Un fotograf bucurestean readuce moda portretelor alb-negru, sepia si colorate manual intr-un atelier din centrul Capitalei. Clientii fotocabinetului devin intr-o singura ora personaje de epoca, cu haine, machiaj si accesorii clasice.
LAURA TOMA
Langa Biserica Alba, o vitrina decupata parca din Bucurestiul interbelic se agata de privirea trecatorilor. Obiectele desertate din trusa unui fotograf si aerul lenes din spatele geamului sfideaza canicula de pe Calea Victoriei. E vitrina "Fotocabinetului de la Belle Epoque", atelierul portretelor "piperate". Fotografiile marca Eugen Ciocan costa intre 400.000 si 2.700.000 de lei. Maestrul face fotografiile abia dupa ce ii pregateste vestimentar pe clienti. Doamnele se fotografiaza in rochii de dantela, cu umbrela atarnata de brat, iar domnii in frac, cu joben si baston.
Interiorul cabinetului are culori discrete, bijuterii, mobilier vechi, acorduri frantuzesti si portrete surprinse nostalgic in alb-negru. Unii n-au indraznit sa intre pentru ca e "un loc prea altfel". Altii au intrat in Fotocabinet sperand ca e o carciuma si i-au cerut fotografului niste bere. Celor care au intrat intelegand dinspre vitrina despre ce e vorba li s-a oferit inauntru o escapada spre inceputul secolului incheiata cu un portret sepia sau colorat manual cu pensula.
ARTA SI BUSINESS.Tipul din spatele vitrinei, care raspunde calm la telefonul de ebonita, e maestrul fotograf Eugen Ciocan. Se misca elegant prin micile incaperi si se poarta cu grija cu nedumerirea nou-venitilor. Fotografiile sale au in spate un crez: "Un portret este o intalnire cu tine insuti". Si ii ajuta pe cei care apar din valtoarea strazii sa atinga starea proprie fotografiei. Fotograful isi creste pasiunea pentru imagine printre haine dantelate, farduri, reflectoare si cu o pisica alba agatata de glezne. Fotografia l-a atras inca din copilarie. A fost operator si producator de film, regizor de teatru, a lucrat in televiziune si in publicitate. S-a intors la fotografie, pentru ca a vrut sa continue o traditie si sa raspunda abuzului de fotografie de exterior cu fotografia de cabinet. Isi conduce afacerea incet, "asemeni unei barci", cu care spera sa poposeasca cat de curand si in Cismigiu, acolo unde maestrul fotograf spune, cu usoara nostalgie, ca a inceput traditia "fotografiei de duminica".
POZA - CADOU DE AMOR. Bantuitii de nostalgie care vin la Fotocabinet sunt oameni diferiti. Cand l-am intalnit pe Eugen Ciocan facea o fotografie de familie. Se juca cu lumina si chipurile a doi soti si a copilului lor. Machiajul, costumele, accesoriile erau complicii fotografului. Apoi l-am ascultat povestind despre fetele de 17-18 ani, la care transformarea din fotografie este cea mai impresionanta. Junele indragostite isi doresc portrete pe care sa le ofere alesilor si incearca sa fie cat mai feminine in momentul fotografierii. Din cand in cand, maestrul se opreste, trage adanc din tigara, vorbeste cu pisica, intoarce discul si aduce doua cesti de cafea pe o tava mica si veche. Se intoarce sa ne vorbeasca de prichindeii care vin la Fotocabinet sa-si sarbatoreasca printr-un portret ziua de nastere si de mirii care incearca sa-si umple de stil povestea, fotografiindu-se la el.
Citește pe Antena3.ro
OGLINDA
"Un portret este o afacere serioasa, pentru ca te trezesti in maini cu o imagine in care te regasesti. Portretul inregistreaza peisajul uman la nivelul chipului, care este harta sufletului." - Eugen Ciocan
RETROSPECTIV
"Fotograful reactioneaza in fata realitatii prin apasare pe tragaci. Eu incerc sa ma plasez pe linia unei traditii. Si, mai mult, vreau sa readuc fotografia in cabinet, de unde a scos-o marele fotograf Berman." - Eugen Ciocan