Europa şi noi

ARGUMENT ● O carte esenţială despre o identitate esenţială
Despre ce Europă vorbim? Despre "vechea" sau despre "noua" Europă? Aceste diferenţe – care sînt şi cum sînt? –, pot deveni un obstacol sau, mai grav, un criteriu de departajare între "centru" şi "periferii"? 

ARGUMENT ● O carte esenţială despre o identitate esenţială
Despre ce Europă vorbim? Despre "vechea" sau despre "noua" Europă? Aceste diferenţe – care sînt şi cum sînt? –, pot deveni un obstacol sau, mai grav, un criteriu de departajare între "centru" şi "periferii"?  

Pentru că domeniul culturii nu prezintă "avantajul" activării unor clauze urmate de sancţiuni din partea Comisiei Europene, sancţiuni care, la rîndul lor, pot servi ca argumente împotriva adversarilor politici, cărţi cum este cea a profesorului Răzvan Theodorescu, "Europa noastră şi noi", apărută recent la Editura Capitel, sînt trecute cu vederea. Fireşte, este vorba despre moduri diferite de "a citi harta europenă", iar acest lucru poate fi un argument solid pentru cei care cred că "europenitatea" noastră nu a început o dată cu declanşarea negocierilor cu UE şi nici nu s-a încheiat o dată cu îndeplinirea criteriilor de aderare. Cu atît mai puţin, că s-ar putea sfîrşi prin activarea unei clauze sau o dată cu jalba în proţap dusă la (noua) Înaltă Poartă, de la Strasbourg sau de la Bruxelles.

"Spaţiu de tradiţii imperiale şi "interimperiale" – scrie Răzvan Theodorescu –, vehiculînd ideologii supranaţionale, de la aceea a celei "de-a treia Rome" ţariste pînă la aceea a panslavismului, pînă la statalitatea asiatică de tip stalinist şi pînă la "internaţionalismul proletar", acest imens rezervor al Europei Orientale – de fapt al Europei întregi şi al planetei – trăieşte acum ceasul unor nostalgii, al exacerbării naţionaliste şi ortodoxe. Dar şi, nu mai puţin, momentul elaborării unor proiecte de integrare cu cealaltă Europă Apuseană prin mijlocirea periferiei acesteia din urmă, Europa Centrală". Regăsim o idee a profesorului Răzvan Theodorescu, enunţată acum mai bine de un deceniu şi cercetată sistematic: "În fapt, unitatea continentului nostru rezidă într-un singur punct, care reprezintă şi unicul liant: este vorba depre creştinismul său tradiţional."

CONFIGURAŢIE. Cu încheierea: "A fi european semnifică de asemenea conştiinţa de a aparţine acelui loc mirabil, care a generat atitudini şi sentimente fundamentale ale oamenilor – antropocentrism, filantropie, măsură în sfera esteticii şi în cea a moralei –, semnifică orgoliul că, dincolo de tehnologiile sofisticate americane, dincolo de misticile panteiste asiatice, continentul tău rămîne cel căruia i se datorează pagini esenţiale ale culturuii umanităţii." Şi, mai departe: "Pentru noi, cei astăzi, «europenitatea» a devenit un orgoliu sau, dimpotrivă, umilinţa de a fi pur şi simplu principalul pod care uneşte continentele planetei."

De aici şi o anumită configuraţie socio-istorică, unică: "În această perspectivă, Europa Sud-Orientală, traversată de credincioşi ai tuturor credinţelor continentului şi de toate bunurile acestei lumi, a fost cîndva – şi recunoaştem aici o ironie, aproape paradoxală a istoriei – o paradigmă a toleranţei şi a bogăţiei." De aici şi temeiurile României moderne: "La celălalt capăt al societăţii româneşti a veacului  «luminilor» şi al primelor decenii de după 1800, impetuoasă, dinamică, contradictorie-înnoitoare în acţiunea sa ce va fi mai curînd una politică, dar conservatoare în mentalitate şi în morfologii – «starea a treia», lumea de neguţători, meşteşugari, preoţi, dascăli, boiernaşi va irumpe definitiv în prim-planul scenei istorice şi va crea România burgheză. (…)Din îmbinarea lor a apărut însă civilizaţia românească a timpurilor paşoptiste şi unioniste".

Înseamnă toate acestea pentru noi, cei de azi, cantonarea într-un paseism refractar? Dimpotrivă, autorul pune în lumină acele orizonturi, care legitimează vocaţia modernităţii prin asimilarea şi afirmarea acelor valori durabile, esenţiale, care dau sens aparteneţei României la Europa. "Pentru mine, «Europa noastră» este proximitatea geografică şi istorică a pămîntului românesc în toate cele patru puncte cardinale. (...) O Europă care este doar o parte, şi nu cea mai clementă a Europei celei mari".