Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Oara Sofonea duce mai departe tradiția familiei, fiind una dintre cele mai cunoscute manufacturiere din Țara Făgărașului, în satul natal, unde a deschis și un Centru Meșteșugăresc, pentru promovarea tradiției cojocăriei, așa cum a preluat îndeletnicirea de la bunicul său. Familia Sofonea a rămas una dintre cele mai cunoscute din satul Drăguș, făcând trecerea de la tradițional către modernitate, într-un spațiu cultural și turistic unic în România.
Maria Sofonea a fost învățătoare, timp de 39 de ani, la Făgăraș, dar și-a făcut timp să ducă mai departe tradiția meșteșugărească a familiei. I se spune Oara (de la diminutivul Mărioara), iar arta cojocăritului a preluat-o de la bunicul ei - unul dintre colaboratorii din teren ai echipei de cercetare care a fost condusă de Dimitrie Gusti, timp de doi ani, până la preluarea primei case transportate la București, în Muzeul Satului. Astăzi, la Drăguș, doamna Oara își expune creațiile autentice în Centrul Meșteșugăresc Drăguș - „Casa Cojocarului Dumitru Sofonea”, un spațiu dedicat tradițiilor locale și turismului, la baza Pârtiei Drăguș, la circa 8 kilometri distanță față de casa părintească din sat, pe un loc moștenit tot de la familie, unde ajung, de foarte mulți ani, turiști din întreaga Europă.
Doamna Oara este mai ales moștenitoarea unor tradiții ale acestei zone culturale, fiind ucenica bunicului și a tatălui ei. A povestit, pentru Jurnalul, cum bunicul ei a învățat meseria cojocăritului încă din anul 1910, iar tatăl ei și frații lui au crescut cu această meserie de cojocari. Cumva, meșteșugul este direct legat de istoria satului Drăguș și a familiei Sofonea, definind acest loc unic în România, de unde a pornit un adevărat curent cultural.
Centrul Meșteșugăresc a fost înființat din fonduri europene, fiind deschis în anul 2015, iar după anul 2021, doamna Oara Sofonea a dus mai departe meșteșugurile pe cont propriu, după ce a fost nevoită să renunțe la o mare parte din activitate, după pandemie. Totuși, nu a renunțat la arta pe care a primit-o ca moștenire de familie, chiar dacă afacerea a trebuit să o desființeze.
„Am o asociație culturală, numită Meșteșuguri Tradiționale, care nu mă solicită atât de mult. Avem workshopuri și prezentări. Oamenii vor să afle cum se fac aceste obiecte vestimentare și le explic toate secretele meseriei, dar le povestesc și despre zona etnofolclorică, astfel încât omul să poată pleca de aici cu o bază culturală, având cunoștințe despre Țara Făgărașului și despre satul Drăguș, încă punct de atracție, mai cu seamă pentru specialiști”, a explicat Oara Sofonea, pentru Jurnalul.
Vremuri în care cojocul era o necesitate
Casa meșteșugurilor este astăzi și o atracție turistică a zonei montane din Țara Făgărașului, într-o colaborare de familie pe care artista tradițională o are cu unul dintre frații ei - proprietarul complexului turistic de la baza Pârtiei Drăguș - Casa Zmeilor. Acum, tradiția se îmbină perfect cu turismul local, fiind un punct de atracție mai ales pentru străinii care vizitează România.
Tradiția cojocăritului a plecat de la bunic - Dumitru Sofonea -, fiind preluată de copii și de nepoți. Primul care a învățat acest meșteșug de familie a fost tatăl Oarei (tot Dumitru Sofonea), pe vremea când cojoacele nu erau obiecte decorative, ci reprezentau o necesitate. Modul de prelucrare și decorațiunile specifice acestei zone sunt unice, iar cei care vor să le înțeleagă astăzi pot participa la lecțiile Oarei, de la baza Pârtiei Drăguș.
„Bunicul a fost unul dintre primii cojocari din Drăguș. El a învățat la un maistru de lângă Făgăraș. A studiat 6 ani, dintre care 4 ani a fost ucenic, apoi calfă - ajutor de meșter. Apoi s-a întors în Drăguș, unde și-a făcut prima școală de cojocari. Era o necesitate, pe vremea aceea. A învățat și tata. La Drăguș era obiceiul ca băiatul cel mare să moștenească gospodăria și să-și ajute părinții și frații. Tata era fiul cel mai mare. În Primul și Al Doilea Război Mondial era o necesitate să folosești blana de oaie pentru a face cojoace. Bunicul a participat la studiul sociologic al lui Dimitrie Gusti, din 1929. A lucrat cu echipa lui Gusti, mergeau la Muzeul Satului, unde făceau demonstrații pentru vizitatori. Erau mai mulți gospodari din Drăguș care mergeau la Muzeu, astfel încât dădeau senzația că respectiva gospodărie era locuită de țărani autentici”, povestește Oara Sofonea.
Lecțiile de cojocărit sunt și pentru copii, dar mai ales pentru adulții care vor să învețe acest meșteșug. Artista populară a organizat inclusiv tabere de creație, în centrul meșteșugăresc - sesiuni mai lungi de învățare, la care pot participa cei care doresc să se inițieze în arta meșteșugului tradițional de la Drăguș, având „la pachet” și activitățile turistice ale zonei montane din Țara Făgărașului.
Expoziție vie de port popular
Sâmbătă, Oara Sofonea a participat la târgul de meșteșuguri organizat la Cetatea Făgărașului, alături de alți 200 de oameni în port popular veniți din mai multe sate care păstrează tradițiile și portul popular. Au fost selectate doar costume tradiționale autentice, pentru a se evita kitsch-ul.
Evenimentul „Zi de Târg la Făgăraș” a revenit, astfel, pe 11 iulie 2026, în Cetatea Făgărașului, cu cea de-a doua ediție, aducând împreună peste 15 comunități românești, săsești și maghiare din Țara Făgărașului - din Făgăraș, Avrig, Sâmbăta de Jos, Sâmbăta de Sus, Drăguș, Beclean, Calbor, Boholț, Felmer, Șona, Mândra, Șercaia, Hălmeag, Veneția de Jos și Grid - într-o „expoziție vie de port popular”, coordonată de Asociația IA Călătoare.
Scopul evenimentului este acela de a le oferi vizitatorilor „o experiență autentică, fără compromisuri comerciale, vizuale sau sonore, unde bunul gust și gustul bun sunt criteriile supreme”.
Tata a practicat mestesugul cojocaritului peste 70 de ani, ceea ce i-a adus o recunoaștere importantă: în anul 2011 a fost declarat „Tezaur uman viu”, iar astfel a fost inclus în patrimoniul imaterial UNESCO, Maria Sofonea.
Citește pe Antena3.ro
