Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Sunt romăni. Dar Romănia reprezintă pentru ei un tărăm pe care pot călca o dată, de două ori in viaţă⦠Dacă sunt norocoşi. Unii, niciodată. Bucureştiul imbăcsit şi agitat le apare ca fiind "micul Paris", iar şansa de a invăţa la unele dintre şcolile de aici, un vis prea greu de implinit, pentru a nu-l da uitării, de-ndată ce trec graniţa inapoi, spre Moldova.
Sunt romăni. Dar Romănia reprezintă pentru ei un tărăm pe care pot călca o dată, de două ori in viaţă⦠Dacă sunt norocoşi. Unii, niciodată. Bucureştiul imbăcsit şi agitat le apare ca fiind "micul Paris", iar şansa de a invăţa la unele dintre şcolile de aici, un vis prea greu de implinit, pentru a nu-l da uitării, de-ndată ce trec graniţa inapoi, spre Moldova.
Pentru copiii din Transnistria, Romănia este asemenea unei cărţi scumpe, dar plină de mistere şi de tentaţii. Revoluţia din â89 şi intrarea noastră in Uniunea Europeană sunt aproape singurele lucruri de care au auzit şi pe care le spun cu măndrie, atunci cănd sunt intrebaţi ce ştiu despre ţară. "Toată viaţa noastră am trăit dincolo. Romănia ne este străină. In Transnistria suntem ca intr-o fortăreaţă. Greu ieşi de acolo", spune Dan, elev in clasa a XI-a la "Alexandru cel Bun", singurul liceu cu predare in limba romănă din Tighina. Este inalt şi, ca mai toţi colegii săi, blond. Priveşte in pămănt atunci cănd işi aduce aminte de chinul indurat de colegii săi, de părinţi şi de profesori pentru a-şi apăra şcoala şi limba de predare: romăna. Deşi a trecut ceva vreme, ţine minte şi acum insultele, persecuţiile miliţienilor transnistreni, care "ne-au tăiat curentul electric in şcoală, ne-au lăsat nemăncaţi, ne loveau cu armele". Dan a venit in Romănia cu găndul ca
de-ndată ce termină liceul să-şi poată face un rost aici. "Aş vrea să dau la Drept sau la Management. Opţiunile sunt: Chişinău şi Romănia. Mă deranjează cumplit că suntem separaţi. Sufăr că, pentru a trece din Transnistria in Chişinău, la prietenii mei, trebuie să am paşaport, iar dacă după 24 de ore nu te intorci te trezeşti cu amendă sau chiar mai rău", spune băiatul de 16 ani, şi sprăncenele i se curbează şi mai mult, iar vocea ii devine mai fermă.
"VINO IN ROMĂNIA, E O ALTĂ LUME!" Alina tocmai şi-a sărbătorit majoratul. Cadoul, de nepreţuit: vizita in Romănia. Multe nu ştie despre ţara in care se află, dar arhitectura clădirilor vechi şi mai ales relaxarea oamenilor de aici au impresionat-o. "In Tighina mulţi uită că, de fapt, ei sunt romăni. Se feresc să vorbească romăneşte. Şi eu, cănd trebuie să merg la ghişee, la magazine, absolut oriunde, in afară de şcoală, sunt nevoită să vorbesc in rusă. Unele vănzătoare, dacă le ceri ceva in limba romănă, se fac că nu te aud şi nu te servesc. E cumplit să nu te simţi liber", povesteşte fata cu ochii de un albastru intens. Dacă i-ar fi familia aproape, nici că ar mai pleca in Transnistria, deşi se plănge de aglomeraţia şi de traficul aiuritor de pe străzile Capitalei. Mai are doi ani pănă la terminarea liceului, insă găndul că ar putea să vină in Romănia pentru a studia medicina i-a incolţit de ceva vreme in minte. Mai ales că "prietena mea a reuşit să studieze aici la liceu şi tot timpul imi spune in scrisori: «Vino in Romănia, e o altă lume!»".
TEAMA DE A NU FI CORECT. Cei 47 de copii din Transnistria, sosiţi in vizită in Romănia, au făcut roată in jurul meu. De căteva zile cutreieră Bucureştiul, vizitează muzee, expoziţii, clădiri şi instituţii importante şi parcă nici acum nu i-au dat de cap oraşului "care ni se pare imens. Suntem frănţi de oboseală. O oboseală plăcută", spune zămbind Dan, şi priveşte iscoditor imprejur. Majoritatea au 16, 17 ani. Ştiu insă ce inseamnă frica, ura şi lipsa de libertatea. O simt pe pielea lor zi de zi, trăind pe peticul acela de pămănt, Transnistria, despre care spun ei că "ne separă de intreaga lume". Pentru Lucia a fi liber inseamnă mai cu seamă lipsa graniţelor intre ei şi ceilalţi. Inseamnă să-şi vadă părinţii increzători in ziua de măine. "Mama şi tata suferă foarte mult. Pentru noi. Cred că nu avem nici un viitor acolo. Muncesc de dimineaţa pănă seara pentru un salariu de mizerie, ba uneori nici aşa nu găsesc unde să lucreze", intră in vorbă o tănără micuţă de inălţime şi cu faţa pictată cu pistrui. De cele mai multe ori, copiii sunt nevoiţi să muncească pe timp de vară, "ca să le fim sprijin părinţilor noştri", mărturiseşte Alexandru, un tănăr sibţirel şi bronzat, elev in clasa a XI-a la Liceul "Alexandru cel Bun". "Mama a plecat in Italia ca să muncească. Altfel nu ne putem descurca. Intr-una din veri am fost şi eu acolo. Eram pus să car. Orice. Nu mi-e ruşine să muncesc. Mi-e ruşine să le cer părinţilor, cănd ştiu căt de greu este şi pentru ei", spune Alexandru, şi găndul ii zboară la ideea pe care o are in minte de multă vreme: ca peste căţiva ani să devină "om important, care să se poată ţine pe picioarele lui". Sora sa mai mică deja şi-a făcut planul pentru viitor: va fi procuror. El insă, deşi este impins la spate de tratăl său să devină poliţist, tare se indoieşte că ar putea să indeplinească dorinţa părintelui său, căci, zice el, "miliţia la noi este coruptă. Şi-apoi, mi-e frică să nu fac nedreptăţi. Oamenii la noi mint, jefuiesc, şi justiţia, de cele mai multe ori, dă dreptate celor care greşesc, şi nu oamenilor cinstiţi".
"SUFLETE ROMĂNEŞTI IN TRUPURI STRĂINE". Fetele sunt cochete, dar timide. Pleacă capul in pămănt atunci cănd vine vorba despre visele ascunse pe care le au, iar cuvintele devin molcome. Mai mult şoptite. Flăcăii care roiesc in jurul lor au ochii mari, curioşi. Odată ajunşi in Romănia, mintea lor o ia inaintea vărstei şi deja se văd lucrănd la o mare firmă de calculatoare sau in afaceri. Pentru majoritatea, Romănia este tărămul făgăduinţei. Este "binele" pentru care ar socoti să renunţe la părinţi şi să trăiască departe de casă, cu dorul in piept. "In Transnistria, orice ai face eşti considerat trădător. Şapte ani am fost la şcoala de muzică, o şcoală in limba rusă. Colegii mei de la liceul cu predare in limba romănă, unde am invăţat in paralel, mă priveau tare urăt. Considerau că nu sunt cinstită. Că sunt de ambele părţi", işi spune păsul şi Dumitriţa, cu ochii la prietena sa, care o ajuta să nu stălcească cuvintele romăneşti, traducăndu-i din cănd in cănd din ruseşte in romăneşte. "Noi avem suflete romăneşti in trupuri străine", spune Elena o tănără de 17 ani. "Televiziunea, radioul, presa, toate sunt in limba rusă. Aici merg pe stradă şi aud limba vorbită şi de mine. Ii simt atăt de aproape, ca şi cum, intr-adevăr, ar fi fraţii mei. Este a treia oară cănd vin in Romănia şi, de fiecare dată cănd ajung aici, mă simt şi mai atrasă. Am inceput să citesc mai multă istorie, din păcate insă, de-ndată ce ajungem in Transnistria, nu mai putem fi la curent cu tot ce se intămplă in ţară şi iar simţi cum pierzi legătura cu Romănia." Privată de libertate se simte şi directoarea adjunctă a Liceului "Alexandru cel Bun", Ghereag Nina. "Dacă aş putea, intr-o clipă m-aş stabili aici. Nu pentru că salariile sunt mai mari, pentru că şi preţurile de aici sunt direct proporţionale cu veniturile, nu pentru că m-aş simţi mai romăn, pentru că in sufletul meu ştiu bine ce sunt, ci pentru că am simţi cu toţii că nu mai suntem singuri. Am inlătura ura, surghiunul, umilinţa, teama şi ne-am canaliza forţele către altceva, mai bun şi mai constructiv".
SPERANŢE. Peste puţin timp, vacanţa tinerilor din Transnistria se va termina. Mulţi dintre ei nu vor lăsa timpul să treacă fără să-şi pregătească sosirea pentru o perioadă lungă, chiar definitivă, in Romănia. Alţii trăiesc aşa cum s-au obişnuit pe străzile lor inguste, printre statuia lui Lenin şi muzeele comuniste. Cert este că, oriunde ar fi, cea mai mare dorinţă a romănilor de dincolo de noi este să se simtă liberi.
Minivacanţă
Iniţiativa de a aduce in vizită in Romănia copii din Transnistria aparţine Primariei Sectorului 2. Timp de 10 zile, cei 47 de oaspeţi, cu vărste cuprinse intre 14 şi 18 ani, vor vizita diferite obiective turistice emblematice pentru Bucureşti: Palatul Parlamentului, Muzeul Satului, Muzeul Naţional de Artă al Romăniei, Muzeul Ţăranului Romăn, Muzeul Cotroceni, Muzeul "Grigore Antipa" etc. Nu vor lipsi plimbările prin parcurile bucureştene, inclusiv o zi de distracţie la Water Park din Otopeni şi o excursie la Braşov. Pe tot parcursul taberei, oaspeţii din Transnistria vor fi găzduiţi in Centrul de Ingrijire "Cantemir", iar restul
cheltuielilor necesare vor fi asigurate cu sprijinul unei firme din domeniul medical, interesată de acest proiect.
Citește pe Antena3.ro
