x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Exilul lui Enescu

0
Autor: Simona Lazar Tudor Cires 06 Sep 2013 - 21:33
Exilul lui Enescu


La 19 august s-au împlinit 132 de ani de la naşterea marelui muzician român George Enescu. S-ar fi cuvenit poate să scriem mai mult atunci, dar iată că timpul şi-a învârtit acele şi am ajuns în septembrie. Acel septembrie trist în care maestrul a hotărât să plece în exil. Un exil din care n-avea să mai revină nicicând, deşi sufletul lui tânjea după România şi după sunetele ei.
Pe 6 septembrie 1946, George Enescu – „Prinţul Viorii” – şi soţia lui, Prinţesa Maria (Maruca) Cantacuzino-Enescu (născută Rosetti-Tescanu), plecau definitiv din România. Noul regim ce abia începea să se instaleze începuse deja să le constrângă (şi să le restrângă) existenţa. Fuga lor a îmbrăcat, în aceste condiţii, trăsăturile unui adevărat complot, pus la cale, încă din 1945, de Yehudi Menuhin. Pentru a înşela vigilenţa regimului, genialul elev al lui Enescu a aranjat un turneu de concerte, care urma să înceapă în Franţa şi apoi să treacă Oceanul. Dar, pentru a obţine dreptul de a susţine aceste spectacole, Enescu a trebuit să fie prezent pe o altă scenă de concert, cea a Moscovei. Aşa se face că, înainte de fuga în America, el şi-a interpretat inegalabila-i muzică în chiar inima fierbine a „duşmanului”, URSS. Între timp, cât de discret a putut, Prinţesa a vândut o parte dintre mobile, bijuterii, tablouri, pentru a strânge banii cu care să poată supravieţui în străinătate până când... până când s-ar fi întors lucrurile pe pământul României (nimeni nu ştia atunci că n-avea să treacă decât un an până când însuşi Regele Mihai va fi nevoit să apuce calea exilului).
Dar să revenim la acea zi de 6 septembrie 1946. Enescu şi Maruca şi-au făcut bagajele – nici prea multe, nici prea puţine, să nu bată la ochi –, au încărcat câteva cufere cu haine, cărţi, partituri... Vioara – nelipsita vioară! S-au îndreptat către Constanţa, acolo unde îi aştepta vaporul, cu cuşeta pregătită, ca să pornească în lungul şi tragicul drum al exilului. Împreună cu ei a plecat din Bucureşti şi avocatul şi prietenul familiei, Romeo Drăghici, căruia îi împărtăşise taina acelui drum sfâşietor.
George Enescu avea 65 de ani. Maruca – 68. Vârste la care meritau să trăiască tihnit, bucurându-se de ceea ce strânseseră într-o viaţă de om. Dar din agoniseala lor rămăsese doar o sumă infimă de bani, ascunsă undeva, ca să le fie de ajuns pentru o viaţă nouă. O viaţă pe care, de obicei, o iau în piept tinerii. În portul de la Marea Neagră, înainte de a urca pe puntea exilului, puntea destinului, Enescu avea să-i mărturisească prietenului său: „Cred că nu mă mai întorc”. Suspină şi adăugă: „Ce ştii, mata, coane Romică, câtă suferinţă e în mine! Dar voi munci. Voi munci până în ultima clipă a vieţii mele”. Era conştient că, după o viaţă de glorie, urma un declin (cel puţin material, sufletesc) pe care nu-l prevăzuse nicicum. „Totuşi, voi muri în nevoie...”, îşi prezice el viitorul. Şi tot despre sărăcie avea să-i vorbească, dincolo de Ocean, la New York, şi preotului de origine română Vasile Haţeganu: „Am ajuns la mila oricui, plin de datorii. Sunt cerşetor în lume”.
„Sunt cerşetor în lume...” – aceasta era marea durere a Prinţului Viorii. Acum, să nu ni-l imaginăm pe George Enescu cântând la vioară, la un colţ de stradă, aşteptând pomana aruncată de trecători în pălăria răsturnată. Nu. Yehudi Menuhin – sir Yehudi Menuhin – reuşise să obţină pentru maestrul său intrarea în Statele Unite, documentele şi vizele necesare, precum şi o serie de contracte, la faimoasa „Mannes Music School”, unde urma să dea lecţii de interpretare (master classes). Nu era însă acesta capătul de drum pe care îl visase Enescu pentru el şi pentru Maruca, marea iubire a vieţii lui.
Sfâşiat şi de dorul de ţară, a ales să se întoarcă pe Bătrânul Continent, pe care îl simţea mai familiar lui. Lor. În iarnă, pleacă la Paris şi se instalează într-un mic apartament, al cărui proprietar este, în Rue de Clichy, în imobilul de la numerele 26-28. Erau însă doar două încăperi minuscule şi o baie, care, la nevoie, folosea şi ca bucătărie. Nimic din fastul în care trăise, la Bucureşti, nobila lui soţie. Şi astfel, durerea lui e îndoită, întreită, căci nu-i poate oferi femeii iubite confortul şi liniştea pe care le merita.
În primii doi ani pe pământ francez, George Enescu redevine acelaşi activ muzician pe care îl ştia protipendada culturală a Parisului. Dă concerte, susţine colocvii şi conferinţe, dă lecţii de interpretare. Munceşte pe rupte, ca-n tinereţe. Dar în 1949, o spondiloză care îl chinuia încă de la Bucureşti, începe să fie tot mai dureroasă. Se accentuează şi celelalte probleme de sănătate. Cu 10 ani înainte de plecarea din ţară, Enescu suferise un atac de cord, în timpul unui concert din Oradea. I se recomandase atunci odihnă. Multă odihnă. Dar cum să se mai odihnească acum, sărac, printre străini. Şi inevitabilul se produce. În 1950, suferă un atac vascular cerebral în timpul unui concert, la Londra. În iulie 1954, după un al doilea atac, jumătate de corp îi paralizează. Îşi deplânge soarta, dinaintea prietenilor: „Viaţa mea a fost o catastrofă...”. Nu are puterea să vadă, să-şi amintească nimic din lumina unei existenţe glorioase... cea de dinainte ca rosturile lumii întregi să se strice.
Ultimele zile ale maestrului George Enescu, în exil? Incapabil să mai susţină cheltuielile casei, se mută în 1954 într-un apartament pus la dispoziţia lui, gratuit, într-un hotel de 4 stele. „Atala” avea un director român şi asta explică generozitatea hotelierului. Maruca nu îi este alături, dar în schimb în primele zile de mai vine de la Bruxelles... Regina Elisabeta a Belgiei. Îi sunt în preajmă prietenii muzicieni şi căţeluşul, Mutzerli. Se împărtăşise, se spovedise la un preot ortodox din Paris, dar... moare fără lumânare, în noapte de 3 spre 4 mai 1955. Cu numai câteva ore înainte, violonistul Serge Blanc îi întreba pe cei care-l vegheau: „Est-ce qu’il est encore lucide?”. Iar el are puterea să răspundă şoptit, cu un calambur muzical: „Luci... de Lammermour”.
Citeşte mai multe despre:   enescu

 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

Capii SRI dau lecții de politică și administrație

Capii SRI dau lecții de politică și administrație
Actualul ambasador al României în Statele Unite ale Americii, fost director al Serviciului Român de Informații, George Cristian Maior, are asigurat un post de profesor universitar la Școala Superioară de Studii...

Carantină la mișto, în marginea Bucureștiului

Carantină la mișto, în marginea Bucureștiului
Popești-Leordeni, așezare în sud-estul Capitalei. Populație: 42.468 de locuitori. Cazuri confirmate SARS-CoV-2 în ultimele două săptămâni: 405 persoane. Rata de incidență: 9,54 la mia de locuitori. Decizie...

Când ne ajută poziţia pruncului în burta mamei

Când ne ajută poziţia pruncului în burta mamei
Durerile de spate reprezintă cauza celor mai multe consultaţii la medici, ele produc cele mai multe concedii medicale în lumea largă. Acea poziţie ca a pruncului în burta mamei ajută pentru relaxarea spatelui și...

Poliția de Frontieră depistează persoane, după bătăile inimii, cu echipamente cumpărate de la apropiații generalului „Timpanul”

Poliția de Frontieră depistează persoane, după bătăile inimii, cu echipamente cumpărate de la apropiații generalului „Timpanul”
Galerie Foto Fiul patronului de la Mira Telecom, o entitate abonată, de ani buni, la contracte grele cu instituțiile din zona siguranței naționale, livrează, pentru Poliția de Frontieră, începând cu 9 noiembrie, dispozitive...

Cu semnătură, pe moarte călcând

Cu semnătură, pe moarte călcând
Galerie Foto „Refuz transportul la spital, îmi asum toate riscurile şi consecinţele, inclusiv decesul”.  Observaţia scrisă cu pixul transformă fişa de caz COVID într-un fel de certificat de deces. Pe care pacientul...

Parlamentarii termină mandatul cu datorii de aproape 100 de milioane de lei. Deputații au credite de 64 de milioane

Parlamentarii termină mandatul cu datorii de aproape 100 de milioane de lei. Deputații au credite de 64 de milioane
Galerie Foto Din cei 326 de deputați care își încheie mandatul de parlamentar luna viitoare, 180 au datorii pe persoană fizică, cumulate, în cuantum de nu mai puțin 63.726.506,51 de lei. Creditorii, ca...

Vineri, cartea „Teatru”, de Sidonia Drăgușanu. „Să scriu o piesă de teatru care să provoace scandal?! Dar ce fac pe urmă?”

Vineri, cartea „Teatru”, de Sidonia Drăgușanu. „Să scriu o piesă de teatru care să provoace scandal?! Dar ce fac pe urmă?”
Galerie Foto Jurnalul vă propune vineri o carte specială pentru iubitorii dramaturgiei, dar și pentru cei care vor să descopere un gen plin de acțiune, replici spumoase, amuzante și profunde: „Teatru”, de Sidonia...

Primarul Sectorului 1, Clotilde Armand, consiliat de un „legionar” condamnat, în Germania, pentru două crime

Primarul Sectorului 1, Clotilde Armand, consiliat de un „legionar” condamnat, în Germania, pentru două crime
Galerie Foto Clotilde Armand a anunțat, ieri, pe contul său de socializare, că a demis conducerile a trei direcții din cadrul Primăriei Sectorului 1, din Capitală. Printre structurile decapitate se numără și Poliția...

O inimă cu doar 6-8 extrasistole pe zi nu cere tratament

O inimă cu doar 6-8 extrasistole pe zi nu cere tratament
Profesorul doctor Horaţiu Moldovan a condus şi conduce secţii importante de chirurgie cardio-vasculară. A făcut inovaţii în tehnicile de chirurgie cardiacă, în disecţia acută de aortă, în anevrismele de...

ATI în flăcări, la Piatra Neamț. Tragedii la indigo, din cinci în cinci ani

ATI în flăcări, la Piatra Neamț. Tragedii la indigo, din cinci în cinci ani
Galerie Foto Incendiul de la Spitalul de Urgență din Piatra Neamț, unde, sâmbătă, și-au pierdut viața zece pacienți Covid-19, internați la Terapie Intensivă, ar fi pornit de la instalația de alimentare cu energie...

Bilanț la sfârșit de mandat. Jumătate dintre senatori termină legislatura cu datorii de peste 32 de milioane de lei

Bilanț la sfârșit de mandat. Jumătate dintre senatori termină legislatura cu datorii de peste 32 de milioane de lei
Galerie Foto Alegerile parlamentare bat la ușă, teoretic scrutinul urmând să aibă loc pe data de 6 decembrie, iar actualul Legislativ își încetează mandatul pe data de 21 decembrie. La patru ani de când au fost aleși,...

Risc major. De ce grăsimea face ravagii în caz de COVID. Dr. George Sirețeanu: Obezitatea înseamnă, practic, un sistem imun sabotat

Risc major. De ce grăsimea face ravagii în caz de COVID. Dr. George Sirețeanu: Obezitatea înseamnă, practic, un sistem imun sabotat
Galerie Foto „Gras și frumos”, expresie atât de des folosită de părinții și bunicii noștri, nu doar că nu mai este de actualitate, ba chiar a devenit motiv de îngrijorare în vremuri de COVID. Grașii de azi sunt mai...

Insula Belina și Brațul Pavel, declarate de Orban bunuri publice de interes național

Insula Belina și Brațul Pavel, declarate de Orban bunuri publice de interes național
Galerie Foto Cu fix o zi înaintea debutului campaniei electorale pentru alegerile parlamentare, Guvernul liberal a decis să declare celebrele proprietăți Insula Belina și Brațul Pavel drept bunuri publice de interes național,...

Lockdown cu curve, polițiști și boschetari

Lockdown cu curve, polițiști și boschetari
Galerie Foto București, seara de 9 noiembrie 2020, cu un ceas înainte de închidere. În limbaj polițienesc: „Cota X” minus 60 de momente. Capitala pare că așteaptă o sărbătoare morbidă. Blocurile sunt luminate în...

Mişcarea, medicamentele și somnul sunt necesare în terapia diabetului 

Mişcarea, medicamentele și somnul sunt necesare în terapia diabetului 
Diabetul este denumit ucigaşul tăcut, viclenia lui îl face să nu dea simptome mult timp. Boala macină organismul multă vreme căci, uneori, se descoperă şi după 10 ani. În terapia diabetuluide tip II sunt...
Serviciul de email marketing furnizat de