodată?”.
CU STATE VECHI.
Dima Leanca are 75 de ani. 17 dintre ei a locuit în bloc. Pentru bătrîneţile
ei, camera cu mileuri, televizor, şi un fotoliu e mai mult decît suficient.
Numai că, pe lîngă ea, mai locuiesc încă doi nepoţi. “Băiatul doarme pe jos, pe
o saltea, ce să facem? Ne amărîm într-o bombă ca asta şi nici aici nu mai vor să
ne lase”, dă din cap femeia.
Citește pe Antena3.ro
Despre foştii chiriaşi, fosta administratoare a ROMSIP-ului, Elena Vlădărău, are amintiri selective: “Chiriaşii nu prea plăteau chiria, lumina. Prin 1999 şi-au făcut contracte individuale pentru lumină. Blocul a avut căldură şi apă, le-am tăiat-o, alţii plecau şi ne lăsau cu datorii. E drept că au fost unii chiriaşi stabili, care plăteau la timp. De cînd am preluat clădirea, n-am făcut nici o îmbunătăţire acolo”, recunoaşte aceasta.
BUTURUGA MICĂ RĂSTOARNĂ
AFACEREA. La ultimul etaj al blocului stă doamna Mărioara Iacob, o femeie
blondă de 50 de ani, hotărîtă să meargă pînă în pînzele albe pentru a-şi păstra
casa. S-a încurcat în legi şi în acte, a făcut rost de avocat şi a bătut pe la
uşi ca să blocheze evacuarea chiriaşilor. “Lichidatorul trebuia să facă
notificări în momentul în care ROMSIP a intrat în faliment. Însă ne-am trezit
cu un om care ne-a zis “Afară!”. Ne-au împînzit scara cu afişe cu “Evacuare în
10 zile”, explică ea. Ne arată rînd pe rînd cereri ale foştilor şi actualilor
locatari prin care aceştia solicită de-a lungul anilor cumpărarea garsonierelor
de la ROMSIP. Lichidatorul, avocatul Ştefan Preotu, spune că nu se poate vorbi
de dreptul de preemţiune al chiriaşilor, adică aceştia să aibă prioritate la
cumpărarea garsonierelor, pentru că pînă în 2006 nu aveau nici măcar
contracte. Lucru infirmat de oamenii care ne-au arătat mai multe contracte
vechi de închiriere, încheiate pe un an sau 6 luni cu ROMSIP. Cît despre
dreptul prevăzut de lege ca locatarii să fie înştiinţaţi cu privire la intrarea
în lichidare a societăţii, avocatul Preotu ne-a expus o interesantă lecţie de
logică: “Nu li s-a adus la cunoştinţă faptul că imobilul a fost vîndut, pentru
că nu scrie nicăieri că se vinde garsoniera cutare sau cutare, ci ceea ce s-a vîndut
au fost o construcţie şi un teren. Nu s-a făcut nici licitaţie, pentru că sunt
mai multe modalităţi de vînzare acceptate de lege. Au fost 3 firme care şi-au
arătat interesul, două s-au retras cînd au văzut ce e acolo. Una şi-a asumat
riscul de a discuta cu chiriaşii”, a explicat Preotu.
Negocierile dintre părţi s-au învîrtit în cerc. Noul proprietar, patronul firmei SC Theo Impex SRL a vrut să mărească chiria la un milion jumătate. “Le-am spus că sunt posibilităţi de prelungire a contractelor, dar nu cu aceeaşi chirie. Că ei plăteau cam 300.000 de lei vechi pe lună, adică nimic. Reparam acoperişul, izolam, făceam îmbunătăţiri şi le-am cerut un milion ju-mate chiria. M-au luat cu înjură-turile, că ei nu fac, nu pleacă, aşa că le-am făcut notificările de rigoare. Să plece”, povesteşte Teodorescu Teodor. “Ne-a spus să dăm mai mult pe chirie, fără să facă nici o îmbunătăţire”, se plînge chiriaşa Iacob. Iar cei care au vrut să cumpere trebuia să scoată din buzunar de 3-4 ori mai mult decît a dat Theo Impex. “Eu am vrut să fac blocul pentru chiriaşi. Le-aş fi vîndut cam cu 200 de milioane garsoniera. Acuma nu mai pot face nimic, că e totul blocat din cauza procesului, aşa că, de cînd am luat acest bloc, nu mi-a intrat nici un ban. E proprietatea mea, dar nu e proprietatea mea”, conchide Teodorescu.
Legea 85/2006
ART 82 (5) Un contract de muncă sau de închiriere, în calitate de locatar, va putea fi denunţat numai cu respectarea termenelor legale de preaviz.
Înţelegere
“Nu vreau să-mi dea
garsoniera degeaba. Cum am plătit chiria, o să plătesc şi o rată după
posibilităţile mele. Dar de unde atîţia bani deodată?”
Angela Turcan, locatară
