Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Originea acestui obicei trebuie căutată undeva în Evul Mediu târziu, deşi cultul Ursului este atestat şi la geto-daci. Până spre jumătatea secolului XX, ţiganii ursari colindau satele cu ursul (obicei regăsit şi în Bulgaria).
Jocul cu masca de urs presupune o lungă pregătire în prealabil, începută cu aproximativ trei luni înainte de jocul propriu-zis de anul nou. Marele regizor al tuturor pregătirilor este, desigur, căpitanul cetei, ales pe criterii bine stabilite. În funcţie de experienţa sa, dar şi de numărul de piei de urs pe care le deţine (în jur de patru-cinci) este ales căpitanul cetei. De el depinde apoi sincronizarea tobelor în timpul jocului, pantomima irozilor şi, mai ales, dansul ritualic al urşilor şi al mascaţilor. Tot el este cel care îşi alege oamenii din alai (toboşarii, mascaţii, irozii, urşii şi ursarii) şi cel care da tonul şi ritmul tobelor.
