Fabrica de perle din insula Mallorca

Pe lîngă alte atracţii turistice, insula spaniolă Mallorca este renumită şi pentru fabrica de perle din Manacor, al doilea oraş ca mărime după capitala insulei, Palma.

Pe lîngă alte atracţii turistice, insula spaniolă Mallorca este renumită şi pentru fabrica de perle din Manacor, al doilea oraş ca mărime după capitala insulei, Palma.

 
Cînd am aflat că info-tripul organizat de agenţia J'info Tours în insula Mallorca are programat şi o vizită la fabrica de perle din Manacor, mi-am zis că dau lovitura. Şi ca ziarist, dar şi pentru mine, personal. Cum ia naştere o perlă naturală nu aveam cum să văd “pe viu”, dar una manufacturată... Da, era o ocazie. Mai ales că, spun unii, diferenţa între o perlă manufacturată şi una naturală nu poate fi sesizată decît de un specialist. Deci mă puteam imagina într-o scoică. Şi am aşteptat momentul. A venit după vreo cinci zile de văzut alte obiective. Deşi oraşul este situat undeva în centrul insulei, nu ne-a luat mult pînă am ajuns la Manacor. Mai mare ca Bucureştiul, insula Mallorca e dotată cu autostrăzi şi îţi poţi permite în cîteva ore să o străbaţi de la sud la vest sau la est fără să cunoşti ambuteiajele din trafic cu nervii aferenţi.

 
LA DESTINAŢIE. În sfîrşit, am ajuns la Manacor, la fabrica de perle, acolo unde, ne informase ghi­dul, lucrează numai femei. In­trăm în hala imensă unde erau ex­puse perle şi bijuterii cu perle. Nu vedeam şi nu miroseam nimic din ceea ce presupune procesul de fabricare a unei perle. Întreb. “La etaj”, îmi spune o colegă din grup. Urc repede pe scări pentru a vedea “minunea”. Surpriză, însă. Văd întîi un bar, apoi iar stan­duri cu perle. În final, văd niş­te cuşete din sticlă în care practic era expusă diviziunea muncii! Nu era deci fabrica propriu-zisă, ci doar demonstraţii pentru cu­ri­oşi ca mine. Dar nici de­mons­traţiile nu erau complete. Într-una puteam vedea cum opalina – materia primă pentru perlele ma­nu­facturate – este topită la tem­peraturi înalte pentru a se ob­ţi­ne o perlă. Apoi se sărea direct la înşirarea şi şlefuirea perlelor pe nişte rotative îmbrăcate în catifea.

 
UN SECRET BINE PĂZIT. Nu am crezut, atunci cînd ni s-a spus, că etapele cele mai importante prin care se obţine cu­loa­rea şi sideful unei perle veritabile, sînt ţinute la secret din motive de concurenţă. Cu alte cuvinte tratamentul chimic, băile succesive la care sînt supuse perlele nu aveam să le văd în veci, nici măcar demonstrativ. Secretul e secret. Ni se spune însă că o perlă, cu cît e trecută prin mai multe băi, cu atît este mai de calitate. Şi preţul pe măsură. Iar dacă montura este în aur sau argint suflat cu aur, îi creşte şi mai mult preţul, ajungînd şi la o mie de euro o bijuterie. Iar perle de calitate se fac, după cum spune reclama, la Majorica şi Orhideea. Şi ştiţi cum se întrec cele două firme, cum fac diferenţa? Prin culorile inedite ale perlelor pe care le scot pe piaţă. În afară de sidefiul clasic, care imită cu­loa­rea perlei veritabile, am putut vedea perle roz, gri, bleu şi ultima găselniţă, bleu-turcoaz. Cam la atît s-a rezumat vizita mea la Manacor. Nu a fost ca într-o scoică, dar tot e ceva decît nimic! (Va urma)