Doinind pe plaiuri româneşti

O viaţă sub semnul cântecului românesc. Împliniri, bucurii, necazuri, laude, dezamăgiri şi lacrimi aşezate într-un coş de răchită împletită de mâinile harnice ale fetelor. Toate acestea se regăsesc în sufletul interpretei Polina Manoilă, care la 4 noiembrie marchează 50 de ani de carieră, dar sărbătoreşte şi ziua de naştere.

Polina Manoilă s-a născut într-o zi de duminică, în satul Vâlcele, comuna Tismana, la câţiva kilometri de Hobiţa lui Brâncuşi, iar copilăria i-a fost legănată de muncă, de dimineaţă până la apusul soarelui... Legănată de mama ei, interpreta spune că o dragoste aparte s-a revărsat asupra ei. Un eveniment nefericit i-a arătat calea pe care trebuie să o urmeze în viaţă. "Cea mai tristă zi din viaţa mea a fost când mi-am pierdut tatăl. A căzut un nuc peste el. Atunci, mama m-a luat şi mi-a spus: «Polina, pe tine te dă muma la covoare. Te dau la Tismana, să lucrezi covoare, să ai o viaţă mai uşoară». Am bătut drumul până la Tismana în fiecare dimineaţă, trei luni, şi am deprins tainele meseriei de la o măicuţă de la mănăstirea cu acelaşi nume.

De dorul tatălui, tristă, cântam în timp ce lucram la război. Am fost auzită şi solicitată să cânt la formaţia artistică. Aşa am ajuns la Craiova, la un festival unde am obţinut premiul I. Primele cântece le-am luat de la mama mea, pe care am şi moştenit-o în privinţa talentului." Ziua de naştere îi va prilejui Polinei Manoilă întâlnirea cu plaiurile natale, deoarece este invitată de onoare la Festivalul Cântecului Popular Românesc "Maria Lătăreţu", din 10 noiembrie. "Întotdeauna când ajung să cânt acasă sunt emoţionată, mai mult decât de obicei. Mai ales că voi urca pe scenă alături de marea orchestră din Târgu-Jiu, care după mine cred că este una dintre cele mai mari din ţară. Pot să spun că este ansamblu de înaltă ţinută, solişti foarte buni, dirijori, artişti aşa cum erau înainte de 1989. La Radio am fost deja sărbătorită de câţiva realizatori de acolo. Radioul a rămas, din punctul meu de vedere, o instituţie serioasă şi fidelă de-a lungul timpului.

Sunt apreciată de realizatori, pentru că nu m-am abătut de la autenticitatea costumului popular şi mi-am păstrat tradiţia aşa cum trebuie. Din păcate, astăzi nu mai creează nimeni costume autentice. Şi mai am o durere în suflet. Am ajuns să cânt prin casă ca să nu mă lase glasul, tânjesc după vremurile de altădată, profesional vorbind. E trist pentru că avem nevoie de tradiţie, avem nevoie să dăruim copiilor cântecul nostru românesc, doina noastră atât de minunată, pe care orice român o poartă în suflet toată viaţa. Îmi voi serba ziua alături de familie, dar am primit o invitaţie de la o televiziune alături de o altă sărbătorită, Elena Merişoreanu".

Cunoscuta interpretă de muzică populară Polina Manoilă, acum pensionară, ne-a spus că era şi este minunat să intri în casele oamenilor, prin intermediul televizorului sau al radioului, şi să fii primit cu braţele deschise. "Făceam turnee de câte o lună. Am cântat pe basculante, pe tractoare, în unităţi militare, în mină, mâncam din gamelă, cu muncitorii. Am călcat pământul a peste 30 de ţări şi mi-am dat seama cât de valoroşi suntem noi, că folclorul nostru este de o valoare inestimabilă. În Anglia mergeam pe străzi îmbrăcaţi în costume populare, iar Dumitru Fărcaşu era înaintea noastră şi cânta la taragot. Eram opriţi pe stradă, punea lumea mâna pe noi să vadă dacă suntem adevăraţi şi eram întrebată, atunci când hăuleam, dacă nu am ceva în gât."

Polina Manoilă lucrează alături de fiica sa la o carte cu toate cântecele adunate de-a lungul vieţii şi cu amintiri pe care sufletul său le poartă în buzunarele inimii. Drept este că înainte fiecare fată din Gorj trudea să aibă cel mai frumos costum, ţesea marama şi costumul în război, şi tocmai de aceea nu putem să nu ne bucurăm că marama vieţii interpretei Polina Manoilă este una strălucitoare, pe care are cusute toate cântecele strânse de-a lungul vremii.