Nu se joaca deloc
cu sufletul tau iarna,
ti se dezvaluie asa
cum este ea, adevarata, reala, modesta.
Nu se joaca deloc
cu sufletul tau iarna,
ti se dezvaluie asa
cum este ea, adevarata, reala, modesta.
Un anotimp care fardeaza cerul cu albastru si arginteaza padurile cu talazuri de ninsori. Iarna este anotimpul cand farmecele au culoarea alba. Iarna, albul este absolut!
|
|
Fericirea vine cand ninge cu fulgi minunati deasupra ta. Te face sa te intrebi unde au stat ascunsi pana acum si de ce nu au venit mai devreme. Puful alb al nazdravanilor fulgi de nea se asterne peste tot, binecuvantandu-i pe toti cu dragostea lor. Nu tin cont de faptul ca esti bogat sau sarac, de faptul ca esti mare sau mic, ca esti deceptionat sau ca zburzi de fericire. Au toti dreptul la veselia fulgilor Doamnei Reci, de care unii fug fara sa-i cunoasca frumusetea si bunatatea. Ascultand Vantul ce se joaca prin parul lung si alb al Iernii te miri de ce il lasa sa se poarte astfel si nu-l potoleste pe nazbatiosul alergator de cursa lunga. Prietenia lor se pare ca este mai importanta. Vantul este partenerul de dans al Iernii, nu a dezamagit-o niciodata. I-a purtat lacrimile inghetate peste tot in lume, s-a jucat cu ele, a fost cel care le-a invatat unde si cum sa aterizeze pe Pamant.
|
|
Vantului i-a fost refuzata cererea in casatorie, dar este tinut aproape de Doamna Rece. Vantul, adoratorul mainilor ei micute cu care deseneaza traseele fulgilor de nea in fiecare perioada de timp cat este stapana pe Pamant, al ochilor migdalati cu care il sageteaza atunci cand nu o asculta, al picioarelor ei desculte de fiecare data, pentru ca altfel nu ar mai putea sa comunice cu surorile ei, celelalte anotimpuri, dar si cu Pamantul ce o asteapta ingrijorat, din ce in ce mai ingrijorat, in fiecare an, temator ca nu mai vine sa-l ocroteasca sub vesmantul ei.