Divizia A a urcat pana in Gura Vadului

09 Oct 2004 • 00:00

Echipa de fotbal Viitorul Gura Vadului nu retrogradeaza niciodata pentru ca e pe ultima treapta a fotbalului romanesc. In echipa din Liga a II-a Judeteana au fost "transferati" fosti jucatori de Divizia A. Nuta, capitanul, a fost coleg odata cu Hagi. Sunt fotbalisti "imbatraniti", pe care nu-i mai vrea nimeni.

ALEX NEDEA

Stadionul Vadul Sapat, cel din fundul satului prahovean cu acelasi nume. Ora 17:00. Echipele de fotbal Vadul Sapat si Viitorul Gura Vadului se pregatesc de lupta. Atmosfera: un spectator, vacarul. Antrenorul Viitorului, seful de post din comuna, isi trimite sportivii la vestiare, un container din tabla ruginita. Patronul formatiei, Traian Banica, "Gigi Becali", cum il porecleste primarul, se plimba agitat de la jucator la jucator. De cateva saptamani, de cand a preluat echipa, a bagat in fotbalul satesc 100 de milioane de lei. Si-i merge treaba: in campionatul trecut formatia luase 180 de goluri si inscrisese cinci. Acum e pe primul loc in Liga a II-a Judeteana. Cheia succesului: a reusit sa convinga opt fosti jucatori de la Petrolul Ploiesti sa bata mingea pe tarlaua lui.

GURA VADULUI - VADUL SAPAT. Vacarul satului sta la peluza, adica in spatele portii Viitorului si in fata vacilor lui. Cu parul tinut ca la baseball asteapta ca mingea sa iasa din teren. Balonul vine spre scafarlia lui si-l paleste de se duce hat in teren. "Hai Niculae, ia-i pe primii unâspe si dati-i drumuâ! Haide do-bi-to-cu-le!", striga antrenorul cu trei celulare, suparat pe jucatorii care se incalzesc. Masorul Viitorului, Fane Vasile, freaca de zor pulpa unui alb-abastru. E transferat de la echipa Olimpia Cireseanu si imprumutat pentru doua ore de la Fabrica de Mobila Relax Mizil, unde impinge sifoniere. Fane a frecat pentru prima data muschii cuiva acum patru luni. "De unde stiu sa fac?... Hi!hi! Stiu. Ca unde il loveste, io pac-pac, il fac!", se balbaie masorul, un ins cu o sapca de musama roasa, "marca" Peugeot. Repeta "pac-pac!" si, parca pentru a ne convinge de maiestria lui, framanta cu ambele maini un picior imaginar. Incepe meciul: pe de o parte Viitorul, 11 insi imbracati in tricouri albe si sorturi albastre, iar de cealalta parte, in rosu si galben - Podgoria Vadu Sapat. Cateva pase si, pac-pac, un fotbalist de la Viitorul primeste o talpa in chelie.

DOCTORUL "MERCEDES". Ranitul iese de pe teren cu o zgarietura cat unghia din care nu-ti vine sa crezi ca poate sa curga atat de mult sange. Medicii nu exista, ca doar meciul e amical si cica nu e obligatoriu sa aduci un doctor. Asa ca fiecare de pe margine se scarpina in cap si-si da cu parerea. Ce-i de facut? Antrenorul cere o trusa medicala de la o masina. Patronul "Gigi Becali" aduce una din Mercedes. Antrenorul lasa balta meciul si indicatiile de pe marginea terenului si deschide trusa. Si masorul, si o rezerva, si antrenorul se uita prostiti in ea. "Ce-i asta?", se mira unul cand da peste un staniol. "Lasa-l, ma, nu-l strica!" "Punem din asta." "Nu pansament, ba, nebunule!" "Asa-asa! Din asta." "Gata, frumusete, esti ca nou!", glumeste antrenorul si ranitul reintra pe teren cu un ditamai turbanul din pansament. Un hent sub nasul arbitrului si cei de la Vadu Sapat striga de ciuda, iar rezervele Viitorului rad pe sub mustata. Stiu ei ce stiu: tipul cu fluierul la gat, fotbalist la Steaua Mizil, e prietenul patronului si se va alege si el la sfarsitul amicalului cu doi, trei mici plus bere.

Echipa Viitorul Gura Vadului da prima gol, Vadul Sapat egaleaza dupa 3 minute, apoi un penalty batut de alb-albastri, 2-1. "Cand a inceput?" "Nu stiu, ca nu m-am uitat la ceas", zice antrenorul-sef de post.

GHIMPELE LUI HAGI. Se ia pauza dupa 45 de minute de alergatura pe terenul cu gazon luat nu demult la coasa. Se sta doar 3 minute, nu mai mult, ca dupa aia se intuneca si nu se mai vede nimic. Urmeaza o repriza in care Viitorul Gura Vadului se apara si Vadu Sapat da goluri. Echipa lui "Gigi Becali" pierde cu 3-2, iar patronul da vina pe antrenor. "De ce-ai schimbat portarul, ai pus panarama asta!" "Ca sa joace si el." "Lasa-l sa joace la nunta, daca nu-i in forma." Dar pana la urma nu e bai c-au pierdut amicalul, ca Podgoria Vadul Sapat e oricum mai bine cotata, e in Prima Liga Judeteana, iar ei sunt abia in a doua. Asa ca supararea trece repede si ceva mai incolo de teren, in curtea fostului CAP din sat, patronul Traian Banica incinge pe inserate un gratar.

Micii fierbinti sunt stinsi cu bere ieftina. Sunt multumiti fotbalistii de Banica, ca de cand a preluat echipa le-a luat viitoristilor zece mingi noi si echipament adevarat. Plus ca mai curg si bani in buzunarele alb-albastrilor, multi fata de alte echipe taranesti. 200.000 de lei iau daca inving in deplasare si 100.000 daca bat acasa. Cu prima pentru victorie a fost recrutat si Paul Gusa, petrolist de baza in â84. "Dar mai mult am venit pentru ca iubesc fotbalul. Daca pot sa joc, o sa joc pana la 60 de ani", se jura Gusa. Isi aminteste ca il poreclisera cronicarii "Ghimpele", ca era un fundas de care nu reusea nimeni sa treaca. Nici Hagi nu a reusit, se lauda omul ajuns la 40 de ani. A facut meci mare cand a jucat impotriva "geniului". Petrolul remizase cu Steaua in 1986, a fost 2-2. Ploiestenii daduse doua goluri in poarta lui Duckadam. Gusa nu o sa uite toata viata momentele de atunci, ca doar a fost cel mai tare joc din viata lui.

TRICOLOR. "Ghimpele" e acum antrenor la CONPET Ploiesti, pregateste doua grupe de copii de 15 ani. Pe colegul lui, pe Nicolae Nuta, capitanul echipei Viitorul Gura Vadului, nu-l cunosc numai taranii din comuna. Au auzit de el si libanezii, si cipriotii, a jucat la echipe din Beirut si din Tel Aviv. La Lotul National de Juniori, in â86, a fost coleg cu Gica Popescu si Gheorghe Hagi. Cand "a devenit senior", a fost convocat de doua ori de Lucescu la lotul national. Si a mai alergat Nuta pe vremea lui in 160 de meciuri de Divizia A, unde a dat peste 70 de goluri. In 2000 s-a accidentat la 33 de ani si a trebuit sa se retraga. Nu a putut sta acasa prea mult, asa ca a venit la tara sa bata mingea. "Ce sa mai fac 38 de ani? Vin aici sa mai joc in timpul liber." "Suntem la apusul carierei, ce mai", zice Valentin Dima, viitorist, fost jucator la Steaua si la Petrolul. Patronul se chercheleste usor si indeamna pe cine vede sa mai ia o bere din lada. In intuneric, fetele lui Gusa si Nuta, luminate de farurile Mercedesului, sunt incruntate. Era o vreme cand numele lor erau scandate de mii de suporteri. Acum sunt mai numeroase vacile care pasc gazonul stadionului de la tara, decat fanii.

STIMULENTE

"M-au tentat, de ce sa nu recunosc, si primele de joc primite, dar mai mult am venit pentru ca iubesc fotbalul. Daca pot sa joc, o sa joc pana la 60 de ani" - Paul Gusa, fost jucator la Petrolul (poreclit de cronicari "Ghimpele", un fundas de care, zice el, nu reusea sa treaca nici Hagi)

LA APUS

"Ce sa mai fac la 38 de ani? Cine se mai uita la noi acum? Vin aici sa mai joc in timpul liber. Suntem la apusul carierei, ce mai..." - Valentin Dima, viitorist, fost jucator la Steaua si la Petrolul