Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Esteban Castro Fernandez este, din martie anul acesta, asistent OLAF (Oficiul European Antifrauda) in Romania. Interesul sau pentru tara noastra dateaza insa din perioada studentiei, in 1995, cand a facut studii aprofundate despre Romania.
"M-a interesat Romania inca dinainte sa am ocazia de a veni aici. In timpul studiilor ma preocupau temele legate de Uniunea Europeana, de extindere si, in special, de Romania. Nu ma intrebati de ce, nu stiu daca a existat vreun motiv anume. Prin urmare, la incheierea studiilor, am facut o teza legata de procesul de tranzitie din Romania si am devenit tot mai interesat. In timp, tot studiind legislatia europeana si alte teme de genul acesta, am aplicat pentru un post la delegatie si, probabil datorita studiilor mele, mi s-a propus sa vin in Romania si, evident, am fost foarte fericit. Am venit prima oara la sfarsitul lui noiembrie 2000, cu o zi inainte de ziua voastra nationala... Stiu ca a fost un week-end foarte lung, joi am ajuns, vineri nu s-a lucrat, sambata si duminica nici atat... a fost interesant. Am avut timp sa ma plimb linistit, nu era nici prea frig... am avut si intalnirile cu celebrii vostri caini vagabonzi..."Jurnalul National: Ati venit singur?
Esteban Castro Fernandez: Da. Nu stiam pe nimeni aici, nu aveam prieteni. Am petrecut aici doi ani, dupa care m-am intors la Bruxelles si in martie 2005 am revenit la Bucuresti. Era un post liber la delegatie si nu am ezitat nici o secunda. Petrecusem doi ani foarte placuti la Bucuresti, imi facusem multi prieteni buni si restul a venit de la sine.
Sigur, la inceput e ca in orice oras unde vii si esti nou. Depinde insa de cum te adaptezi, de materialul din care esti croit. Mai ales cand esti oficial european si calatoresti si lucrezi in diverse tari, trebuie sa fii deschis, flexibil, sa stii sa inveti din zbor. Asa ca am inceput sa merg la munca, sa cunosc tot mai multi oameni, sa ma apropii de ei, pe urma cunosti prieteni ai prietenilor pe care ti-i faci, cunosti si la ambasada multa lume, si incepi sa iti formezi un fel de retea si, apoi, un grup de prieteni. O data ce ai un grup de prieteni, timpul zboara cat ai clipi.
Romanii seamana cu spaniolii
Cat a durat pana cand timpul a inceput sa zboare?
Nu mult, asta si pentru ca voi, romanii, semanati cu spaniolii, suntem popoare latine. E usor, din punctul meu de vedere, poate si datorita firii mele, sa ma adaptez. Pentru alte persoane, care poate au alte firi si vin din zone mult mai diferite cultural este, probabil, mai dificil. Oamenii de aici sunt foarte directi si deschisi.
Spuneati ceva de cainii vagabonzi...
Asta trebuie sa spun ca am auzit-o inainte sa o vad cu ochii mei. Oamenii spun tot felul de lucruri, dar e bine sa astepti, sa te convingi singur. Lucrurile nu prea placute pe care le stiam despre Romania nu le auzisem la Bruxelles, ci acasa, in Spania. Cand vii in Romania, te astepti la ceva mai putin bun decat vezi. Imaginea externa nu este prea grozava. Am fost insa placut surprins de Bucuresti inca de la prima impresie. Multe zone verzi, bulevarde largi, mai ales in zona de nord, zona Kisselef, pe unde stateam. Pe de alta parte, multe contraste, mai ales in stilul cladirilor... Odata ajuns aici, incepi sa cunosti lumea, te
plimbi si pleci cu o impresie foarte placuta. Am vazut asta si la prietenii care au venit aici sa ma vada. Au plecat placut impresionati. De aceea si incerc sa imi chem cat mai multi prieteni aici.
Se intampla mereu ceva
Cum va distrati?
Cum ma distrez... dincolo de chestiile tipice, precum cinemaul sau berile la terasa sau cinele cu prietenii, viata culturala din Romania este foarte vie. Multe concerte in diverse baruri, concertele de la Ateneu, de la Opera... Cred ca Bucurestiul nu are de ce sa invidieze Bruxellesul. Se intampla mereu ceva aici, nu trebuie decat sa te uiti la "7 Seri" sau "B24". Cu teatrul e ceva mai greu, pentru ca nu stiu limba. Aud insa tot mai multa lume vorbind spaniola, gratie celebrelor telenovele.
Cu mancarea cum v-ati obisnuit?
Mi se pare interesanta, pentru ca totul este foarte gustos si aromat. De exemplu, fructele sau legumele au gust natural, au gust, de fapt. In Spania sau in Belgia parca nu au gust, parca nu sunt aromate. E interesant si ca aveti multe influente dinspre vecinii vostri. Imi plac sarmalele, tocanita, ceea ce e tipic, cred, pentru straini. In general, imi place cam tot, dar e important sa aiba garnitura de legume. Si imi place foarte mult zacusca. Si bauturile imi plac, aveti vinuri foarte bune, mai ales albe, preferatele mele. Am incercat si tuica, si palinca, dar nu sunt mare amator de tarii, nici macar de tarii spaniole. Dar le-am testat, fac parte din aroma specifica a Romaniei.
Care ar fi diferentele intre a fi strain in Bruxelles si a fi strain in Bucuresti?
Diferente exista. Viata de zi cu zi e cam la fel, cu mici exceptii. De exemplu, oamenii din Bruxelles sunt mai obisnuiti sa aiba vecin un strain decat sunt cei din Romania. Aici reactiile sunt un pic amestecate. Te pot privi un pic banuitor, se gandesc cine e strainul asta, ce cauta el aici, de ce-o fi venit, ce-o fi facand... Nu sunt foarte increzatori in ceea ce te priveste. In timp insa incep sa te cunoasca, te atasezi de ei, ei de tine si nu e nici o problema. E mai greu si cu limba, ei nu sunt obisnuiti sa vorbeasca engleza, ca la Bruxelles, deci bariera lingvistica e ceva mai pronuntata.
Dar daca tu incerci sa vorbesti romaneste si ei incearca sa vorbeasca engleza, ajungi pana la urma sa te faci inteles. Mai ales daca dai mult din maini. Ce ma surprinde insa este ca si persoanele fara adapost, cersetorii, cum le spuneti voi, parca au un radar special si isi dau seama ca sunt strain. Parca mi-ar scrie in frunte. Vin si imi cer bani, ii refuz, dar nu se lasa, ma urmeaza, se intampla si sa mearga pe langa mine sute de metri, tot rugandu-ma si tragand de mine. Ii refuz in romaneste, dar stiu clar ca nu sunt de aici. Si pentru ca nu au de unde sa stie din ce tara sunt, se roaga de mine intr-o gramada de limbi, o dau si pe engleza, si pe italiana... Fara gluma acum, romanii sunt surprinzatori, ca si tara, foarte calzi, accesibili. E placut sa discuti, sa lucrezi cu ei, sa stai in preajma lor.
Dar daca tu incerci sa vorbesti romaneste si ei incearca sa vorbeasca engleza, ajungi pana la urma sa te faci inteles. Mai ales daca dai mult din maini. Ce ma surprinde insa este ca si persoanele fara adapost, cersetorii, cum le spuneti voi, parca au un radar special si isi dau seama ca sunt strain. Parca mi-ar scrie in frunte. Vin si imi cer bani, ii refuz, dar nu se lasa, ma urmeaza, se intampla si sa mearga pe langa mine sute de metri, tot rugandu-ma si tragand de mine. Ii refuz in romaneste, dar stiu clar ca nu sunt de aici. Si pentru ca nu au de unde sa stie din ce tara sunt, se roaga de mine intr-o gramada de limbi, o dau si pe engleza, si pe italiana... Fara gluma acum, romanii sunt surprinzatori, ca si tara, foarte calzi, accesibili. E placut sa discuti, sa lucrezi cu ei, sa stai in preajma lor.
Va asteapta 2-3 ani aici. Ce va va lipsi cel mai mult de acasa?
Mi-e dor de cainii mei, cei doi caini pe care i-am adus din Romania. Mi-e dor de mare si mai ales de fructele de mare si de peste. Nu ca aici n-ar exista, dar nu au aceeasi aroma, aceeasi savoare. E exact pe dos fata de ce spuneam despre fructele din Romania.
Partea buna este ca in acesti ani o sa am mai mult timp sa-mi imbunatatesc cunostintele de limba romana.
Partea buna este ca in acesti ani o sa am mai mult timp sa-mi imbunatatesc cunostintele de limba romana.
Care a fost primul cuvant romanesc pe care l-ati invatat?
"Imediat". Are un sens mai ciudat aici, amuzant fata de cel din spaniola. La voi se spune mereu "imediat", dar de fapt asta inseamna ca va mai dura ceva. In spaniola spunem "Mañana, mañana", adica "Lasa, vedem noi". Cam asta inseamna "imediat" in romaneste.
Ce va va lipsi din Romania?
Imi vor lipsi anotimpurile, cred ca sunteti una dintre putinele tari unde exista inca delimitare clara intre anotimpuri. O sa imi mai lipseasca stilul romanesc de viata, sunteti atat de latini, de orgoliosi, ceea ce imi e familiar, imi vor lipsi contrastele. Am calatorit, dar nu cat de mult as fi dorit. Brasov, Bran, Sinaia... locurile tipice, inclusiv Castelul lui Dracula. In Spania sunt luptele cu tauri si flamenco-ul, aici il aveti pe Dracula. M-au impresionat zonele montane, am facut excursii superbe in zona Moeciu si imi doresc foarte mult sa revin acolo. Imi doresc si sa vad manastirile din Moldova.
Revolutie spectaculoasa
Si, totusi, de unde interesul pentru Romania de care pomeneati la inceput?
In 1995, cand am avut de ales tema dizertatiei, ma preocupa extinderea Uniunii, iar Romania era, la acea vreme, la inceputul procesului de aderare. Un alt motiv pentru care m-a interesat a fost pentru ca trecea printr-o perioada de tranzitie dupa o revolutie care a fost mai spectaculoasa decat cele din statele din fostul bloc estic. In Spania a existat un regim autoritar, cu un alt tip de tranzitie, ceva mai pasnic. O data ce am ales tara si am inceput sa ma documentez, a inceput sa imi placa si mai mult.
