Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
A căzut de curând cortina peste cea dintâI ediţie a Festivalului Internaţional al Naiului “Gheorghe Zamfir” iar cei prezenţI au putut gusta din preaplinul unui suflet care, prin naiul magic şI prin compoziţiile sale, te poartă la izvorul muzicii desăvârşite ce te călăuzeşte, prin genialitatea celui care o slobozeşte în lume, la cele mai înalte trăiri de beatitudine.
Am lăsat în urmă Bucureştiul, pentru câteva zile, unde magnolia abia îşi scururase florile, şI am pornit spre oraşul Sfântu Gheorghe, unde, anul acesta, am avut norocul de a trăi două primăveri. Într-o zi senină, în care norii pufoşi mângâiau crestele semeţe ale munţilor ce purtau căciuli de zăpadă strălucitoare în albastrul splendid al cerului, nu departe de Sfântu Gheorghe, pe şoseaua ce şerpuieşte printre dealurile înverzite spre Miercurea Ciuc, am descoperit o frumoasă aşezare: Arcuş. La mică distanţă de intrarea în sat, aveam să descopăr un frumos castel, care, pe lângă tainicile poveşti pe care le ascunde între zidurile sale, îţi încântă privirea cu un peisaj de poveste, ca în vremurile de demult, când, în felurite ocazii, aici aveau loc serate excepţionale. În acest loc minunat, Uniunea Muzicienilor Interpreţi din România, în parteneriat cu Asociaţia de Tineret Ecou şi Centrul de Cultură Arcuş, au organizat, în perioada 21-25 aprilie, prima ediţie a Festivalului Internaţional al Naiului “Gheorghe Zamfir”. Evenimentul s-a desfăşurat în trei localităţI: Braşov, Sfântu Gheorghe şI Arcuş.
Oraşul de sub Tâmpa a găzduit primul concert din cadrul Festivalului Internaţional al Naiului “Gheorghe Zamfir”. În ciuda unei ploi năprasnice şI al frigului pe măsură, la Biserica Romano-Catolică Sf. Petru şi Pavel, maestrul Gheorghe Zamfir a încântat publicul cu piese extraordinare, de virtuozitate, într-un “duel” naI-orgă, susţinut alături de maestrul Christian Micşunescu, sosit special de la München. După acest prim concert vremea frumoasă s-a instalat cu toată splendoarea primăverii. În curtea Centrului Cultural Arcuş, magnolia era îmbobocită. Triluri de păsărele- ciocârlii, mierle, privighetori – se îmbinau cu sunetul ciocănitoarei care căuta hrană, explorând scoarţa copacilor, cu zumzăitul albinelor, în timp ce în lacul limpede precum cristalul, din curtea castelului, ca într-un “dans” specific, puteai zări o multitudine de peşti, mai mari ori mai mici. În fostul grajd al caselului, a fost amenajată o splendidă galerie de artă care a găzduit expoziţia “Zamfir – 55 de ani în slujba naiului”. Cei care nu-l cunoşteau pe maestrul Gheorghe Zamfir au avut prilejul de descoperi un artist complet: muzician, pictor, scriitor. Apropiaţii au putut să-l redescopere. Cu toţii au admirat peste 30 de discuri de aur şI de platină, din cele 120 obţinute de muzician, în urma milioanelor de albume vândute în întreaga lume (fiind singurul artist european care a câştigat două discuri de aur în SUA şi singurul artist român care a câştigat un disc de aur în Ungaria). Cei prezenţi au trecut “în revistă” complexitatea de coperţi de discuri (şI acestea, o mică parte din cele editate), au privit dincolo de muzică, pe fereastra unui sunet în culoare, prin pictura lui Gheorghe Zamfir, modalitate de a exprima sunetul în culori vii, de a striga durerea pe care a simţit-o atunci când a fost exilat în vremea regimului autoritar după ce şi-a închinat un concert Lui Dumnezeu, căzând în dizgraţia puterii, fiind nevoit să rămână ani şI ani departe de familie şI de ţară. Din aceste trăiri, maestrul Zamfir a închipuit prin intermediul penelului şI al culorii predominante roz “Naşterea omului comunist”. ŞI, pentru că sunetul naiului este o continuă rugă către Creator, maestrul Zamfir a adus în pictură semnul Sfintei Cruci, simbol al biruinţei împotriva răului, indiferent de forma în care se manifestă. Lucrările muzicianului sunt impresionante, în culori vii. Maestrul Zamfir a redat sunetul în nuanţe puternice, îmbinate cu grijă. Lucrările au fost expuse alături familia naiului modern, creată de muzicianul Gheorghe Zamfir.
Vernisajul expoziţiei a creat emoţii în rândul tuturor celor prezenţI, atât pentru cei care l-au redescoperit şI, mai ales, pentru cei care i-au fost alături o viaţă întreagă, încă din copilărie, între ei - maestrul Miltiade Nenoiu, Preşedintele Uniunii Muzicienilor din România. “Au trecut 65 de ani de când am păşit în Liceul de Muzică “Dinu Lipatti”, acolo unde, şI eu, şI maestrul Zamfir am avut norocul de a avea cei mai mari profesori. Cu maestrul m-am întâlnit apoi la Conservator, unde am fost colegi, pentru ca, peste ani, sa devenim din nou colegi la Universitatea de Muzică. Socotesc că se întâmplă o minune că avem deodată, la un loc, atâtea mărturii ale muncii, ale rezultatelor excepţionale ale maestrului Zamfir. Poate cea mai mare performanţă a acestui OM este că a rămas şi curat şi tânăr. E un om absolut minunat, de o generozitate cum rar s-a pomenit, atât de curat, încât nu şi-a imaginat că oamenii pot fura din mărinimia sa. Pentru că, ce înseamnă muzica, în ultimă instanţă? Poate să fie alinare, poate să fie îmbărbătare, poate să fie emoţie, poate să fie inspiraţie, poate să fie binecuvântare”, a subliniat maestrul Nenoiu.
A doua zi, de sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, muzicianul a pregătit o surpriză elevilor Colegiului Naţional “Mihai Viteazul” şI Liceului Tehnologic “Constantin BrâncuşI”. În amfiteatrul Colegiului Naţional “Mihai Viteazul”, Gheorghe Zamfir a povestit cu haz întâmplări din vremea liceului precum şI momente de glorie din diferite colţuri ale Planetei. Alături de Christian Micşunescu a susţinut un dialog nai-orgă. În seara acestei sărbători creştine, castelul de la Arcuş “şi-a primit” invitaţii ca odinioară la serile de bal, de această dată la concertul cameral extraordinar ce a evidenţiat genialitatea componistică a muzicianului Gheorghe Zamfir, fiindcă, în decursul carierei sale, a creat peste 300 de lucrări în stil folcloric, cameral, coral, vocal, instrumental şi simfonic. Alături de Gheorghe Zamfir au evoluat oboistul Adrian Petrescu (prim-oboist al Filarmonicii “George Enescu”) şi Cvartetul Tiberius, de la Târgu Mureş. Concertul maestrului Zamfir a pus în valoare primăvara şI a deschis o fereastră spre cer. Din lăzile cu partituri pe care le are acasă, Gheorghe Zamfir a ales câteva lucrări camerale, pentru patru, cinci şi şase instrumente. Majoritatea compoziţiilor au fost prezentate în premieră mondială. “Cvintetul fluturilor” a adus în sunet un dans splendid al firavelor insecte catifelate, albe ori multicolore, zburdând în zig-zag, într-o poieniţă însorită, odihnindu-se pe câte o floare, în dialog regăsindu-se şI un greieraş. La pol opus, “Cvintetul plopilor” a redat perfect agitaţia frunzelor falnicilor arbori în bătaia vântului, în timp ce “Sextetul cedrilor”, o piesă extrem de grea, aşezată în scenă alături de Adrian Petrescu, prim-obolist al Filarmonicii “George Enescu”, a dovedit încă o dată genialitatea compozitorului Gheorghe Zamfir. Între compoziţiile muzicianului Zamfir s-a regăsit şI “Cvartetul îngerilor”. Într-o pauză bine meritată, Gheorghe Zamfir a ascultat această lucrare cu puternice imagini sonore, în interpretatea Cvartetului Tiberius, ce a adus îngerii la Arcuş, într-un mod emoţionant, printr-un plan de înaltă gândire artistică.
Mare bucurie şI emoţie deopotrivă, în cea de-a patra zi a manifestării, în rândul micuţilor de la Grădiniţa “Csipike” din Sfântu Gheorghe, care l-au avut ca oaspete de seamă pe maestrul Zamfir. De această dată n-a venit însoţit de naiul vrăjit, ci de o carte pe care a dăruit-o celor mici: “Poveştile lui Zamfir”, în care, după cum le-a explicat copiilor, “păsările cântă în cor, animalele cântă într-o orchestră- au învăţat să cânte la instrumente- şi este minunat să vezi un căluţ cum cântă la clarinet, o broscuţă cum cântă la vioară, un cocoş care glăsuieşte cu vocea sau corul rândunelelor care înalţă cântece frumoase şi se exprimă, prin cântec, aşa cum ne exprimăm şi noi, oamenii”.
Cei mici l-au privit curioşi, au râs, cristalin, când muzicianul le-a citit câteva aventuri ale motanului Coty şi ale căţelului Florică şI au fost umiţi să afle că în perioada copilăriei, maestrul Gheorghe Zamfir a mers la grădiniţa din Găeşti cu un ghiozdănel în care mama îi punea “o bucată de mămăligă cu magiun, pâine, cu un ou fiert, un măr, o pară sau ceva prune”. Când a venit vorba despre profesorul drag, ca de fiecare dată, Gheorghe Zamfir a vorbit cu nostalgie despre cel care i-a pus naiul în mână, maestrul Fănică Luca, şI despre instrumentul ale cărui taine le-a descifrat: “Am vorbit altor popoare în această limbă a naiului care vine de la noi, din Ţara Românească. Ani şi ani, după acele vremuri de demult, am purtat acest instrument cu multă dragoste şi cu mult respect. L-am iubit tot timpul şi nu m-am despărţit niciodată de el, şi-l port şi acum, oriunde mă aflu, el fiind compania mea cea mai scumpă, cea mai de preţ pe care am primit-o!” .
Teatrul din Sfântu Gheorghe a găzduit ultima seară a Festivalului Naiului. Împreună cu taraful alături de care a concertat în numeroase ţări ale lumii, maestrul Gheorghe Zamfir a susţinut un concert extraordinar, îndelung aplaudat de publicul numeros. Spectatorii s-au lăsat purtaţi de magia sunetului mirific, duios, pătrunzător, năvalnic, izvorând din seva neamului nostru, prin virtuozitatea şI genialitatea muzicianului care ştie să te conducă prin toate zonele ţării, în acorduri spectaculoase, profunde, prin hore, sârbe, învârtite şI, mai presus de toate, prin rugăciunea în nai adusă de Doina Oltului şI alte doine ori prin trilurile neîntrecutei Ciocârlii.
