Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Militar, actor în uniforma de luptă, regizor şi actor în acelaşi timp, membru în cor, actor în civilie. Înzestrarea pentru teatru a lui Tănase se făcea simţită în orice mediu pătrundea. Însă privaţiunile suferite la începuturile artistice în afara unităţii militare le-a simţit şi nu le-a uitat. Odată cu avansarea în grad, fiindcă a ajuns în cele din urmă plutonier, a reuşit să dezvolte şi o mică activitate teatrală chiar la unitate. El a organizat un fel de teatru din foi de cort în curtea cazărmii, având reprezentaţii sâmbăta după masă, la care băieţii mai “subţiri” din regiment îşi dădeau concursul. “Mai târziu, trupa, câştigându-şi galoanele artistice în curtea regimentului, a obţinut dreptul de a juca în sala de mese”.
Suspendat din grad după zece zile de arest, la un pas de sinucidere
Se organizau şi coruri ale armatei care mergeau la principalele instituţii. |nsă, odată, de un Crăciun, Tănase a fost şi prin alte părţi, şi aşa a avut probleme la unitate. Pedeapsa a fost exemplară, au luat cu toţii câte zece zile de arest. Tănase, unul din şefii de cor, a fost suspendat din grad vreme de şase luni. Sensibil, a suferit enorm. Atunci plângea tot timpul şi era bântuit de gânduri negre. |nsă, bucurându-se de simpatia ofiţerilor, a ieşit cu bine şi din acest necaz. |n timpul serviciului activ, Tănase a fost recomandat dirijorului corului de la Biserica “Popa Tatu”, pentru că avea o voce frumoasă de bariton. Era plătit cu 12 lei pe lună. Vara, regimentul pleca prin ţară pentru lucrări de geniu. Cu această ocazie se organizau serbări, prilej cu care Tănase a organizat o primă montare serioasă a unei piese. Aceasta se chema “Ofiţerul şi ordonanţa”, iar Tănase juca rolul locotenentului. Decorurile se străduiau să semene cât mai mult cu fotografiile de pe pereţii din cazarmă. Publicul a fost entuziasmat, iar ofiţerii încântaţi de dibăcia lui Tănase în arta teatrală, aşa încât a crescut simpatia de care se bucura. La trei ani de la înrolare a părăsit regimentul. Se gândea să se angajeze în domeniul căilor ferate, aşa cum îşi dorea tatăl său. |nsă soarta i-a rezervat altceva.
În civilie, greutăţile vieţii în Bucureşti, admis la Conservator
Tănase şi unul din bunii săi prieteni, Bârlogeanu, trebuiau să înfrunte, civili fiind, greutăţile vieţii în Bucureşti. Notorietatea marelui actor nu trecuse încă de porţile unităţii militare. |n 1902, a luat hotărârea de a se înscrie la Conservator. A fost cât pe ce să rateze acest lucru, pentru că îi lipseau actele de la Vaslui. Nu i-a fost greu să treacă de probe, însă examinatorii, printre care şi marele profesor Notarra, au fost impresionaţi de vocea sa deosebită, de aspectul fizic şi mai ales de rostirea cu talent a poeziei comice cu tentă năstruşnică: “Naiul, cobza şi vioara”. Tănase i-a impresionat pe toţi mai ales prin talentul său înnăscut care a ieşit la iveală atunci când a trebuit să imite diferite instrumente. La final, toată comisia a izbucnit în râs. |nsuşi Nottara a remarcat: “ăsta are în el un comic natural, vorbeşte doar şi râzi de el”. Nu se aştepta să fie admis, însă, în ciuda concurenţei aprige, a promovat examenul de intrare la Conservator. Din douăzeci de concurenţi, doar doi au reuşit: Ion Manolescu, la secţiunea dramă, şi Constantin Tănase la comedie. După ce a intrat la facultate, viaţa de artist a lui Tănase era împărţită între cursurile de la Conservator şi corul de la Biserica Popa Tatu.
Ca vânzător lumea nu-l lua în serios
Însă starea materială era precară. Aşa încât s-a văzut nevoit să se angajeze comisionar. A acceptat cu entuziasm ideea prietenului său de a deveni plasator de unsoare de copite. Cu greutate a făcut ceva bani din această muncă, dar, fiind puţini, Tănase a luat câţiva din suma pe care trebuia să i-o dea negustorului pentru costul produsului, aşa că a intrat în bucluc. A scăpat doar renunţând la scurta carieră de negustor. Însă de atunci şi-a amintit că se întâmpla să nu vândă tocmai din cauza aspectului său comic. |ntreba pe câte un client: “aveţi nevoie de unsoare de copite?”. La care potenţialul cumpărător răspundea: “Vezi-ţi de treabă, hai că n-avem timp de glume!”. |n această perioadă marele comic de mai târziu s-a mutat cu chirie dintr-un loc în altul, în condiţii insalubre. Potopit de grijile financiare, Tănase cere să fie primit din nou în armată, mai ales că era cunoscut şi îndrăgit de ofiţeri. Un colonel de la unitate i-a spus că poate să meargă şi la Conservator în orele libere. Astfel, asigurat din punct de vedere material, mâncând la popota ofiţerilor şi dormind în odaie separată la cazarma, el a putut să desfăşoare şi o intensă activitate artistică. A cumpărat un pian şi o bicicletă cu care să ajungă în oraş, de la Conservator la unitate şi înapoi. Apoi, Tănase a ajuns în faţa unei comisii pentru a primi gradul militar. Trebuia să răspundă la întrebări legate de tehnica militară. Nu prea a ştiut, dar a tot întors-o şi s-a salvat cu o poezie şi cu verva sa de actor.
Foto: Arhiva Muzeului Judeţean “Ştefan cel Mare” Vaslui
Video: http://www.youtube.com/watch?v=kuzVMm86X7I
