EXCLUSIV. Tănase, cel din spatele nasului (4). Amintiri din vremea liceului şi a milităriei

Se ştie că Tănase nu a fost un elev prea strălucit. Obiectele la care era neîntrecut erau muzica şi gimnastica. Cele la care avea probleme, matematica şi germana, sunt şi cele pentru care a rămas repetent un an. În şcoala militară şi-a educat disciplina şi a învăţat ce înseamnă profesionalismul, calităţi împrumutate şi în lumea revistei, a teatrului, cărora le-a rămas fidel pînă în ultima clipă a vieţii. În perioada liceului, lui Tănase i s-a întipărit în memorie o scenă petrecută cînd prinţii Ferdinand şi Maria participau la exerciţiile trupelor militare masate în zona Vasluiului. Era vremea războiului balcanic, apoi a primului război mondial, 1913 şi 1918.

Frumuseţea prinţesei trecînd călare pe un cal alb a lăsat o urmă neştearsă în amintirea sa. În ce priveşte studiile liceale efectuate în acei ani, aflăm că Tănase lua zece la muzică, religie, gimnastică şi cîte un trei din cînd în cînd la celelalte obiecte. Nu i-a plăcut limba germană. Dar ca să treacă cu bine de examinări recurgea la fel de fel de tertipuri. Ba chiar le folosea şi în altfel de împrejurări. De exemplu, după ce a fost ajutat la şcoală de un coleg tocilar, a mers cu el la un bragagiu turc să-l cinstească. Dar Năsăilă nu avea bani. I-a spus amicului de şcoală că îi face cinste, aşa încît să audă şi turcaletele. După ce acesta a consumat băutura, iar turcul ce servea nu a fost atent, Tănase, care se anunţase că plăteşte, a şters-o. Turcul l-a reclamat, iar elevul poznaş a fost admonestat de direcţiunea şcolii. Vinovatul principal a fost recunoscut pentru că a fost descris de negustor prin cuvintele: “unul cu nasul mare!”

Bun gimnast, dar respins la şcoala militară

Tănase s-a dovedit un foarte bun gimnast, talentat, exersînd în acest sens şi evoluînd în faţa publicului cu succes încă de la o vîrstă fragedă. Cînd venea profesorul Negruzzi de la Iaşi cu trupa lui de gimnaşti, sărea şi “Năsăilă” la trambulină peste 12 soldaţi cu baioneta la armă, de rămîneau toţi cu gura căscată. A rămas corigent la fizică în clasa a IV-a şi profesorul nu vroia să-i elibereze diploma dar, cu stăruinţe şi ceva cunoştinţe în plus, i-a dat drumul. |nsă, chiar de pe atunci au ieşit în evidenţă unele trăsături de caracter ale sale. Tănase era timid din cauza urîţeniei fizice simţite de el cu privire la propria persoană. Remarca pînă şi la prietenii lui apropiaţi mişcarea instinctivă de respingere. A suferit din acest motiv. De multe ori îl durea efectul neîntîrziat de veselie pe care îl provoca pînă şi prin simpla apariţie. După ce a absolvit cele patru clase de liceu a plecat la Iaşi să se înscrie la şcoala militară, dar a fost respins tocmai la examenul fizic unde era mai bine pregătit, în favoarea unui concurent al cărui tată era militar de carieră.

Dezamăgit, a mers într-un loc, “La patru stîlpi”, unde colcăiau prostituatele. Însă necazul nu i-a dat pace, aşa că a plecat acasă şi s-a făcut învăţător împreună cu prietenul său Ion Adam. Lui Tănase îi plăceau copiii. Se înţelegea cu ei repede, le spunea tot felul de poveşti, le scornea tot felul de jocuri. A fost învăţător la Curseşti (Vaslui), Hîrşoveni şi Poeneşti, aproape de Brăila. La şcoală întîmpina dificultăţi tot din cauza înfăţişării sale. “La început aveam de luptat cu figura mea care, orice s-ar spune, nu inspira multă încredere”. Era numit “învăţătorul cu nasul mare”. Deşi la Curseşti s-a simţit un pic stingher printre oamenii care îl priveau bănuitor, la o nuntă din sat i s-a propus chiar să fie vestitor. Lucrurile mergeau de minune, s-a încins o horă, Tănase, înfierbîntat, juca toate fetele. |nsă acest lucru i-a adus neplăceri. S-a încins la un moment dat şi o bătaie la care s-a ales cu cîteva ghioage în scăfîrlie. Iar după acest incident a părăsit localitatea. |n timp ce Costică era plecat ca învăţător, mama sa a născut-o pe Maria, o consolare întîrziată pentru părinţii care rămăseseră singuri.

Din Vaslui, voluntar în armată

Întors acasă, Tănase dădea reprezentaţii de gimnastică, la care colaborau şi alţi prieteni. Adăugase la spectacol şi o parte comică, pe care o interpreta personal. Fraţii Balaşeu erau foarte pricepuţi în evoluţiile la trapez şi bară fixă. Rămas odată cu marginile pantalonilor de clovn înfăşurate pe aparate, Tănase a căzut şi şi-a rupt un dinte din faţă. |ntre timp se mutase ca învăţător la Hîrşoveni, dar era faimoasă deja şi trupa de clovnerie şi gimnastică a insolitului cadru didactic. La una din reprezentaţiile din Vaslui s-a nimerit şi tatăl său ca spectator.

Numai că aplauzele din public l-au întristat şi i-a spus acasă fiului: Nu vezi că te-ai făcut de rîsul lumii! Să ajungi tu “actior”! Tănase avusese încurcături muiereşti la Hîrşoveni, se plictisise să mai fie învăţător. Aşa că s-a hotărît să plece voluntar în armată, dar numai mama sa ştia de acest lucru. Tata îl vroia telegrafist la CFR, cum se ştia. La Bucureşti a trecut ţanţoş poarta Regimentului 1 Geniu, după ce se oferise voluntar în armată. Însuşi actorul povesteşte că, ostaş fiind, a luat destule perechi de palme. În amintirile sale, pe care a început să le scrie, arată că odată cu viaţa de cazarmă şi-a început şi adevărata carieră artistică şi că el a organizat primul teatru ostăşesc. Deşi simplu soldat, Tănase, datorită studiilor pe care le avea şi faptului că fusese învăţător, a fost numit profesor de “particulare” la şcoala de caporali şi de sergenţi şi preda noţiuni de istorie, religie şi geografie tocmai celor care îl “şmotruiau” cîndva la instrucţie. Pe atunci, cei care îl îndrăgeau îi spuneau “Tănăsică, omul lui Dumnezeu”. Tănase era simplu, comunicativ şi se înţelegea de minune cu toată lumea.

Foto: Arhiva Muzeului Judeţean “Ştefan cel Mare” Vaslui